ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2468/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

fond.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, și declinată, prin sentința nr. 5290

din 25 septembrie 2008 a Tribunalului București, spre competentă soluționare

către Curtea de Apel București, reclamantul a solicitat instanței să constate

faptul că în perioada 25 august 2004 - 31 iulie 2005 a fost detașat de la Direcția Generală a Municipiului București, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, solicitând totodată să i se plătească drepturile salariale aferente

detașării, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 17 alin. din O.G. nr. 38/2003.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că a fost încadrat în gradul de comisar șef de poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a ieșit la pensie în anul 2005.

Anterior, prin rezoluția de

delegare nr. 2124/P/2004 a fost delegat să îndeplinească activități de urmărire

penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și prin rezoluția nr. 6D/P/2004

a fost însărcinat cu îndeplinirea activităților specifice în cadrul D.I.I.C.O.T.

– serviciul teritorial București.

Reclamantul a solicitat

instanței să se constate că, în fapt, a fost atașat și nu delegat și, de aceea,

trebuie să i se acorde și drepturile prevăzute de art. 17 alin. (1) și art. 3 din

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

fond.

Prin sentința

civila nr. 3308 din 02 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul

G.R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Curtea

de Apel, constatând că reclamantul nu are raporturi de serviciu cu Ministerul

Administrației și Internelor, această instituție publică neavând nici o

obligație față de reclamant iar drepturile de natură salariala ale acestuia

putându-se realiza doar în contradictoriu cu instituțiile cu care a avut

raporturi de serviciu, a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârât, și a respins din acest

considerent acțiunea formulată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul G.R. criticând-o pentru nelegalitate.

În motivele de recurs se

arată că, din analiza art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea,

organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. rezultă

că „M.A.I., cu avizul favorabil al Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va desemna ofițerii și agenții de

poliție judiciară care își vor desfășura activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T.”.

Se invocă și faptul că:

- potrivit Legii nr. 360/2002,

ofițerii de poliție sunt subordonați ai M.I.R.A.;

- reclamantul și-a

desfășurat activitatea în subordinea M.A.I., iar decizia de pensionare a fost

emisă de același minister, iar soluția instanței de fond a fost dată cu

încălcarea acestor acte normative care dovedesc că M.A.I. are calitate

procesuală pasivă.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

M.A.I. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Reclamantul, care în prezent

este pensionar, a fost încadrat în gradul de comisar șef de poliție la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

Când îndeplinea această funcție

a fost delegat pentru a îndeplini activități de urmărire penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în cadrul D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial

București.

Delegarea a fost dispusă în

baza art. 217 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd ca în cauzele în care

urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin

ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către

organele poliției judiciare.

Reclamantul a chemat în

judecată Ministerul Administrației și Internelor pentru a se constata faptul că

în perioada 25 august 2004 – 31 iulie 2005 a fost detașat de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și D.I.I.C.O.T.

Așa cum reiese din actele

aflate la dosar și din susținerile reclamantului, raportul de serviciu al

acestuia era cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și nu cu M.A.I.,

iar delegarea s-a făcut la Parchetul Curții de Apel București și D.I.I.C.O.T. –

serviciul teritorial București.

Soluția instanței de fond prin

care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. este legală

Calitatea procesuală pasivă

presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul dedus

judecății.

În soluționarea problemei

calității procesuale pasive a M.A.I. trebuiesc analizate și dispozițiile art. 108

din Legea nr. 188/1999, republicată care prevăd că litigiile care au ca obiect

raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de

contencios administrativ, astfel că numai autoritatea cu care este încheiat

raportul de serviciu va avea calitate procesuală pasivă.

Și în raport cu aceste

dispoziții, în condițiile în care litigiul vizează plata drepturilor salariale,

se constată că M.A.I. nu are calitate procesuală pasivă, pentru că raportul de

serviciu nu este încheiat cu Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru stabilirea calității

procesuale pasive nu prezintă relevanță faptul că reclamantul și-a desfășurat

activitatea în subordinea M.A.I. atâta timp cât raportul de serviciu a fost

încheiat cu o structură a acestui minister (Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București), iar delegarea s-a făcut în cadrul unor instituții ce

nu au fost chemate în judecată.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins recursul declarat ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.R. împotriva sentinței civile nr. 3308 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2009.