ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6305/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 3158/30 din 13 aprilie 2007, reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiș a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, O.I.D.M., O.A.G., O.M. și a solicitat obligarea acestora să-i plătească 2.281.284 RON, reprezentând valoarea construcțiilor noi edificate pe terenul din Timișoara, str. L., nr. 98-100, înscris în C.F. A Timișoara, cu nr. top. 1, respectiv C.F. B, cu nr. top. 2, precum și a sumei de 66.237 RON, reprezentând investițiile efectuate la imobilele deținute de pârâții persoane fizice.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, după intrarea în proprietatea sa a acestor imobile, a făcut o serie de investiții necesare desfășurării activității specifice obiectului său de activitate, precum și o serie de lucrări de construcții noi, în locul celor distruse în cea mai mare parte, sau aflate într-o stare avansată de degradare, toate fiind edificate cu bună-credință. Prin sentința civilă nr. 1436/PI din 04 iunie 2010, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții O.I.D.M., O.M., O.L.M., O.M.A., O.S., B.P.G. și B.P.E., să-i plătească reclamantei 90.977 RON despăgubiri și câte 1.000 RON cheltuieli de judecată; a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților G.B., Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, coroborând concluziile expertizelor efectuate cu probatoriul testimonial administrat, că, imobilul identificat prin nr. top. 1, înscris în C.F. A Timișoara, situat în str. L., nr. 98, are o suprafață de 643 m.p., iar imobilul cu nr. top. 2, înscris în C.F. B Timișoara, situat în str. L., nr. 100, are o suprafață de 1.050 m.p., pe suprafața aferentă parcelei cu nr. top. 1 fiind edificate următoarele corpuri de clădire: C1, având destinația de magazin (subdivizat în magazin haine și magazin alimentar); C2, având destinația de bar; C3, având destinația de magazin de haine. De asemenea, s-a reținut că pe suprafața aferentă parcelei cu nr. top. 2 sunt edificate următoarele corpuri sau porțiuni de clădiri: C4, având destinația de berărie cu terasă; o porțiune în suprafață de 391,32 m.p.

din C5, cuprinzând aprozar, magazin de haine, depozit de materiale electrice; o porțiune în suprafață de 32,81 m.p. din C6, clădire parțial demolată, la construcțiile enumerate adăugându-se împrejmuirile, trotuarele și platformele betonate. Urmare a concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, s-a stabilit că pe suprafața de teren aferentă imobilului cu nr. top. 1 din str. L., nr. 98, există următoarele clădiri: C1 (magazin haine și alimentar), clădire ce figurează în planul parcelar, edificat înainte de 1956, an în care a fost naționalizată, prin Decretul 92/1950, proprietar tabular la data naționalizării fiind defunctul O.T., cu titlu de cumpărare; C2 (bar), clădire edificată după 14 iunie 1973, care nu figurează în planul de situație anexă la decizie Comitetului Executiv al C.P.J.

Timiș, investitorul urmând să fie stabilit de instanță; C3 (magazin haine) ce figurează în planul parcelar, deci clădire edificată înainte de 1956, an în care a fost naționalizată prin Decretul nr. 92/1950 de la fostul proprietar O.T. Pe suprafața de teren aferentă imobilului cu nr. top. 2, din str. L., nr. 100, în suprafață de 1.050 mp, sunt edificate următoarele clădiri: C4 (berărie cu terasă) clădire edificată după naționalizare, parțial (56,4 m.p.) în perioada anilor 1968-1970, de către secția de gospodărie de partid a Comitetului Județean P.C.R.

Timiș și parțial (75,67 - 56,4 = 19,17 m) după data de 14 iunie 1973, când construcțiile imobilului au trecut în posesia Cooperației de Consum, investitorul acestei extinderi urmând să fie stabilit de către instanță; C5 (aprozar, magazin de haine și magazii) partea de clădire situată pe lotul retrocedat, din care corpul principal (magazin de haine și magazii) a fost edificat după naționalizare, în perioada 1968-1970, de către Secția de Gospodărie de Partid a Comitetului Județean Timiș al P.C.R., iar extinderea acestuia (magazinul de legume și fructe) a fost edificată după data de 14 iunie 1973, când construcțiile imobilului au trecut în posesia Cooperației de Consum, investitorul extinderii urmând să fie stabilit de instanță ; C6 (clădire în ruină), ce a avut diverse destinații, partea de clădire situată pe lotul retrocedat edificată după naționalizare, în perioada anilor 1968-1970, de către secția de gospodărie de partid a Comitetului Județean Timiș al P.C.R.

Astfel fiind, cu referire și la probatoriul testimonial administrat în cauză, prima instanță a reținut valorile de înlocuire a construcțiilor realizate după data de 14 iunie 1973, la imobilul cu nr. top. 2, din str. L., nr. 100, estimate de către experți, respectiv de 54.200 RON pentru C4 (berărie cu terasă), C5 (magazin legume fructe) de 31.500 RON, împrejmuire prefabricată (14,39 m) de 884 RON, împrejmuire lemn (6,55 m) 640 RON și împrejmuire metalică (19,20 m) 3.753 RON, în total 90.977 RON. Fiind exclusă aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, pentru că bunul nu a fost restituit fostului proprietar prin procedura instituită de această lege, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 997 C. civ., proprietarului bunului revenindu-i obligația de despăgubire, astfel încât pe principiul îmbogățirii fără justă cauză a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și obligați pârâții O.I.D.M., O.L.M., O.M.A., O.S., O.M., B.P.G.

și B.P.E. să-i plătească reclamantei 90.977 RON despăgubiri. A fost respinsă acțiunea împotriva pârâților G.B., Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, reținându-se că reclamanta nu a furnizat niciun document din care să rezulte că ar fi primit in folosință și lotul de teren cu nr. top. 1 din str. L., nr. 98, cu construcțiile aferente. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiș, precum și pârâții O.I.D.M., B.P.G., B.P.E., O.S., O.M.A. și O.L.M. Reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiș a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, arătând că instanța nu a acordat o suficientă atenție probelor administrate în cauză.

Pârâții B.P.G. și B.P.E. au criticat soluția sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Pârâtele O.I.D.M., O.M.A., O.L.M. și O.S. au arătat, de asemenea, că acțiunea reclamantei este prescrisă, în condițiile în care, despre conținutul expertizei și soluțiile pronunțate de instanțe, Societatea Cooperativă F. Timiș a cunoscut din 2000, respectiv 2001, când a participat la proces în calitate de parte și, de altfel, nici atunci nu mai avea posesia imobilelor respective. Pe fond, s-a susținut că, deși în cauză s-au administrat trei expertize tehnice judiciare, în niciuna dintre acestea nu se consemnează existența vreunor acte doveditoare pentru lucrările de construcție și amenajare pretinse de reclamantă în acțiune.

Prin decizia civilă nr. 1064/A din 01 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantă. A admis apelurile declarate de pârâți și, în consecință, a schimbat sentința, în sensul că a respins în întregime acțiunea. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâți. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ce privește termenul de prescripție, că, în speță, nu s-a putut stabili data intrării antecesorilor apelanților în posesia imobilelor, dar din mai multe probe administrate a rezultat că, în anul 2002, reclamanta nu mai avea posesia asupra spațiilor din imobile. Pe acest aspect, s-a reținut ca fiind edificator, contractul de închiriere încheiat începând cu 01 noiembrie 2001, între O.I.D.M., O.A.G.

și O.M., în calitate de proprietari, pe de o parte, și SC D.C. SRL, ca și chiriaș, pe de altă parte, pentru magazinul mixt situat în Timișoara, str. L., nr. 98, însoțit de procesul-verbal de predare-primire a spațiului încheiat între aceleași persoane la 06 noiembrie 2001. De asemenea, s-a considerat relevantă notificarea nr. 897 din 08 octombrie 2001 emisă de reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiș pentru O.I.D.M., O.A.G. și O.M., în care se face referire la investițiile efectuate la imobil și la propunerea de încasare a chiriei până la încheierea unui proces-verbal de predare-primire.

Totodată, din notificarea din 21 ianuarie 2002 emisă de reclamantă în atenția acelorași persoane a rezultat faptul că imobilul era în posesia efectivă a antecesorilor pârâților O., reclamanta solicitând acestora din urmă să efectueze lucrări de întreținere a imobilelor, de administrare și conservare, până la soluționarea recursului în anulare promovat împotriva deciziei civile nr. 1587 din 30 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara. S-a reținut, pe același aspect, și declarația martorului S.G., propus de reclamantă (președinte al reclamantei până la data pensionării în anul 2005), conform căreia, după pierderea litigiului, în anul 2002, s-a renunțat la încasarea chiriei.

Ca atare, având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă, cel mai târziu, la data de 21 ianuarie 2002, că s-a împlinit la 21 ianuarie 2005, acțiunea promovată la data de 13 aprilie 2007, a fost constatată ca formulată cu depășirea termenului imperativ, excepția prescripției dreptului material la acțiune fiind întemeiată, față de dispozițiile art. 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiș, fără a indica motivele exercitării căii de atac. Ulterior, reclamanta a arătat că renunță la recursul exercitat. Cu privire la actul de dispoziție exercitat de recurentă, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 267 C. proc.

civ., partea poate, după pronunțarea hotărârii, să renunțe la calea de atac, ca formă de achiesare la hotărârea pronunțată. De asemenea, potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile și în faza recursului, potrivit art. 316, coroborat cu art. 298 C. civ. În consecință, văzând că după exercitarea căii de atac, reclamanta a declarat că renunță la judecata acesteia, față de textele procedurale anterior menționate și dând eficiență principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea la judecata recursului. În privința cheltuielilor de judecată, se va constata că, deși prin întâmpinare intimații-pârâți au solicitat să se facă aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. și recurenta să fie obligată la cheltuieli de judecată, ulterior au revenit asupra acestei solicitări arătând (cu ocazia dezbaterilor din ședință publică) faptul că nu mai pretind cheltuieli în faza recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta Societatea Cooperativă F. Timiș împotriva deciziei nr. 1064/A din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2012.