ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1220/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12095 din 1 iulie 2005, emisă de aceasta și să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 martie 1943 - 6 martie 1945. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care actele de stare civilă, declarații autentificate ale unor martori care arătau că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați din localitatea Șuncuiuș, în localitatea Zece Hotare, datorită persecuțiilor etnice.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 261/CA/2005 - PI, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 12095 din 1 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 martie 1943 - 6 martie 1945. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, față de împrejurarea că reclamanta este născută după data refugiului părinților săi și, deci, nu a suferit persecuții etnice. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice , cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale, 6 iunie 1943 a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 261/CA2005 - PI din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.