ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2468/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea adresată instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, și declinată, prin sentința nr. 5290 din 25 septembrie 2008 a Tribunalului București, spre competentă soluționare către Curtea de Apel București, reclamantul a solicitat instanței să constate faptul că în perioada 25 august 2004 - 31 iulie 2005 a fost detașat de la Direcția Generală a Municipiului București, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând totodată să i se plătească drepturile salariale aferente detașării, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 17 alin. din O.G. nr. 38/2003.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost încadrat în gradul de comisar șef de poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a ieșit la pensie în anul 2005. Anterior, prin rezoluția de delegare nr. 2124/P/2004 a fost delegat să îndeplinească activități de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și prin rezoluția nr. 6D/P/2004 a fost însărcinat cu îndeplinirea activităților specifice în cadrul D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial București. Reclamantul a solicitat instanței să se constate că, în fapt, a fost atașat și nu delegat și, de aceea, trebuie să i se acorde și drepturile prevăzute de art. 17 alin. (1) și art. 3 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civila nr. 3308 din 02 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul G.R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel, constatând că reclamantul nu are raporturi de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor, această instituție publică neavând nici o obligație față de reclamant iar drepturile de natură salariala ale acestuia putându-se realiza doar în contradictoriu cu instituțiile cu care a avut raporturi de serviciu, a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârât, și a respins din acest considerent acțiunea formulată.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G.R. criticând-o pentru nelegalitate. În motivele de recurs se arată că, din analiza art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. rezultă că „M.A.I., cu avizul favorabil al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va desemna ofițerii și agenții de poliție judiciară care își vor desfășura activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T.”. Se invocă și faptul că: - potrivit Legii nr. 360/2002, ofițerii de poliție sunt subordonați ai M.I.R.A.; - reclamantul și-a desfășurat activitatea în subordinea M.A.I., iar decizia de pensionare a fost emisă de același minister, iar soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea acestor acte normative care dovedesc că M.A.I.

are calitate procesuală pasivă. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. M.A.I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente: Reclamantul, care în prezent este pensionar, a fost încadrat în gradul de comisar șef de poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București. Când îndeplinea această funcție a fost delegat pentru a îndeplini activități de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în cadrul D.I.I.C.O.T.

– serviciul teritorial București. Delegarea a fost dispusă în baza art. 217 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd ca în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare. Reclamantul a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor pentru a se constata faptul că în perioada 25 august 2004 – 31 iulie 2005 a fost detașat de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și D.I.I.C.O.T. Așa cum reiese din actele aflate la dosar și din susținerile reclamantului, raportul de serviciu al acestuia era cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și nu cu M.A.I., iar delegarea s-a făcut la Parchetul Curții de Apel București și D.I.I.C.O.T.

– serviciul teritorial București. Soluția instanței de fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. este legală Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul dedus judecății. În soluționarea problemei calității procesuale pasive a M.A.I. trebuiesc analizate și dispozițiile art. 108 din Legea nr. 188/1999, republicată care prevăd că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, astfel că numai autoritatea cu care este încheiat raportul de serviciu va avea calitate procesuală pasivă. Și în raport cu aceste dispoziții, în condițiile în care litigiul vizează plata drepturilor salariale, se constată că M.A.I.

nu are calitate procesuală pasivă, pentru că raportul de serviciu nu este încheiat cu Ministerul Administrației și Internelor. Pentru stabilirea calității procesuale pasive nu prezintă relevanță faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în subordinea M.A.I. atâta timp cât raportul de serviciu a fost încheiat cu o structură a acestui minister (Direcția Generală de Poliție a Municipiului București), iar delegarea s-a făcut în cadrul unor instituții ce nu au fost chemate în judecată. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.R. împotriva sentinței civile nr. 3308 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.