ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3484/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 martie 2006 reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului cheamă în judecată pe pârâta CN A.D.N.R. SA București solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 372.412,08 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu actualizarea acestora până la îndeplinirea efectivă a obligației de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 8273 din 18 iunie 2007 Tribunalul București, secția a-VI-a comercială, admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și obligă pe pârâtă la plata sumei de 199.172 lei cu titlu de penalități, cu 10.160 lei cheltuieli de judecată în sarcina aceleiași părți, reținând că în materia răspunderii civile contractuale creditorul trebuie să demonstreze numai existența contractului și neexecutarea obligației de către contractant, culpa debitorului fiind prezumată în condițiile art. 1082 C. civ., astfel că, dată fiind culpa pârâtei care nu și-a executat obligația de plată a facturii emise de reclamantă și acceptată de pârâtă, față de clauza penală înscrisă la art. 23.2 din contractul dintre părți, pârâta în culpă este ținută la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere din plata neefectuată, calculate până la data semnării Convenției din 4 august 2005, intervenită între părți, prin care pârâta a recunoscut debitul integral față de reclamantă.

Prin decizia comercială nr. 67 din 5 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a-VI-a comercială, admite apelul formulat de pârâta - apelantă împotriva sentinței primei instanțe pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată și respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - apelantă împotriva aceleiași sentințe, cu 2.594,20 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei - reclamante către apelanta - pârâtă. Reține instanța, pentru a decide astfel, că prin art. 1 alin. (2) din Convenția intervenită între părți la 4 august 2005 și în considerarea prevederilor art. 970, art. 977, art. 982 și art. 983 C. civ., de comun acord, conform prevederilor scrisorii de confort și ale anexei acesteia, emisă în temeiul H.G.

nr. 726/2005, părțile au convenit o reeșalonare a datoriei restantă la data de 31 decembrie 2004, fiind de acord cu plata acesteia de către pârâta apelantă în 10 rate trimestriale, la termenele noi și în cuantumurile menționate expres în preambulul Convenției, reclamanta putând solicita penalitățile de întârziere numai la data împlinirii noilor termene de scadență a plății stabilite prin înscrisul menționat, conduită ce rezultă a fi acceptată de reclamanta - apelantă și din dispozițiile actului adițional din 2006 la contractul din 8 noiembrie 2004 încheiat de părți. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii sale, astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei, în principal – la plata sumei de 372.412,08 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu mențiunea actualizării acestora până la plata integrală a debitului restant, iar – în subsidiar – la plata sumei de 199.172 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate între data scadenței debitului și momentul încheierii Convenției din 4 august 2005, respectiv menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în toate stadiile procesuale.

În fundamentarea recursului său recurenta – în esență – critică decizia instanței de apel ca fiind rezultatul interpretării greșite date de instanță actului juridic dedus judecății, respectiv Convenției din 4 august 2005 al cărei înțeles lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, instanța de control judiciar făcând și o greșită aplicare a legii – respectiv a dispozițiilor H.G. nr. 726/2005, ale O.G. nr. 60/2001, dar și ale art. 970, art. 9782 C. civ. și ale art. 15 alin. (2) din Constituția României – și pronunțând o hotărâre parțial nemotivată, în sensul că nu arată motivele pe care se sprijină pentru a respinge apelul reclamantei – recurenta de față. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

La termenul din 23 octombrie 2008, din oficiu, Înalta Curte invocă excepția necompetenței materiale a Secției comerciale dat fiind că între părți s-a încheiat un contract de achiziții publice, cauza urmând a fi examinată cu prioritate prin prisma acestei excepții, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Din examinarea actelor dosarului rezultă, în acest sens, că la data de 8 noiembrie 2004 între pârâta intimată - în calitate de achizitor și reclamanta - recurentă - în calitate de executant a fost încheiat contractul având ca obiect executarea lucrării de consolidare sistem rutier Buzău - Brașov, contract de achiziție publică, încheiat în temeiul O.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice cum precizează și reclamanta - recurentă în cererea de recurs, încadrat – prin obiectul său – în dispozițiile art. 3 lit. f) – d) din O.G.

nr. 60/2001, pârâta având calitate de autoritate contractantă – potrivit art. 5 din actul normativ menționat, în vigoare la data încheierii contractului. O.G. nr. 60/2001 a fost abrogată expres prin dispozițiile art. 305 lit. b) din O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care, la art. 287 alin. (2), prevede că dispozițiile sale se completează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Potrivit Legii nr. 554 a contenciosului administrativ, intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005, pârâta, ca autoritate contractantă, cade sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) întrucât are statut de utilitate publică și este autorizată să presteze un serviciu public - așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 84/2003 pentru înființarea CN A.D.N.R. SA, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 47/2004, iar contractul de achiziție publică din 8 noiembrie 2004 încheiat cu reclamanta se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) întrucât este un contract încheiat de autoritatea contractantă asimilată unei autorități publice și are ca obiect executarea de lucrări de interes public. Astfel fiind, la momentul promovării litigiului, respectiv la 6 martie 2006, soluționarea litigiilor născute în legătură cu executarea contractului administrativ de achiziție publică nr. 2898/8 noiembrie 2004 erau de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 27 din aceeași lege.

Față de cuantumul pretențiilor reclamantei, competența de soluționare în fond a pricinii de față revenea – potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Față de cele de mai sus, urmează a fi admisă excepția de ordine publică a necompetenței materiale a instanței comerciale invocată din oficiu. Cum decizia recurată, ca și sentința primei instanțe, a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (3) și (6) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi admis și decizia recurată, precum și sentința primei instanțe, urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, dându-se eficiență dispozițiilor art. 313 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanței comerciale și recursul reclamantei SC S.U. SRL Podul Turcului. Casează decizia comercială nr. 67 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, și sentința civilă nr. 8273 din 18 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a-VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.