ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 876/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta P.M. L.T.D. prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC M. SRL la plata sumei de 475.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru executarea cu întârziere a transportului maritim pentru care s-a încheiat contractul între C.P. L.T.D. și pârâtă. Tribunalul București prin sentința comercială nr. 5723 din 21 aprilie 2008 a respins acțiunea reclamantei P.M. L.T.D. reținând, în esență, că nu s-au respectat cerințele prevederilor art. 720 1 C. proc. civ. întrucât pe de o parte nu s-au comunicat pârâtei documente ce făceau referiri concrete la cuantumul prejudiciului invocat iar, pe de altă parte convocarea la conciliere a fost predată pârâtei cu mai puțin de 15 zile libere anterior datei fixate pentru întâlnirea părților.

În acest fel s-au încălcat prevederi de ordine publică cuprinse în art. 720 1 alin. (2) și (3) C. proc. civ. nefiind atins obiectivul concilierii prealabile, cererea neputând fi primită. Pârâta a formulat cerere de completare a dispozitivului, cerere soluționată prin sentința comercială nr. 7413 din 16 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul admiterii și completării sentinței nr. 5723/2008 astfel „Obligă reclamanta să plătească pârâtei 10.000 lei cheltuieli de judecată”. Împotriva sentinței nr. 5723/2008 a Tribunalului București au declarat apel atât reclamanta P.M. L.T.D. cât și pârâta

SC M. SRL.

Prin Decizia comercială nr. 54 din 3 februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelurile declarate și cererea de aderare la apel formulată de P.M. L.T.D., a desființat sentințele atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că vicierea procedurii concilierii directe trebuia invocată în fața instanței de fond, de către pârâtă, la prima zi de înfățișare și să fi făcut dovada vătămării sale pentru că, această excepție este una relativă. Totodată, susține instanța de apel, pârâta nu numai că nu a invocat această excepție ci, la punerea acesteia în discuție, din oficiu de către instanță, aceasta a pus concluzii de respingere arătând că, deși procedura este viciată solicită respingerea excepției, nerecunoscând pretențiile reclamantei.

Împrejurarea că instanța de fond nu a luat act de acest renunț ignorând principiul disponibilității părții este că aceasta a considerat greșit că această excepție este de ordine publică. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC M. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei și admiterii apelului pârâtei, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării reclamantei la plata diferenței de 27.704,74 lei datorată cu titlu de cheltuieli de judecată și menținerea dispoziției instanței de fond privind suma deja acordată în cuantum de 10.000 lei, respingerea cererii de aderare la apelul pârâtei formulată de reclamantă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.

În dezvoltarea criticilor de recurs recurenta-pârâtă invocă, în esență, următoarele aspecte, în ceea ce privește soluția dată de instanța de control judiciar apelului reclamantei: - apelanta reclamantă a expus fragmentar situația de fapt încercând să atribuie părților în proces o altă conduită procesuală decât cea care rezultă din actele și lucrările dosarului. - instanța de apel a dat o interpretare greșită normei cuprinse în art. 720 1 C. proc. civ. în raport de situația de fapt a cauzei care vizează ultima invitație la conciliere directă transmisă orin D.H.L. - instanța de apel dă o dublă calificare termenului de 15 zile prevăzut de art. 720 1 C. proc. civ., fără a tranșa clar acest aspect și fără a reține regimul sancționator determinat de caracterul imperativ al acestui text de lege.

- instanța de apel nu a analizat concordanța între invitația la conciliere și completarea cererii de chemare în judecată efectuată de reclamantă. În ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de control judiciar cu privire la apelul pârâtei, criticile recurentei vizează neacordarea de către instanță a întregii sume datorate cu titlu de cheltuieli de judecată. Înalta Curte examinând recursurile sub aspectul criticilor constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Instanța de control judiciar a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., în raport de situația de fapt reținută, condiția convocării la conciliere fiind realizată, aspect ce rezultă din adresa de la 30 octombrie 2006 semnată de reprezentantul serviciului de curierat rapid care a confirmat sub semnătură înmânarea documentului reprezentând invitația la conciliere.

Reținând efectuată concilierea prealabilă, instanța de control judiciar nu avea cum să aplice regimul sancționator al art. 720 1 C. proc. civ. decât în situația nerespectării procedurii prevăzute de evocatul text de lege. În ceea ce privește a treia critică și acesta va fi respinsă întrucât deși afirmă inexistența unui acord între concilierea directă și cererea de chemare în judecată, recurenta-pârâtă nu indică concret în ce constă lipsa de identitate împrejurare față de care această critică nu poate fi analizată. Referitor la criticile formulate de recurenta-pârâtă privitor la soluția pronunțată de instanța de control judiciar apelului său, se constată ca acestea sunt nefondate întrucât art. 274 C. proc.

civ. acordă judecătorilor facultatea de a interveni asupra cuantumului cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pricinii de gradul de complexitate al acestuia. Celelalte critici invocate vizează susținerile apelantei reclamante, situații de fapt și administrarea probatoriului administrat, aspecte ce vizează netemeinicia deciziei recurate și care nu poate face obiect de analiză în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SRL Constanța împotriva Deciziei comerciale nr. 54 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.