ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 august

2007, reclamantul N.I.C.O., în calitate de ofițer de poliție detașat în cadrul D.N.A.,

a solicitat obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A. și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata

sumelor de bani reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2005-2006,

actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea

pârâților la plata de daune interese conform art. 161 alin. (4) C. muncii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că îndeplinește funcția de ofițer de poliție judiciară și începând cu

data de 15 decembrie 2004, a fost încadrat la D.N.A.

Reclamantul a susținut că, fiind

funcționar public cu statut special, are dreptul la acordarea primei de

concediu pentru perioada 2005-2006, în conformitate cu prevederile art. 37

alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3145 din 4

decembrie 2007, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să

plătească reclamantului prima de vacanță pentru anii 2005-2006, actualizate cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății

efective, a respins cererea de acordare a daunelor interese și cererea de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor .

Instanța de fond a reținut că, prin

detașarea în cadrul D.N.A. , reclamantul nu și-a pierdut calitatea de ofițer de

poliție și nici calitatea de funcționar public cu statut special, deoarece a

fost asimilat numai din punctul de vedere al salarizării cu funcția de procuror

la parchetul de pe lângă judecătorie.

În consecință, s-a apreciat că

reclamantul nu poate fi privat de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

în calitate de polițist, printre care și dreptul la o primă egală cu salariul

de bază din luna anterioară plecării în concediu, conform art. 37 alin. (2) din

O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a solicitat

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, să fie respinsă

acțiunea formulată de reclamant.

Recurentul a susținut că instanța de fond

a aplicat greșit prevederile legale referitoare la drepturile cuvenite

ofițerilor și agenților de poliție judiciară în perioada detașării la D.N.A.,

dispunând fără temei legal obligarea sa la plata primei de concediu solicitată

de intimatul-reclamant în perioada 2005 - 2006.

În drept, recurentul a invocat

dispozițiile art. 10 alin. (6) și (8) din O.U.G. nr. 43/2002, art. 11 alin. (3)

din O.U.G. nr. 27/2006 și anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, motivând că în

privința drepturilor bănești cuvenite polițiștilor detașați în cadrul altor

instituții, are obligații numai pentru stabilirea drepturilor de pensie, a

ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de serviciu și a drepturilor

bănești reprezentând salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate

la acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și

alte drepturi care se acordă polițiștilor a prevăzut în art. 37 alin. (1) și

art. 1 lit. a) și c) din anexa nr. 4 că polițiștii detașați în baza

reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de

Interne beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de

vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă

personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit

legislației care se aplică în unitățile respective.

Conform aceleiași reglementări, în

situația în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li

s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe

funcții similare celor pe care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt

detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor

încadrați în unitățile de poliție.

În condițiile în care intimatul-reclamant

nu a exprimat o asemenea opțiune, instanța de fond a constatat neîntemeiat că

acesta are dreptul la plata primei de concediu pentru perioada 2005-2006, deși

dispozițiile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003

nu sunt aplicabile ofițerilor de poliția judiciară detașați la D.N.A.

În perioada detașării,

intimatul-reclamant este asimilat din punct de vedere salarial cu personalul

civil din unitatea în care își desfășoară activitatea și în consecință, nu

poate beneficia de celelalte drepturi bănești prevăzute în actul normativ

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

În atare situație, ofițerii de poliție

judiciară detașați la D.N.A. beneficiază de prima de concediu în aceeași măsură

în care beneficiază magistrații.

Prin Decizia XXIII din 12 decembrie 2005

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în

interesul legii și a hotărât că prima de concediu, pe lângă indemnizația de

concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația sau, după caz, salariul brut

din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul

auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.

Față de considerentele expuse, se

constată că, în perioada 2005-2006 intimatul-reclamant nu este îndreptățit la

acordarea primei de concediu solicitată, astfel că va fi casată hotărârea

atacată și pe fond, va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 3145 din 4

decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea formulată de N.I.C.O. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.