ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3040/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Judecătoriei Timișoara, înregistrată la data de 22 iulie 2009, reclamantul

Consiliul Județean Timiș, prin președinte C.O., a chemat în judecată pe pârâta SC

I.M. SRL, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de

134.016,23 lei, reprezentând despăgubiri pentru folosința fără titlu, abuzivă,

în perioada 6 aprilie 2007 – 19 februarie 2008, a spațiului în suprafață de

211,93 mp, situat în Complexul imobiliar „B.C.” din Timișoara, proprietatea

reclamantului și cheltuielile de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 998

– 999 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 6569, pronunțată la data de 4 aprilie 2010, Judecătoria Timișoara a admis

excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere

valoarea obiectului dedus judecății și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ.

Învestită cu

soluționarea cauzei la data de 29 iunie 2010, Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Timiș a respins, atât excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a reclamantului, cât și excepția lipsei

calității sale procesuale, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate; a admis cererea

reclamantului și a obligat-o pe pârâtă să plătească acestuia suma de 134.016,23

lei, reprezentând despăgubiri și suma de 3.932,52 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul a reținut, cu privire la excepții, că, în speță, Consiliul Județean

Timiș este titularul dreptului de administrare al imobilului în litigiu, care

aparține domeniului public al Județului Timiș, în baza căruia, conform art. 12

alin. (4) din Legea nr. 215/1998, are dreptul de a formula cereri de chemare în

judecată, iar, pe fondul cauzei, a considerat că, prin folosirea acestui spațiu

fără a fi titulara vreunui contract care să-i confere acest drept, pârâta a

produs în patrimoniul reclamantului un prejudiciu evaluat la nivelul chiriei

fostei ocupante a spațiului, SC V. SRL.

Secția comercială a

Curții de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

tribunalului pe care a desființat-o și, pe fond, a anulat cererea formulată în

cauză de reclamant, pe care l-a obligat să plătească pârâtei cheltuielile de

judecată în cuantum de 1.968 lei.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a apreciat ca fiind greșită soluția

respingerii excepției lipsei capacității procesuale și, implicit, a excepției

lipsei calității procesuale active a Consiliul Județean Timiș, reținând, în

principal, că, în mod greșit, tribunalul a considerat ca fiind titular al

dreptului de administrare Consiliul Județean Timiș, față de dispozițiile Legii

nr. 215/2001, potrivit cărora autoritățile administrației publice locale

administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare și de bunurile

proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor sau

județelor, conform principiului autonomiei locale; că unitățile administrativ –

teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică

deplină și cu patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce

decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului

public sau privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte

persoane fizice sau juridice în condițiile legii, fiind reprezentate în

justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, în

speță, județul, situație în care Consiliul Județean Timiș, lipsit de capacitate

procesuală, nu poate promova, în nume propriu, acțiunea dedusă judecății, fiind

incidente dispozițiile art. 161 C. proc. civ.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs intimatul reclamant invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat dispozițiile

art. 12 alin. (1) – (4) din Legea nr. 213/1998, care conferă Consiliului

Județean Timiș, titular al dreptului de administrare, dreptul de a formula

cereri de chemare în judecată legate de exercițiul acestui drept.

Intimata a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile

recurentului, întrucât instanța de apel a considerat judicios că atribuțiile

consiliilor județene sunt limitativ prevăzute de lege și că, acestea nu au

posibilitatea de a acționa în justiție, raportat la art. 23 alin. (1) și art. 36

din Legea nr. 215/2001, pronunțând o hotărâre legală.

Recursul este

nefondat.

Astfel, capacitatea

procesuală de folosință este o condiție de exercițiu a acțiunii civile constând

în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații în

plan procesual, fiind determinată de însăși capacitatea civilă de folosință.

Potrivit art. 121 din

Constituția României și art. 23 alin. (1) din Legea administrației publice

locale, republicată, autoritățile administrației publice prin care se realizează

autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale,

comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca

autorități executive.

În sensul acestor

reglementări legale, atât consiliul local cât și primarul nu sunt persoane

juridice ci organe ale comunei, orașului, municipiului, județului, după caz.

Rezultă așadar că are

capacitate procesuală numai colectivitatea teritorială locală, învestită cu

personalitate juridică proprie, în speță județul reprezentat prin organul său,

consiliul județean, iar nu acesta din urmă care este lipsit de personalitate

juridică.

În calitatea sa de

autoritate a administrației publice, prin care se înfăptuiește autonomia

locală, consiliul județean dispune de o capacitate juridică proprie, pe care o

poate exercita însă doar în numele și în interesul persoanei juridice pe care o

reprezintă, respectiv a județului Timiș, or în speță nu s-a făcut dovada unei

asemenea reprezentări, întrucât Consiliul Județean Timiș a formulat acțiunea dedusă

judecății în nume propriu, nu în calitate de reprezentant al județului, conform

prevederilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 – în redactarea în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate – potrivit cu care unitățile

administrativ – teritoriale sunt reprezentate în litigiile privind dreptul de

administrare și în cele referitoare la dreptul de proprietate publică, prevăzut

de art. 12 alin. (4) din menționata lege de către consiliile județene, de

Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau

mandat scris, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului.

Reținând că, în

speță, în lipsa personalității juridice, care conferă dreptul de a sta în

proces conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ, și art. 5 alin. (2) din Decretul

nr. 31/1954, consiliul județean nu are capacitate procesuală de folosință,

instanța de apel nu a nesocotit precitatele dispoziții legale, întrucât nefiind

deduse judecății raporturi juridice de drept public, consiliul județean nu

justifică, capacitate procesuală de drept administrativ, iar prevederile art. 12

alin. (1) – (4) din Legea nr. 213/1998, în prezent abrogate prin Legea nr. 71

din 3 iunie 2011, nu indică o atare capacitate și nici nu evidențiază calitatea

consiliului județean de a fi titular al dreptului de administrare, ce revine, astfel

cum explicit prevede alin. (5) al precitatului articol, unității administrativ

– teritoriale, în speță județului Timiș, ce poate fi doar reprezentat în

litigiile privitoare la acest drept de către consiliul județean.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ,, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză, iar în conformitate cu

prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ, va obliga pe recurent, în culpă

procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată pe care aceasta

le-a efectuat în această cale de atac, astfel cum a solicitat și dovedit prin

înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN TIMIȘ împotriva deciziei civile nr. 63 din 21

februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurentul -

reclamant CONSILIUL JUDEȚEAN TIMIȘ la plata sumei de 4200 lei cheltuieli de

judecată către intimata - pârâtă SC I.M. SRL TIMIȘOARA, reprezentând onorariu

avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 octombrie 2011.