ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1220/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12095 din 1 iulie 2005, emisă

de aceasta și să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 6 martie 1943 - 6 martie 1945.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care actele de stare civilă,

declarații autentificate ale unor martori care arătau că reclamanta s-a născut

în perioada în care părinții săi au fost strămutați din localitatea Șuncuiuș,

în localitatea Zece Hotare, datorită persecuțiilor etnice.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 261/CA/2005

- PI, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 12095 din 1 iulie 2005,

emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii

nr. 189/2000, pentru perioada 6 martie 1943 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, față

de împrejurarea că reclamanta este născută după data refugiului părinților săi

și, deci, nu a suferit persecuții etnice.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999,

privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat

faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod

corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale, 6

iunie 1943 a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 261/CA2005 - PI din 17

octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2006.