ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.G. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Poliția Comunitară Sector 3, solicitând instanței să constate neconformitatea dreptului intern cu dreptul comunitar, încălcarea mai multor drepturi fundamentale și norme constituționale ale acestuia, calomnierea publică și inducerea unui sentiment de ură de clasă și discriminare ca urmare a aplicării Legii nr. 329/2009.

Totodată, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâtul Statul Român la abrogarea/anularea capitolului IV din legea sus-menționată, la plata de daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere la daune morale în valoare de 10.000 RON și la cheltuieli de judecată, precum și la anularea Deciziei nr. 275/2009 și revenirea la forma inițială de încadrare și la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau, ca și la reîncadrarea în serviciu cu recunoașterea vechimii aferente. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că este colonel în rezervă pensionat în 2008, conform O.G.

nr. 7/1998 datorită restructurării Armatei și reducerii unor categorii de funcții, iar ulterior a participat la concursul de ocupare a unei funcții scoase public la concurs de către pârâta Poliția Comunitară Sector 3, fiind declarat promovat și încadrat în instituție prin Decizia nr. 311 din 15 octombrie 2008, însă, la data de 9 decembrie 2009, a fost constrâns să semneze opțiunea de a alege între suspendarea pensiei și încetarea raportului de serviciu, motiv pentru care a fost nevoit să opteze pentru încetarea raportului de muncă, potrivit Deciziei nr. 275/2009.

Legal citat, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale în statutul autorității publice pârâte de instituție publică de nivel local, excepția netimbrării petitelor având ca obiect daune, excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La rândul său, a formulat întâmpinare și pârâta Poliția Comunitară Sector 3, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1345 din 30 martie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, a reținut că instanța competentă material a se pronunța asupra admisibilității și temeiniciei cererii de față este Curtea de Apel București, ca secție specializată a curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritățile publice chemate în judecată sunt organizate la nivelul administrației publice centrale. Din punct de vedere teritorial, competența aparține Curții de Apel București, în condițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3809 din 8 octombrie 2010, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu la termenul din 1 octombrie 2010, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul principal contestat în acțiune este reprezentat de decizia pârâtei Poliția Comunitară Sector 3, neavând relevanță ordinea în care au fost inserate petitele de către reclamant. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie contestarea deciziei pârâtei Poliția Comunitară Sector 3, prin care reclamantului i-a încetat raportul de serviciu cu această pârâtă.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a acesteia, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citată, se impune a stabili care este actul administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Astfel, referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". De asemenea, în continuarea raționamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", se va reține că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența tribunalelor,

iar cele privind actele autorităților publice centrale, în competența curților de apel. Față de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie decizia pârâtei Poliția Comunitară Sector 3, deci o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.G., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ