ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2007,

reclamantul M.C. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public, parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și D.N.A. la plata drepturilor

bănești cuvenite, cu titlu de primă de concediu aferentă anilor 2005 - 2006,

actualizate cu indicele de inflație, precum și a daunelor interese, conform art.

161 alin. (4) C. muncii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de ofițer de poliție judiciară și

începând cu data de 1 ianuarie 2005, a fost încadrat la D.N.A.

Reclamantul a învederat că,

potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003,

este îndreptățit la acordarea primei de concediu pentru perioada 2005 - 2006,

actualizată în raport cu rata inflației.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3323

din 13 decembrie 2007, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu

motivarea că reclamantul nu poate beneficia de acordarea primei de concediu

pentru perioada 2005 - 2006, întrucât dispozițiile art. 37 alin. (2) teza întâi

din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 nu sunt aplicabile

ofițerilor de poliție judiciară detașați la D.N.A.

Instanța de fond a avut în

vedere că, în lipsa unei opțiuni pentru drepturile salariale cuvenite celor

încadrați în unitățile de poliție, reclamantul este asimilat din punct de

vedere salarial personalului civil din unitatea în care își desfășoară

activitatea și pentru care nu s-a prevăzut acordarea primei de concediu în

perioada indicată în acțiune.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că

soluția instanței de fond nu corespunde actelor normative în vigoare care

reglementează plata drepturilor bănești cu titlul de primă de concediu aferentă

anilor 2005 - 2006, cuvenite ofițerilor de poliție și în acest sens au fost

invocate prevederile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 și art. 10 alin.

(8) din O.U.G. nr. 43/2002.

De asemenea, recurentul a

invocat și dispozițiile O.U.G. nr. 146/2007, prin care s-a reglementat

modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de

odihnă.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile art. 37 alin. (1) și art. 1 lit. a) și c) din O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care prevăd că

polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții

în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcției

îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective.

Conform aceleiași

reglementări, în situația în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici

decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din

structura poliției pe funcții similare celor pe care le îndeplinesc la

instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile

salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.

În condițiile în care

recurentul-reclamant nu a exprimat o asemenea opțiune, s-a constatat întemeiat

în hotărârea atacată că, în perioada detașării la D.N.A., acesta este asimilat

magistraților din punct de vedere salarial și în consecință, nu poate beneficia

și de celelalte drepturi bănești prevăzute în actul normativ privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Recurentul-reclamant a

invocat neîntemeiat și dispozițiile O.U.G. nr. 146/2007, dat fiind că prin

acest act normativ a fost reglementată modalitatea de plată a primelor de

concediu către persoanele îndreptățite la acordarea lor și deci nu a fost

recunoscut dreptul pretins prin acțiune.

Față de motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.C. împotriva sentinței civile nr. 3323 din 13 decembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2008.