ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2094/2013

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1020 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a Vl-a comercială, s-a dispus respingerea ca nefondată a

acțiunii principale formulate de reclamanta SC A.P.C. SRL în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului

Imobiliar și s-a respins ca nefondată cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că cererea de chemare în judecată este nefondată, întrucât reclamanta

nu are un drept, iar pârâta nu are, în mod corelativ, obligația de a încheia un

contract de închiriere cu privire la spațiul comercial situat în București, sector

3.

A mai reținut instanța că, încheierea convențiilor

este guvernată de principiul libertății de voință, în baza căruia părțile pot să

își exprime consimțământul în mod liber și neviciat, fiind libere să încheie ori

nu un act juridic, iar instanța judecătorească nu poate substitui consimțământul

părții la încheierea unui contract, în lipsa unui drept al celeilalte părți sau

a unei prevederi legale.

Instanța a apreciat că și cererea reconvențională

astfel cum a fost formulată și dovedită este nefondată, deoarece pârâta solicită

evacuarea reclamantei din spațiul comercial întemeindu-se pe dispozițiile art. 480

C. civ., însă nu face dovada calității de proprietar al respectivului imobil.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta SC A.P.C. SRL și pârâtul Consiliul General al Municipiului București,

Administrația Fondului Imobiliar, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, prin decizia nr. 241/2012 din 15 mai 2012 a admis apelul formulat de pârâtul

Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar, a

schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis cererea reconventională

și a dispus evacuarea reclamantei din spațiul situat în București, sector 3, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat, apelul formulat

de reclamanta SC A.P.C. SRL București, pe care a obligat-o la plata sumei de 4,15

RON cheltuieli de judecată către apelanta C.G.M.B.-A.F.I.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut cu privire la apelul declarat de reclamanta SC A.P.C. SRL București, că

în mod nefondat reclamantă a invocat nerespectarea principiilor rolului activ și

al nemijlocirii, întrucât din analiza dosarului de la prima instanță nu rezultă

indicii în acest sens și că, nefondate sunt și motivele de apel prin care se face

referire la repetatele demersuri ale apelantei-reclamante pentru încheierea contractului

de închiriere și la investițiile efectuate de aceasta în spațiul închiriat.

În ceea ce privește apelul pârâtei, instanța

a reținut că, spațiul din sectorul 3, București din care se solicită evacuarea reclamantei

se află în proprietatea statului, fiind vorba de un imobil naționalizat, care este

în administrarea Administrației Fondului Imobiliar, în conformitate cu Hotărârea

Consiliului General al Municipiului București nr. 322 din 17 noiembrie 2010, precum

și faptul că, apelanta SC A.P.C. SRL ocupă acest spațiu fără a avea vreun drept

locativ, sens în care s-a apreciat că în mod greșit a fost respinsă cererea reconventională.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

reclamanta SC A.P.C. SRL București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac,

astfel cum a fost formulată, în principal modificarea hotărârii recurate în sensul

admiterii cererii introductive de instanță și obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta

un contract de închiriere pentru imobilul situat în București, sector 3, iar în

subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și

fiscal.

Criticile aduse deciziei atacate se referă

la faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, având

în vedere că instanța de apel, în mod greșit a respins apelul său, reținând că demersurile

efectuate pentru încheierea contractului de închiriere nu conduc la nașterea dreptului

reclamantei de obligarea a pârâtei la încheierea contractului de închiriere privind

spațiul situat în București, sector 3, fiind ignorate astfel dispozițiile art. 3

din Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 215 din 30

august 2006.

O altă critică vizează faptul că, în mod

greșit instanța de apel a apreciat că, prezentul litigiu nu este de competența instanțelor

de contencios administrativ, având în vedere faptul că prin cererea din 19

iulie 2010, adresată pârâtei s-a solicitat încheierea unui contract de închiriere

pentru spațiul în litigiu, cerere care, însă nu a primit nici un răspuns, sens în

care s-a formulat cererea de chemare în judecată, care s-a întemeiat pe dispozițiile

Legii nr. 554/2004.

Analizând critica adusă deciziei atacate

în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC A.P.C. SRL București să

fie respins, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica întemeiată

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta apreciază că

în mod greșit instanța de apel a considerat că prezentul litigiu nu este de competența

instanțelor de contencios administrativ, se constată că aceasta este nefondată,

urmând a fi respinsă.

Aceasta deoarece, față de obiectul cererii

de chemare în judecată, obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere,

care are caracter neevaluabil în bani, de faptul că reclamantă este o societate

comercială, iar spațiul în litigiu are o destinație comercială, în mod corect s-a

reținut că, prezenta cauză are o natură comercială și că, potrivit dispozițiilor

art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului

București, secția comercială, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.

Tot în același context s-a reținut și faptul

că, prezenta acțiune introdusă pe rolul Judecătoriei sector 3 București la data

de 5 august 2010 aparține instanțelor comerciale, întrucât în litigiul dedus judecății

conflictul nu s-a născut nici din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act

administrativ, în sensul avut în vedere de dispozițiile Legii nr. 554/2004, nici

din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o

cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate

fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”.

Din perspectiva acestui motiv recurenta

a pus în discuție încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 3 din

Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 215 din 30 august 2006,

referitor la dreptul titularilor contractelor de colaborare sau asociere încheiate

cu Primăria Municipiului București de a beneficia de încheierea contractelor de

închiriere, în temeiul prevederilor mai sus-evocate.

În această privință, având în vedere susținerile

părților și în raport de probatoriul administrat în calea de atac a apelului, a

cărui examinare nu este posibilă în recurs, se constată că, în mod corect s-a argumentat

prin decizia recurată că reclamanta SC A.P.C. SRL București nu este titulara nici

unui ordin de repartiție care să vizeze spațiul comercial în litigiu, reținându-se

totodată că nu este nici titulara unui contract de închiriere sau fișă de calcul,

încheiate cu pârâta, aspecte ce concluzionează că aceasta utilizează fără titlu

locativ spațiu respectiv.

În acest sens, pentru încheierea unui contract

de închiriere pentru un spațiu care face parte din fondul imobiliar de stat, astfel

cum este și cazul spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în

sectorul 3 București este obligatorie emiterea unui note de atribuire emise de către

comisia de specialitate care activează în cadrul Primăriei Municipiului București,

iar pe numele reclamantei nu a fost emisă o astfel de notă de atribuire privind

spațiul în litigiu.

În acest context, nu se poate reține că

s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În concluzie, față de cele ce preced, cu

sublinierea că prin motivele de recurs, în realitate s-a urmărit să se repună în

discuție mijloacele de probă și de apărare și că aceste chestiuni țin de temeinicie

și nu de nelegalitate, recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC A.P.C. SRL București împotriva deciziei nr. 241/2012 din 15 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

28 mai 2013.