ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6302/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6302/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea ce face obiectul prezentului
recurs
Prin sentința civilă
nr. 6194 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale,
invocată din oficiu de această instanță, și, în consecință, a declinat
competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului
Municipiului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea acestei
soluții, prima instanță a reținut că obiectul principal al acțiunii de față îl
reprezintă plângerea reclamantului B.M.A. privind refuzul pârâților Primăria
sectorului 3 prin primar N.G.L. și Ministerul Administrației și Internelor de
a-i comunica informațiile de interes public solicitate de reclamant.
Curtea de apel a
constatat că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 stabilește competența de
soluționare a plângerii având acest obiect în favoarea secției de contencios
administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul
sau se află sediul autorității publice pârâte.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs reclamantul B.M.A., solicitând, în esență, ca
cererea sa, întemeiată atât pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cât și ale
Legii nr. 544/2004, să fie soluționată pe fond de către Curtea de Apel
București.
Soluția Înaltei Curți
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte
constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată
că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de art. 158 C. proc.
civ., care prevede, la alin. (1): „Când
în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este
obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ
cu activitate jurisdicțională competent.”
Art. 158
alin. (3), așa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010, mai arată, însă, că
„dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă nici unei căi
de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz,
altui organ cu activitate jurisdicțională competent.”
Aceste
dispoziții au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 din
C. proc. civ., cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste
dispoziții legale, în mod evident hotărârea nr. 6194 din 31 octombrie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu
poate face obiectul căii de atac a recursului.
Pentru aceste
considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M.A.
împotriva sentinței civile nr. 6194 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24
septembrie 2013.