ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3491/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Secției civile a Tribunalului Timiș, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 iulie 2009, sub nr. 4846, precizată la data de 16 noiembrie 2009, reclamanții SC M.M.C. SRL și C.L. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul B.A.C., să dispună rezoluțiunea, în parte, a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 29 iulie 2006, privitor la vânzarea terenului în suprafață de 15 ha, situat în comuna Coșteiu, repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 630.000 lei, reprezentând echivalentul a 150.000 Euro, cu dobânzi legale de la data punerii în întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a invocat, prin întâmpinare, excepția de necompetență materială a Secției civile a Tribunalului Timiș în soluționarea litigiului față de natura acestuia, apreciată ca fiind comercială; excepția prematurității introducerii acțiunii, în lipsa îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.L., solicitând, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Secția civilă a Tribunalului Timiș a admis excepția necompetenței materiale a Secției civile invocată de pârâtă, dispunând scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea sa, spre competentă soluționare, Secției comerciale a aceleiași instanțe.

Învestită cu soluționarea acestei cauze, la data de 22 aprilie 2010, înregistrată sub nr. 3019, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.L. și a respins acțiunea formulată de acesta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală; a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC M.M.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B.A.C., a dispus rezoluțiunea parțială a antecontractului de vânzare – cumpărare, încheiat între părți la data de 29 iulie 2006, cu privire la suprafața de 15 ha teren, situat în extravilanul localității Coșteiu, județul Timiș, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 150.000 Euro, cu dobândă legală și suma de 10.416 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în soluționarea excepției prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii, invocată de pârât, calificată ca fiind „excepția inadmisibilității acțiunii”, că la dosar s-a depus, atât dovada convocării la conciliere, cât și procesul-verbal semnat de ambele părți, iar, cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.L., a reținut că acesta nu este parte în antecontractul în litigiu. În ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut neîndeplinirea culpabilă de către pârât a obligației de a obține documentația cadastrală necesară perfectării actului autentic, asumată prin antecontractul de vânzare – cumpărare, ce poartă semnătura acestuia, prin care părțile recunosc că prețul vânzării terenului în cuantum de 150.000 Euro a fost achitat integral.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins de Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș prin sentința civilă nr. 647/PI, pronunțată la data de 26 mai 2010, ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie – analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile apelantului privind modul de soluționare al excepției prematurității, recalificată, și al fondului cauzei prin sentința atacată – instanța de apel a considerat că aceasta este temeinică și legală în conformitate cu probatoriul administrat și cu dispozițiile legale în materie. Referindu-se la critica vizând soluționarea excepției inadmisibilității, instanța de apel a reținut că pârâtul nu a suferit nicio vătămare care să facă incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., având cunoștință despre finalizarea procedurii prealabile ce are rolul de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente, remarcând că, în speță, litigiul a fost înregistrat la instanța civilă pentru care nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii, interpretarea naturii litigiului nefiind imputabilă reclamantei.

În ce privește criticile vizând fondul cauzei, instanța de control judiciar a confirmat ca fiind corectă constatarea primei instanțe că prin antecontractul de vânzare – cumpărare, ce poartă semnătura promitentului vânzător, părțile au recunoscut că prețul vânzării terenului în cuantum de 150.000 Euro a fost achitat integral, apreciind ca nerelevante susținerile apelantului – pârât legate de înregistrarea sau nu în contabilitatea reclamantei a acestei operațiuni, și ca nefondate cele referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, în sensul că s-ar fi plătit numai suma de 4.000 Euro pentru terenul din Sudriaș, față de cele ce rezultă, în mod expres și neîndoielnic, din menționatul înscris, semnat de părți.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelantul – pârât, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel, stabilind că apelantul – pârât nu a suferit vreo vătămare care să atragă incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prin necomunicarea a procesului-verbal de conciliere încheiat la data de 4 mai 2010, semnat de ambele părți, depus la dosar în probațiune, a dat o nelegală soluționare criticii vizând încălcarea principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, care reprezintă cauze de nulitate ce presupun ope legis vătămarea; a interpretat greșit probele cu privire la executarea obligației de plată a prețului, precum și clauza contractului referitoare la prețul vânzării și la achitarea acestuia, cu încălcarea regulilor de interpretare a convențiilor cuprinse în art. 979, art. 980 și art. 983 C. civ.

și a încălcat prevederile imperative ale art. 720 1 C. proc. civ. prin nesocotirea faptului că procedura concilierii directe se realizează anterior sesizării instanței cu o cerere de chemare în judecată – recurentul neprecizând relevanța criticilor aduse sentinței tribunalului, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Intimata-reclamantă SC M.M.C. SRL a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului și păstrarea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale, apreciind neîntemeiate criticile aduse deciziei instanței de apel și inadmisibile cele aduse sentinței instanței de fond. Recursul este nefondat.

Astfel, prin motivele de apel pârâtul a criticat faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii pe baza procesului-verbal de conciliere datat 4 mai 2010, depus la dosar de reclamantă după închiderea dezbaterilor, ce nu i-a fost comunicat, context în care a apreciat că i s-a încălcat dreptul la apărare și s-a nesocotit principiul contradictorialității, iar actele procesuale întocmite cu nerespectarea acestor principii atrag sancțiunea nulității în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Răspunzând acestei critici, instanța de apel a reținut că prin depunerea actelor care dovedesc îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. în intervalul dintre data dezbaterilor de fond asupra cauzei și data pronunțării primei instanțe, inclusiv a procesului-verbal de conciliere în discuție, pârâtul nu a suferit nicio vătămare care să facă incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., având în vedere că procedura concilierii prealabile a fost finalizată la data de 4 mai 2010, prin semnarea de către reclamantă și pârât a procesului-verbal de conciliere, deci anterior dezbaterilor fondului cauzei, pârâtul având, așadar, cunoștință despre finalizarea acestei proceduri. Cum procesul-verbal de conciliere semnat de pârât, era în cunoștința acestuia de la data de 4 mai 2010, nu se justifică critica încălcării dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității, pentru necomunicarea menționatului înscris, împrejurare ce nu este de natură să-i provoace o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cum corect a reținut instanța de apel, așa încât motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. nu-și găsește incidența în speță, fiind de remarcat că aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil nu a fost invocat în apel, cum greșit susține recurentul, care, de altfel, nu dezvoltă această susținere. Având în vedere că interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, că clauza privind prețul vânzării și achitarea acestuia a fost interpretată potrivit înțelesului lămurit al acesteia și că regulile de interpretare a contractelor stabilite în art. 977 – art. 985 C. civ. se aplică termenilor susceptibili de două înțelesuri ori clauzelor obscure sau îndoielnice ale contractului, se constată că nici criticile circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. nu pot fi primite. Este de observat că, în speță, sesizarea instanței comerciale s-a făcut urmare a dezinvestirii instanței civile căreia i-a fost adresată cererea de chemare în judecată, situație ce face de prisos realizarea procedurii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. în timpul judecății litigiului, dat fiind scopul edictării acestei norme – degrevarea instanțelor prin soluționarea amiabilă a diferendelor dintre comercianți și asigurarea celerității în judecarea unor astfel de litigii prin cunoașterea pretențiilor, dovezilor și apărărilor părților potrivnice – și înlătură sancționarea neîndeplinirii acestei proceduri înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, astfel că nu poate fi primită critica încălcării prevederilor imperative ale art. 720 1 C. proc.

civ. de către instanța de apel, invocată în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză și în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga pe recurent, în culpă procesuală, să plătească intimatei – reclamante SC M.M.C. SRL cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, efectuate în această cale de atac, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 18 – 19).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul B.A.C. împotriva deciziei civile nr. 18/A din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurentul să plătească intimatei reclamante SC M.M.C. SRL Lugoj suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2011.