ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3806/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 686 din 14 mai 2008,

pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.

S-a admis acțiunea

formulată de reclamanta A.V.A.S., succesoare legală a A.P.A.P.S.

București în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Baia Mare și, în

consecință:

A fost obligată pârâta

să-i plătească reclamantei 230.149,60 ron reprezentând debit

rezultat din convențiile din 14 martie 1994, din 23 martie 1995, din 11

ianuarie 1996 și din 21 noiembrie 2006.

Prin decizia civilă nr. 168 din

10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de pârâtă,

împotriva sentinței mai sus menționate, care a fost schimbată în

sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere.

A fost obligată reclamanta

intimată A.V.A.S. să-i achite apelantei pârâte suma de 7.509 lei

cheltuieli de judecată la fond și apel.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că întrucât reclamanta prin înscrisul

depus la dosar nu a făcut dovada că a îndeplinit cerințele

parcurgerii procedurii prealabile, respectiv că a încercat

soluționarea litigiului prin conciliere directă, că a convocat

partea adversă, stabilind în acest scop o dată certă, că a

comunicat acesteia pretențiile sale, temeiul lor legal și actele

doveditoare, și nici nu a anexat cererii de chemare în judecată

rezultatul concilierii sau dovada că de la data primirii convocării au

trecut 30 de zile, se constată că nu au fost îndeplinite prevederile

imperative ale art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., întemeindu-se pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, respingerea apelului intimatei și menținerea

sentinței tribunalului.

Recurenta susține în

esență că în mod greșit a fost admis apelul pârâtei și

schimbată sentința tribunalului, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile,

atât timp cât reclamanta A.V.A.S. a îndeplinit procedura de conciliere,

arătând în acest sens că intimata a fost convocată în vederea

soluționării litigiului prin conciliere directă în data de 24

decembrie 2007 ora 12:30, zi lucrătoare și neprezentarea intimatei la

conciliere nu atrage nulitatea procedurii, ca de altfel nici lipsa înscrisului

prin care să fie consemnate pretențiile reciproce, împrejurare ce nu

este de natură să atragă nulitatea acesteia.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Rațiunea instituirii de

către legiuitor a procedurii concilierii prealabile prevăzute de

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. a fost într-adevăr

aceea de a degreva instanțele și a simplifica judecata cauzelor având

ca obiect pretenții de natură bănească, ce pot fi

soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, fiind

necesarmente esențial ca părțile, prin voința lor liber

și neechivoc exprimată să încerce și să stăruie

pentru rezolvarea litigiului intervenit.

În această împrejurare, conform

practicii judiciare, deja consacrate, s-a stabilit că nerespectarea unora

dintre prevederile art. 720

1

C. proc. civ. nu este de natură a

atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește

că i s-a produs o vătămare prin faptul că că nu i-au

fost aduse la cunoștință pretențiile celeilalte

părți.

În speță, se constată

că la dosar a fost depusă convocarea la conciliere a pârâtei pentru

ziua de 24 decembrie 2007, ora 12:30 și cum intimata pârâtă nu a

dovedit că a suferit vreun prejudiciu prin neparcurgerea în totalitate a

procedurii concilierii, de altfel imposibil de realizat de vreme ce pârâta nu a

răspuns convocării – Înalta Curte apreciază că în speță,

scopul și finalitatea avute în vedere de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. au fost atinse și, în consecință, reține

că în mod greșit acțiunea reclamantei a fost respinsă ca

inadmisibilă, cu motivarea că nu ar fi îndeplinite întocmai

prevederile art. 720

1

C. proc. civ.

Drept urmare, se va admite recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei Curții de Apel, se va

casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 168 din 10 noiembrie

2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.