ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.06.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2006

HOTĂRÂRE
29.06.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12337 din 28 octombrie 2005

și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

declarațiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acestuia a

fost strămutată din localitatea Meseșeni de Sus, județul Sălaș (la data

refugiului, Cățălușa), în localitatea București.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2/CA/2005 -

P.I. din 9 ianuarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12337

din 4 octombrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a dovedit prin probele administrate,

că s-a născut la 13 iulie 1942, în localitatea de domiciliu, după care s-a întors

la familie în București.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit, instanța a stabilit

calitatea de refugiat a reclamantului, deoarece Legea nr. 189/2000 nu îi

prevede ca beneficiari, pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut

beneficia de prevederile acestei legi.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 304

1

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu

data nașterii sale, 13 iulie 1942, a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiatului care, implicit,

s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele

arătate, și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 2/CA/2005 - P.I. din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr.
ÎCCJ 2005-06-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 1 februarie 2005, reclamantul D.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județ
ÎCCJ 2005-02-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 15 aprilie 2004, reclamanta N.F. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, so
ÎCCJ 2006-02-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 672/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii
ÎCCJ 2006-04-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1220/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hot
Sursă