ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2468/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2468/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Cererea adresată instanței de
fond.
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, și declinată, prin sentința nr. 5290
din 25 septembrie 2008 a Tribunalului București, spre competentă soluționare
către Curtea de Apel București, reclamantul a solicitat instanței să constate
faptul că în perioada 25 august 2004 - 31 iulie 2005 a fost detașat de la Direcția Generală a Municipiului București, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, solicitând totodată să i se plătească drepturile salariale aferente
detașării, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 17 alin. din O.G. nr. 38/2003.
În motivarea cererii
reclamantul a arătat că a fost încadrat în gradul de comisar șef de poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a ieșit la pensie în anul 2005.
Anterior, prin rezoluția de
delegare nr. 2124/P/2004 a fost delegat să îndeplinească activități de urmărire
penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și prin rezoluția nr. 6D/P/2004
a fost însărcinat cu îndeplinirea activităților specifice în cadrul D.I.I.C.O.T.
– serviciul teritorial București.
Reclamantul a solicitat
instanței să se constate că, în fapt, a fost atașat și nu delegat și, de aceea,
trebuie să i se acorde și drepturile prevăzute de art. 17 alin. (1) și art. 3 din
O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Soluția instanței de
fond.
Prin sentința
civila nr. 3308 din 02 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul
G.R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca fiind îndreptată împotriva unei
persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Curtea
de Apel, constatând că reclamantul nu are raporturi de serviciu cu Ministerul
Administrației și Internelor, această instituție publică neavând nici o
obligație față de reclamant iar drepturile de natură salariala ale acestuia
putându-se realiza doar în contradictoriu cu instituțiile cu care a avut
raporturi de serviciu, a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității
procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârât, și a respins din acest
considerent acțiunea formulată.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul G.R. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs se
arată că, din analiza art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea,
organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. rezultă
că „M.A.I., cu avizul favorabil al Procurorului General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va desemna ofițerii și agenții de
poliție judiciară care își vor desfășura activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T.”.
Se invocă și faptul că:
- potrivit Legii nr. 360/2002,
ofițerii de poliție sunt subordonați ai M.I.R.A.;
- reclamantul și-a
desfășurat activitatea în subordinea M.A.I., iar decizia de pensionare a fost
emisă de același minister, iar soluția instanței de fond a fost dată cu
încălcarea acestor acte normative care dovedesc că M.A.I. are calitate
procesuală pasivă.
S-a solicitat admiterea
recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe.
M.A.I. a formulat
întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Soluția instanței de
recurs.
După examinarea motivelor de
recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul, care în prezent
este pensionar, a fost încadrat în gradul de comisar șef de poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.
Când îndeplinea această funcție
a fost delegat pentru a îndeplini activități de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în cadrul D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial
București.
Delegarea a fost dispusă în
baza art. 217 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd ca în cauzele în care
urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin
ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către
organele poliției judiciare.
Reclamantul a chemat în
judecată Ministerul Administrației și Internelor pentru a se constata faptul că
în perioada 25 august 2004 – 31 iulie 2005 a fost detașat de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și D.I.I.C.O.T.
Așa cum reiese din actele
aflate la dosar și din susținerile reclamantului, raportul de serviciu al
acestuia era cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și nu cu M.A.I.,
iar delegarea s-a făcut la Parchetul Curții de Apel București și D.I.I.C.O.T. –
serviciul teritorial București.
Soluția instanței de fond prin
care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. este legală
Calitatea procesuală pasivă
presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul dedus
judecății.
În soluționarea problemei
calității procesuale pasive a M.A.I. trebuiesc analizate și dispozițiile art. 108
din Legea nr. 188/1999, republicată care prevăd că litigiile care au ca obiect
raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de
contencios administrativ, astfel că numai autoritatea cu care este încheiat
raportul de serviciu va avea calitate procesuală pasivă.
Și în raport cu aceste
dispoziții, în condițiile în care litigiul vizează plata drepturilor salariale,
se constată că M.A.I. nu are calitate procesuală pasivă, pentru că raportul de
serviciu nu este încheiat cu Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru stabilirea calității
procesuale pasive nu prezintă relevanță faptul că reclamantul și-a desfășurat
activitatea în subordinea M.A.I. atâta timp cât raportul de serviciu a fost
încheiat cu o structură a acestui minister (Direcția Generală de Poliție a
Municipiului București), iar delegarea s-a făcut în cadrul unor instituții ce
nu au fost chemate în judecată.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va
fi respins recursul declarat ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de G.R. împotriva sentinței civile nr. 3308 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 mai 2009.