ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 876/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta P.M. L.T.D. prin acțiunea

introdusă pe rolul Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC M. SRL la plata sumei de

475.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru executarea cu întârziere a

transportului maritim pentru care s-a încheiat contractul între C.P. L.T.D. și

pârâtă.

Tribunalul București

prin sentința comercială nr. 5723 din 21 aprilie 2008 a respins acțiunea

reclamantei

P.M.

L.T.D. reținând, în esență, că nu s-au respectat cerințele prevederilor art. 720

1

C. proc. civ. întrucât pe de o parte nu s-au comunicat pârâtei documente ce

făceau referiri concrete la cuantumul prejudiciului invocat iar, pe de altă

parte convocarea la conciliere a fost predată pârâtei cu mai puțin de 15 zile

libere anterior datei fixate pentru întâlnirea părților. În acest fel s-au

încălcat prevederi de ordine publică cuprinse în art. 720

1

alin. (2)

și (3) C. proc. civ. nefiind atins obiectivul concilierii prealabile, cererea

neputând fi primită.

Pârâta a formulat

cerere de completare a dispozitivului, cerere soluționată prin sentința

comercială nr. 7413 din 16 iunie 2008 a Tribunalului București,

secția a VI-a

comercială, în sensul admiterii și completării sentinței nr. 5723/2008 astfel

„Obligă reclamanta să plătească pârâtei 10.000 lei cheltuieli de judecată”.

Împotriva sentinței nr.

5723/2008 a

Tribunalului

București

au

declarat apel atât reclamanta

P.M. L.T.D. cât și pârâta

SC M. SRL.

Prin Decizia comercială

nr. 54 din 3 februarie 2009 Curtea de Apel

București,

secția a VI-a comercială, a admis

apelurile declarate și cererea de aderare la apel formulată de

P.M. L.T.D., a

desființat sentințele atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare primei

instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut că vicierea procedurii concilierii

directe trebuia invocată în fața instanței de fond, de către pârâtă, la prima

zi de înfățișare și să fi făcut dovada vătămării sale pentru că, această

excepție este una relativă.

Totodată, susține

instanța de apel, pârâta nu numai că nu a invocat această excepție ci, la

punerea acesteia în discuție, din oficiu de către instanță, aceasta a pus

concluzii de respingere arătând că, deși procedura este viciată solicită

respingerea excepției, nerecunoscând pretențiile reclamantei.

Împrejurarea că

instanța de fond nu a luat act de acest renunț ignorând principiul

disponibilității părții este că aceasta a considerat greșit că această excepție

este de ordine publică.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta

SC M. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9

C.

proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în

tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei și admiterii

apelului pârâtei, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării

reclamantei la plata diferenței de 27.704,74 lei datorată cu titlu de

cheltuieli de judecată și menținerea dispoziției instanței de fond privind suma

deja acordată în cuantum de 10.000 lei, respingerea cererii de aderare la

apelul pârâtei formulată de reclamantă și obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată în apel și recurs.

În dezvoltarea

criticilor de recurs recurenta-pârâtă invocă, în esență, următoarele aspecte,

în ceea ce privește soluția dată de instanța de control judiciar apelului

reclamantei:

- apelanta reclamantă

a expus fragmentar situația de fapt încercând să atribuie părților în proces o

altă conduită procesuală decât cea care rezultă din actele și lucrările dosarului.

- instanța de apel a

dat o interpretare greșită normei cuprinse în art. 720

1

C. proc.

civ. în raport de situația de fapt a cauzei care vizează ultima invitație la

conciliere directă transmisă orin D.H.L.

- instanța de apel dă

o dublă calificare termenului de 15 zile prevăzut de art. 720

1

C.

proc. civ., fără a tranșa clar acest aspect și fără a reține regimul

sancționator determinat de caracterul imperativ al acestui text de lege.

- instanța de apel nu

a analizat concordanța între invitația la conciliere și completarea cererii de

chemare în judecată efectuată de reclamantă.

În ceea ce privește

soluția pronunțată de instanța de control judiciar cu privire la apelul

pârâtei, criticile recurentei vizează neacordarea de către instanță a întregii

sume datorate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Înalta Curte

examinând recursurile sub aspectul criticilor constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Instanța de control

judiciar a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., în raport de situația de fapt reținută, condiția convocării la

conciliere fiind realizată, aspect ce rezultă din adresa de la 30 octombrie

2006 semnată de reprezentantul serviciului de curierat rapid care a confirmat

sub semnătură înmânarea documentului reprezentând invitația la conciliere.

Reținând efectuată

concilierea prealabilă, instanța de control judiciar nu avea cum să aplice

regimul sancționator al art. 720

1

C. proc. civ. decât în situația

nerespectării procedurii prevăzute de evocatul text de lege.

În ceea ce privește a

treia critică și acesta va fi respinsă întrucât deși afirmă inexistența unui

acord între concilierea directă și cererea de chemare în judecată,

recurenta-pârâtă nu indică concret în ce constă lipsa de identitate împrejurare

față de care această critică nu poate fi analizată.

Referitor la

criticile formulate de recurenta-pârâtă privitor la soluția pronunțată de

instanța de control judiciar apelului său, se constată ca acestea sunt

nefondate întrucât art. 274 C. proc. civ. acordă judecătorilor facultatea de a

interveni asupra cuantumului cheltuielilor de judecată în raport de valoarea

pricinii de gradul de complexitate al acestuia.

Celelalte critici

invocate vizează susținerile apelantei reclamante, situații de fapt și

administrarea probatoriului administrat, aspecte ce vizează netemeinicia

deciziei recurate și care nu poate face obiect de analiză în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

pârâta

SC M. SRL Constanța împotriva Deciziei comerciale nr. 54 din 3 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.