ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3040/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Timișoara, înregistrată la data de 22 iulie 2009, reclamantul Consiliul Județean Timiș, prin președinte C.O., a chemat în judecată pe pârâta SC I.M. SRL, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 134.016,23 lei, reprezentând despăgubiri pentru folosința fără titlu, abuzivă, în perioada 6 aprilie 2007 – 19 februarie 2008, a spațiului în suprafață de 211,93 mp, situat în Complexul imobiliar „B.C.” din Timișoara, proprietatea reclamantului și cheltuielile de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 998 – 999 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 6569, pronunțată la data de 4 aprilie 2010, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere valoarea obiectului dedus judecății și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Învestită cu soluționarea cauzei la data de 29 iunie 2010, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș a respins, atât excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, cât și excepția lipsei calității sale procesuale, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate; a admis cererea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă să plătească acestuia suma de 134.016,23 lei, reprezentând despăgubiri și suma de 3.932,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepții, că, în speță, Consiliul Județean Timiș este titularul dreptului de administrare al imobilului în litigiu, care aparține domeniului public al Județului Timiș, în baza căruia, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 215/1998, are dreptul de a formula cereri de chemare în judecată, iar, pe fondul cauzei, a considerat că, prin folosirea acestui spațiu fără a fi titulara vreunui contract care să-i confere acest drept, pârâta a produs în patrimoniul reclamantului un prejudiciu evaluat la nivelul chiriei fostei ocupante a spațiului, SC V. SRL. Secția comercială a Curții de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a desființat-o și, pe fond, a anulat cererea formulată în cauză de reclamant, pe care l-a obligat să plătească pârâtei cheltuielile de judecată în cuantum de 1.968 lei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat ca fiind greșită soluția respingerii excepției lipsei capacității procesuale și, implicit, a excepției lipsei calității procesuale active a Consiliul Județean Timiș, reținând, în principal, că, în mod greșit, tribunalul a considerat ca fiind titular al dreptului de administrare Consiliul Județean Timiș, față de dispozițiile Legii nr. 215/2001, potrivit cărora autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, conform principiului autonomiei locale; că unitățile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și cu patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public sau privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii, fiind reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, în speță, județul, situație în care Consiliul Județean Timiș, lipsit de capacitate procesuală, nu poate promova, în nume propriu, acțiunea dedusă judecății, fiind incidente dispozițiile art. 161 C. proc.

civ. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimatul reclamant invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 12 alin. (1) – (4) din Legea nr. 213/1998, care conferă Consiliului Județean Timiș, titular al dreptului de administrare, dreptul de a formula cereri de chemare în judecată legate de exercițiul acestui drept. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile recurentului, întrucât instanța de apel a considerat judicios că atribuțiile consiliilor județene sunt limitativ prevăzute de lege și că, acestea nu au posibilitatea de a acționa în justiție, raportat la art. 23 alin. (1) și art. 36 din Legea nr. 215/2001, pronunțând o hotărâre legală.

Recursul este nefondat. Astfel, capacitatea procesuală de folosință este o condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații în plan procesual, fiind determinată de însăși capacitatea civilă de folosință. Potrivit art. 121 din Constituția României și art. 23 alin. (1) din Legea administrației publice locale, republicată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive. În sensul acestor reglementări legale, atât consiliul local cât și primarul nu sunt persoane juridice ci organe ale comunei, orașului, municipiului, județului, după caz.

Rezultă așadar că are capacitate procesuală numai colectivitatea teritorială locală, învestită cu personalitate juridică proprie, în speță județul reprezentat prin organul său, consiliul județean, iar nu acesta din urmă care este lipsit de personalitate juridică.

În calitatea sa de autoritate a administrației publice, prin care se înfăptuiește autonomia locală, consiliul județean dispune de o capacitate juridică proprie, pe care o poate exercita însă doar în numele și în interesul persoanei juridice pe care o reprezintă, respectiv a județului Timiș, or în speță nu s-a făcut dovada unei asemenea reprezentări, întrucât Consiliul Județean Timiș a formulat acțiunea dedusă judecății în nume propriu, nu în calitate de reprezentant al județului, conform prevederilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 – în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei atacate – potrivit cu care unitățile administrativ – teritoriale sunt reprezentate în litigiile privind dreptul de administrare și în cele referitoare la dreptul de proprietate publică, prevăzut de art. 12 alin. (4) din menționata lege de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului.

Reținând că, în speță, în lipsa personalității juridice, care conferă dreptul de a sta în proces conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ, și art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, consiliul județean nu are capacitate procesuală de folosință, instanța de apel nu a nesocotit precitatele dispoziții legale, întrucât nefiind deduse judecății raporturi juridice de drept public, consiliul județean nu justifică, capacitate procesuală de drept administrativ, iar prevederile art. 12 alin. (1) – (4) din Legea nr. 213/1998, în prezent abrogate prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011, nu indică o atare capacitate și nici nu evidențiază calitatea consiliului județean de a fi titular al dreptului de administrare, ce revine, astfel cum explicit prevede alin. (5) al precitatului articol, unității administrativ – teritoriale, în speță județului Timiș, ce poate fi doar reprezentat în litigiile privitoare la acest drept de către consiliul județean.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ,, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză, iar în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ, va obliga pe recurent, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în această cale de atac, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN TIMIȘ împotriva deciziei civile nr. 63 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurentul - reclamant CONSILIUL JUDEȚEAN TIMIȘ la plata sumei de 4200 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC I.M. SRL TIMIȘOARA, reprezentând onorariu avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2011.