ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.G. a chemat în judecată Statul

Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Poliția Comunitară Sector 3, solicitând

instanței să constate neconformitatea dreptului intern cu dreptul comunitar,

încălcarea mai multor drepturi fundamentale și norme constituționale ale

acestuia, calomnierea publică și inducerea unui sentiment de ură de clasă și

discriminare ca urmare a aplicării Legii nr. 329/2009.

Totodată, reclamantul

a solicitat instanței să oblige pârâtul Statul Român la abrogarea/anularea

capitolului IV din legea sus-menționată, la plata de daune cominatorii de 1.000

RON/zi de întârziere la daune morale în valoare de 10.000 RON și la cheltuieli

de judecată, precum și la anularea Deciziei nr. 275/2009 și revenirea la forma

inițială de încadrare și la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau, ca și

la reîncadrarea în serviciu cu recunoașterea vechimii aferente.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că este colonel în rezervă pensionat în 2008,

conform O.G. nr. 7/1998 datorită restructurării Armatei și reducerii unor

categorii de funcții, iar ulterior a participat la concursul de ocupare a unei

funcții scoase public la concurs de către pârâta Poliția Comunitară Sector 3,

fiind declarat promovat și încadrat în instituție prin Decizia nr. 311 din 15

octombrie 2008, însă, la data de 9 decembrie 2009, a fost constrâns să semneze

opțiunea de a alege între suspendarea pensiei și încetarea raportului de

serviciu, motiv pentru care a fost nevoit să opteze pentru încetarea raportului

de muncă, potrivit Deciziei nr. 275/2009.

Legal citat,

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, prin

care a invocat excepția necompetenței materiale în statutul autorității publice

pârâte de instituție publică de nivel local, excepția netimbrării petitelor

având ca obiect daune, excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și

excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La rândul său, a

formulat întâmpinare și pârâta Poliția Comunitară Sector 3, prin care a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Tribunalul București,

secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

1345 din 30 martie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată, din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel București.

Totodată, a constatat

ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut că instanța competentă material a se pronunța asupra

admisibilității și temeiniciei cererii de față este Curtea de Apel București,

ca secție specializată a curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, întrucât autoritățile publice chemate în judecată sunt

organizate la nivelul administrației publice centrale.

Din punct de vedere

teritorial, competența aparține Curții de Apel București, în condițiile art. 10

alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 3809 din 8 octombrie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu la termenul din 1 octombrie 2010, și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

de contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul principal contestat

în acțiune este reprezentat de decizia pârâtei Poliția Comunitară Sector 3,

neavând relevanță ordinea în care au fost inserate petitele de către reclamant.

Verificând cauza,

Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Obiectul acțiunii

formulate în cauză îl constituie contestarea deciziei pârâtei Poliția

Comunitară Sector 3, prin care reclamantului i-a încetat raportul de serviciu

cu această pârâtă.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a acesteia, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, mai sus citată, se impune a stabili care este actul

administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este

actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ.

Astfel, referindu-se

la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel".

De asemenea, în

continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se

încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", se va reține că, în

cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării

autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia

litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și

județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților

publice centrale, în competența curților de apel.

Față de cele arătate,

cum obiectul litigiului îl constituie decizia pârâtei Poliția Comunitară Sector

3, deci o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei

urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe P.G., Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ