ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2348/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 478 din 20 februarie 2009 pronunțată în dosar nr. 11556/99/2006 al Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive, a inadmisibilității cererii, a insuficientei timbrări și a prematurității cererii privind evacuarea pârâtei, s-a admis această din urmă excepție pentru petitul privind plata contravalorii chiriei pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și data eliberării spațiului comercial și în consecință s-a respins ca prematură această cerere. Totodată, prin aceeași hotărâre s-a admis cererea formulată de reclamanta O.N.P.

împotriva pârâtei SC C.C. SRL Iași și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul din litigiu. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție SC L. SRL, precum și cererea formulată împotriva acestei părți, fiind compensate cheltuielile de judecată dintre reclamantă și pârâtă și respinse cererile pârâtei și chematei în garanție pentru cheltuieli de judecată. Pârâta SC C.C. SRL Iași, a declarat apel împotriva acestei sentințe solicitând și suspendarea efectelor hotărârii atacate, măsură asupra căreia Curtea de Apel Iași, secția comercială, s-a pronunțat prin încheierea din 29 iunie 2009, în sensul respingerii cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile art. 279 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL Iași, care, fără a încadra în drept criticile formulate invocă faptul că instanța de apel a transformat cererea de suspendare a efectelor hotărârii judecătorești pronunțată de prima instanță, într-o cerere de suspendare a executării sentinței, în condițiile în care respingerea cererii de suspendare s-a făcut în baza art. 279 alin. (1) C. proc. civ., care nu are legătură cu obiectul cererii. În acest context, arată recurenta, deși dispozițiile art. 288 alin. (4) și art. 403 C. proc. civ., nu prevăd norme de procedură privind judecarea cererii de suspendare, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile art. 300 alin. (3), care fac trimitere la prevederile art. 403 alin. (3) C. proc.

civ., cu consecința că instanța trebuia să aprecieze asupra vătămării intereselor sale prin executarea hotărârii, cu motivarea corespunzătoare a soluției de respingere a cererii. Analizând recursul formulat, Curtea constată potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că în lipsa indicării temeiului de drept, dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea motivelor în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, context în care se va reține însă că este nefondat. Astfel, deși este corectă susținerea recurentei în sensul că în materie comercială hotărârile primei instanțe sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, după cum rezultă din dispozițiile art. 720 8 C. proc.

civ., este eronată interpretarea conform căreia prevederile legale care reglementează judecarea apelului nu cuprind și norme de procedură pentru soluționarea cererii de suspendare. În acest sens, potrivit dispozițiilor prevederilor art. 280 alin. (1) C. proc. civ., „cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel” textul legal făcând în mod evident referire la hotărârea primei instanțe, care este executorie conform art. 720 8 C. proc. civ., precum și la împrejurarea că prin exercitarea apelului, executarea nu este suspendată de drept, pentru obținerea unui astfel de efect fiind necesară formularea unei cereri de suspendare, care se va judeca de instanța de apel potrivit regulilor cuprinse în art. 403 alin. (3) C. proc.

civ. Prin urmare, rezultă că dispozițiile art. 279 alin. (1) C. proc. civ., au legătură cu soluționarea unei cereri de suspendare formulate în apel, în condițiile în care textul legal anterior citat se referă în mod expres la executarea vremelnică, astfel încât această critică a recurentei este nefondată. În privința soluției de respingere a cererii de suspendare, Curtea reține că deși instanța de apel a indicat doar dispozițiile art. 279 alin. (1) C. proc. civ., în speță măsura este corectă, ca mod de rezolvare a cererii în lipsa dovezilor din care să rezulte că a fost demarată o atare procedură. În consecință, recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Iași împotriva Încheierii de la 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 011556/99/2006, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.