ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie

2007, așa cum a fost precizată, reclamanta N.A. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F., obligarea acestora la plata sumelor reprezentând

prima de concediu pe anii 2004 - 2005 și a sporului de fidelitate pentru anul

2005, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până

la data plății efective.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în calitate de polițist, este îndreptățită la acordarea

sumelor solicitate, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (2) și ale art. 6 din

O.G. nr. 38/2003.

A menționat că, deși prin

legi bugetare s-a suspendat acordarea acestor drepturi, anularea lor nu este

posibilă, față de dispozițiile constituționale, fiind vorba despre un drept

câștigat.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3159 din

5 decembrie 2007, a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească

reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004 -

2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Instanța a reținut că

reclamanta este îndreptățită la acordarea drepturilor salariale solicitate, în

baza dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, republicată, aprobată prin

Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 28 lit.

e) din Legea nr. 360/2002, coroborate cu cele ale art. 37 alin. (2) din O.G. nr.

38/2003.

Că, deși aceste dispoziții

au fost suspendate, măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea

punerii în aplicare a prevederilor legale respectiv, a exercițiului drepturilor

menționate, iar nu anularea drepturilor.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în

principal, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în

ceea ce îl privește, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală iar, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că,

potrivit O.G. nr. 22/2002, sarcina executării obligațiilor de plată revine

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Prin urmare, a

menționat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art.

21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din Legea nr. 500/2002, precum și

faptul că dreptul pretins de intimata reclamantă derivă dintr-un raport de

muncă în care M.E.F. nu este implicat.

În subsidiar, pe fondul

cauzei, s-a susținut că dispozițiile referitoare la primele de concediu și

sporul de fidelitate au fost suspendate prin legea bugetului de stat, motiv

pentru care aceste prevederi nu își produc efecte pe perioada suspendării.

Recursul se va admite, în

sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii îl

constituie, în cauză, acordarea primei de concediu pentru anii 2004 - 2005 și a

sporului de fidelitate pentru anul 2005.

În mod eronat instanța de

fond a admis acțiunea și față de M.E.F., în condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002

s-a reglementat modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele

aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează

obligația de plată respectivă.

În conformitate cu

prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite

bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări

de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii

și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea

plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în cauză,

obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o

hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantei) se

realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele M.E.F.

în materie de buget.

Intimatul - pârât M.I.R.A.

are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr.

500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează

creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele

instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F. elaborează proiectul

bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit

prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali

de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Trebuie avut în vedere și

faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material dedus

judecății.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi admis, se va modifica în parte sentința atacată, în

sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și

se va respinge acțiunea față de acest pârât, cu menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței.

În raport cu dezlegarea data

recursului, nu se mai impune analizarea motivelor invocate în subsidiar pe

fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 3159 din 5 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta N.A. față de M.E.F.

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.