ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3491/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Secției civile a Tribunalului Timiș, înregistrată pe rolul acestei instanțe la

data de 30 iulie 2009, sub nr. 4846, precizată la data de 16 noiembrie 2009,

reclamanții SC M.M.C. SRL și C.L. au solicitat instanței ca, în contradictoriu

cu pârâtul B.A.C., să dispună rezoluțiunea, în parte, a antecontractului de

vânzare – cumpărare încheiat la data de 29 iulie 2006, privitor la vânzarea

terenului în suprafață de 15 ha, situat în comuna Coșteiu, repunerea părților

în situația anterioară încheierii convenției și obligarea pârâtului la

restituirea sumei de 630.000 lei, reprezentând echivalentul a 150.000 Euro, cu

dobânzi legale de la data punerii în întârziere și la plata cheltuielilor de

judecată.

Pârâtul a invocat,

prin întâmpinare, excepția de necompetență materială a Secției civile a

Tribunalului Timiș în soluționarea litigiului față de natura acestuia,

apreciată ca fiind comercială; excepția prematurității introducerii acțiunii,

în lipsa îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.L.,

solicitând, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Secția civilă a

Tribunalului Timiș a admis excepția necompetenței materiale a Secției civile

invocată de pârâtă, dispunând scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și

trimiterea sa, spre competentă soluționare, Secției comerciale a aceleiași

instanțe.

Învestită cu

soluționarea acestei cauze, la data de 22 aprilie 2010, înregistrată sub nr. 3019,

Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș a respins

excepția inadmisibilității acțiunii; a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului C.L. și a respins acțiunea formulată de

acesta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală; a admis

acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC M.M.C. SRL, în contradictoriu cu

pârâtul B.A.C., a dispus rezoluțiunea parțială a antecontractului de vânzare –

cumpărare, încheiat între părți la data de 29 iulie 2006, cu privire la

suprafața de 15 ha teren, situat în extravilanul localității Coșteiu, județul

Timiș, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului

să plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 150.000 Euro, cu

dobândă legală și suma de 10.416 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul a reținut, în soluționarea excepției prematurității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii concilierii, invocată de pârât, calificată ca fiind

„excepția inadmisibilității acțiunii”, că la dosar s-a depus, atât dovada

convocării la conciliere, cât și procesul-verbal semnat de ambele părți, iar,

cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.L.,

a reținut că acesta nu este parte în antecontractul în litigiu.

În ce privește fondul

cauzei, prima instanță a reținut neîndeplinirea culpabilă de către pârât a

obligației de a obține documentația cadastrală necesară perfectării actului

autentic, asumată prin antecontractul de vânzare – cumpărare, ce poartă semnătura

acestuia, prin care părțile recunosc că prețul vânzării terenului în cuantum de

150.000 Euro a fost achitat integral.

Apelul declarat de

pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins de Secția comercială și

de contencios administrativ a Tribunalului Timiș prin sentința civilă nr. 647/PI,

pronunțată la data de 26 mai 2010, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această decizie – analizând actele și lucrările dosarului în raport cu

criticile apelantului privind modul de soluționare al excepției prematurității,

recalificată, și al fondului cauzei prin sentința atacată – instanța de apel a

considerat că aceasta este temeinică și legală în conformitate cu probatoriul

administrat și cu dispozițiile legale în materie.

Referindu-se la

critica vizând soluționarea excepției inadmisibilității, instanța de apel a

reținut că pârâtul nu a suferit nicio vătămare care să facă incidente

prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., având cunoștință despre

finalizarea procedurii prealabile ce are rolul de a reglementa o procedură

extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra

eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității

judecătorești competente, remarcând că, în speță, litigiul a fost înregistrat

la instanța civilă pentru care nu era necesară îndeplinirea procedurii

prealabile a concilierii, interpretarea naturii litigiului nefiind imputabilă

reclamantei.

În ce privește

criticile vizând fondul cauzei, instanța de control judiciar a confirmat ca

fiind corectă constatarea primei instanțe că prin antecontractul de vânzare –

cumpărare, ce poartă semnătura promitentului vânzător, părțile au recunoscut că

prețul vânzării terenului în cuantum de 150.000 Euro a fost achitat integral,

apreciind ca nerelevante susținerile apelantului – pârât legate de

înregistrarea sau nu în contabilitatea reclamantei a acestei operațiuni, și ca

nefondate cele referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, în sensul

că s-ar fi plătit numai suma de 4.000 Euro pentru terenul din Sudriaș, față de

cele ce rezultă, în mod expres și neîndoielnic, din menționatul înscris, semnat

de părți.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelantul – pârât, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 5, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

s-a arătat, în esență, că instanța de apel, stabilind că apelantul – pârât nu a

suferit vreo vătămare care să atragă incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

prin necomunicarea a procesului-verbal de conciliere încheiat la data de 4 mai

2010, semnat de ambele părți, depus la dosar în probațiune, a dat o nelegală

soluționare criticii vizând încălcarea principiului contradictorialității, a

dreptului la apărare și la un proces echitabil, care reprezintă cauze de

nulitate ce presupun

ope legis

vătămarea; a interpretat greșit probele

cu privire la executarea obligației de plată a prețului, precum și clauza

contractului referitoare la prețul vânzării și la achitarea acestuia, cu

încălcarea regulilor de interpretare a convențiilor cuprinse în art. 979, art. 980

și art. 983 C. civ. și a încălcat prevederile imperative ale art. 720

1

C. proc. civ. prin nesocotirea faptului că procedura concilierii directe se

realizează anterior sesizării instanței cu o cerere de chemare în judecată –

recurentul neprecizând relevanța criticilor aduse sentinței tribunalului, față

de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Intimata-reclamantă SC

M.M.C. SRL a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea

recursului și păstrarea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale,

apreciind neîntemeiate criticile aduse deciziei instanței de apel și

inadmisibile cele aduse sentinței instanței de fond.

Recursul este

nefondat.

Astfel, prin motivele

de apel pârâtul a criticat faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra

excepției inadmisibilității acțiunii pe baza  procesului-verbal de conciliere

datat 4 mai 2010, depus la dosar de reclamantă după închiderea dezbaterilor, ce

nu i-a fost comunicat, context în care a apreciat că i s-a încălcat dreptul la

apărare și s-a nesocotit principiul contradictorialității, iar actele

procesuale întocmite cu nerespectarea acestor principii atrag sancțiunea

nulității în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Răspunzând acestei

critici, instanța de apel a reținut că prin depunerea actelor care dovedesc

îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ. în

intervalul dintre data dezbaterilor de fond asupra cauzei și data pronunțării

primei instanțe, inclusiv a procesului-verbal de conciliere în discuție,

pârâtul nu a suferit nicio vătămare care să facă incidente dispozițiile art. 105

alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că procedura concilierii prealabile a

fost finalizată la data de 4 mai 2010, prin semnarea de către reclamantă și

pârât a procesului-verbal de conciliere, deci anterior dezbaterilor fondului

cauzei, pârâtul având, așadar, cunoștință despre finalizarea acestei proceduri.

Cum procesul-verbal

de conciliere semnat de pârât, era în cunoștința acestuia de la data de 4 mai

2010, nu se justifică critica încălcării dreptului său la apărare și a

principiului contradictorialității, pentru necomunicarea menționatului înscris,

împrejurare ce nu este de natură să-i provoace o vătămare în sensul art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., cum corect a reținut instanța de apel, așa încât motivul

invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în

speță, fiind de remarcat că aspectul încălcării dreptului la un proces

echitabil nu a fost invocat în apel, cum greșit susține recurentul, care, de

altfel, nu dezvoltă această susținere.

Având în vedere că

interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt care nu justifică

invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus

judecății, că clauza privind prețul vânzării și achitarea acestuia a fost

interpretată potrivit înțelesului lămurit al acesteia și că regulile de

interpretare a contractelor stabilite în art. 977 – art. 985 C. civ. se aplică

termenilor susceptibili de două înțelesuri ori clauzelor obscure sau

îndoielnice ale contractului, se constată că nici criticile circumscrise

dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Este de observat că,

în speță, sesizarea instanței comerciale s-a făcut urmare a dezinvestirii

instanței civile căreia i-a fost adresată cererea de chemare în judecată,

situație ce face de prisos realizarea procedurii prevăzute de art. 720

1

C.

proc. civ. în timpul judecății litigiului, dat fiind scopul edictării acestei

norme – degrevarea instanțelor prin soluționarea amiabilă a diferendelor dintre

comercianți și asigurarea celerității în judecarea unor astfel de litigii prin

cunoașterea pretențiilor, dovezilor și apărărilor părților potrivnice – și

înlătură sancționarea neîndeplinirii acestei proceduri înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, astfel că nu poate fi primită critica

încălcării prevederilor imperative ale art. 720

1

C. proc. civ. de

către instanța de apel, invocată în susținerea motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul formulat în cauză și în conformitate cu prevederile art. 274

alin. (1) C. proc. civ. va obliga pe recurent, în culpă procesuală, să

plătească intimatei – reclamante SC M.M.C. SRL cheltuielile de judecată,

reprezentând onorariu de avocat, efectuate în această cale de atac, astfel cum

a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 18 – 19).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul B.A.C. împotriva deciziei civile nr. 18/A din 24 ianuarie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Obligă

recurentul să plătească intimatei reclamante SC M.M.C. SRL Lugoj suma de 500

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

7 noiembrie 2011.