ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7487/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 10

octombrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamantul P.T. a solicitat în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 5428

din 4 iulie 2003, emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că părinții lui s-au refugiat în aprilie 1940, urmare a persecuțiilor

etnice exercitate de autoritățile de ocupație din Ardealul de Nord, el

născându-se în localitatea de refugiu.

Prin sentința civilă nr. 485 din 10

noiembrie 2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea

nr. 5428 din 4 iulie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i

recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a

reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului părinților săi, datorat

persecuțiilor etnice din partea regimului instaurat în Ardealul de Nord, prin

Dictatul de la Viena, precum și dovada nașterii sale în timpul refugiului,

fiindu-i aplicabile astfel, dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, cu motivarea că

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și în consecință,

nu avea un domiciliu de unde să fie strămutat.

S-a mai invocat, de asemeni,

existența unei neconcordanțe între declarațiile martorilor și actele de stare

civilă depuse la dosar, neconcordanță care nu a fost clarificată de instanța de

fond.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat judicios,

ca fiind îndeplinite în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că la

data nașterii sale, intimatul-reclamant P.T. a avut, asemeni părinților lui,

statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Privitor la neconcordanțele invocate

în motivele de recurs, acestea nu sunt reale, întrucât certificatul de naștere

al recurentului indica drept loc al nașterii, localitatea de refugiu, iar

certificatul de deces al său indică drept ultim domiciliu al defunctului,

localitatea din care familia a fost strămutată.

Față de considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 485 din 10 noiembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.