ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.10.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3043/2008

HOTĂRÂRE
23.10.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3043/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5482 din 22 iunie 2006, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamantul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva pârâtei SC B.I.E.

SRL, reținând că pârâta nu are calitatea de subiect de drept fiscal și ca atare

nu pot fi acordate penalități, dobânda nu a fost acordată deoarece reclamanta

nu și-a precizat temeiul și nici modul de calcul al acestei dobânzi.

Reclamantul a declarat apel

criticând hotărârea instanței de fond pentru aplicarea greșită a legii,

susținând că penalitățile de întârziere au fost solicitate pe de o parte în

temeiul contractului iar pe de altă parte conform normelor fiscale, dar pentru

o altă perioadă, iar dobânda legală a fost solicitată având în vedere

răspunderea contractuală ce revine pârâtei.

Curtea de Apel București a

pronunțat decizia nr. 52 din 30 ianuarie 2007 prin care a admis în parte

apelul, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea

reclamantului și a obligat pârâta la plata penalităților contractuale de 2% pe

zi de întârziere aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A. pentru perioada 1 mai

2004 – 21 ianuarie 2005 și la plata dobânzii comerciale aferentă aceleiași sume

pentru perioada 21 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 și a respins celelalte

pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că potrivit art. 43 C. com., pârâta datorează

dobânda legală pentru suma de 78.857 dolari S.U.A. de la data când această sumă

a devenit certă, lichidă și exigibilă, respectiv de la 21 ianuarie 2005 și până

la data executării integrale a debitului, dar nu mai târziu de 31 decembrie

2005.

Referitor la penalitățile de

întârziere de 2% pe zi de întârziere stabilite prin art. 13 al contractului din

6 mai 1994, încheiat între părți și reziliat la data de 21 ianuarie 2005,

aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A., acestea sunt datorate în temeiul

contractului numai pentru perioada cât acest contract a fost în vigoare,

respectiv până la 21 ianuarie 2005, când a fost reziliat prin hotărâre

judecătorească.

Penalitățile care au izvorul

în normele de drept fiscal, acestea nu pot fi acordate având în vedere că

raporturile existente între părți sunt de drept privat și nu de drept public,

situația juridică a fost reglementată de contractul de asociere între părți,

act juridic care nu este de natură comercială.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs reclamantul, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii și a

capătului de cerere privind majorările de întârziere pentru neachitarea sumei

reprezentând contravaloare lipsă de folosință spațiu pentru perioada 1 ianuarie

2006 – 31 martie 2006, în cuantum de 3.548,70 dolari S.U.A.

În motivarea recursului,

recurentul susține că, calculul daunelor reprezentând majorări de întârziere

aferente perioadei ianuarie 2001 – 31 decembrie 2003, nu a fost efectuat în

temeiul contractului, ci a fost făcut în temeiul răspunderii civile delictuale,

având în vedere legislația în aplicarea Codului de procedură fiscală.

Recursul este nefondat.

Criticile formulate de

recurentă nu pot fi reținute, instanța a aplicat corect legea, a interpretat

corect actul juridic dedus judecății.

Între părți s-a încheiat

contract de asociere în participațiune, în care reclamantul este subiect de

drept privat, administrator al bunurilor din domeniul privat al unității

administrativ-teritoriale, iar nu în calitate de subiect de drept fiscal,

astfel că nu se aplică prevederile Codului de procedură fiscală.

Față de cele de mai sus,

recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat

de reclamantul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr.

52 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3581/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București reclamantul M.I.E. a chemat în judecată pe pârâta SC D.C. SRL Brașov,
ÎCCJ 2008-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2106/2008
prescrisă acțiunea reclamantei având ca obiect redevența scadentă anterioară datei de 9 septembrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei A.D.S. și a obligat pârâta la 22.114,78 Ron redevență pentru trimestrul III-IV și 43.870 Ron pena
ÎCCJ 2008-09-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 17 iunie 2005, reclamanta SC T.A. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R. București pentru a fi obligat la plata sumei de 418.
ÎCCJ 2008-03-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1268/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată cu nr. 1859 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC T.L. SRL a solicitat în contradictoriu cu p
ÎCCJ 2008-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1520/2008
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12160 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea pr
Sursă