ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1479/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1479/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Reclamanții C.G., D.P., F.D., G.C. și P.T., ofițeri

de poliție judiciară în cadrul D.N.A. - serviciul teritorial Iași au solicitat să

fie obligați pârâții D.N.A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și M.F.P. să plătească prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și

2006, actualizată cu rata inflației plus dobânda legală.

S-a mai solicitat, totodată,

obligarea pârâților D.N.A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în calitatea lor de ordonatori de credite, să cuprindă în bugetul

propriu sumele necesare plății primelor de concediu, precum și obligarea M.F.P.

să vireze fondurile necesare.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 98/ CA din 16

iulie 2007, a admis în parte acțiunea; a obligat pe pârâți să plătească

reclamanților prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din

luna anterioară plecării în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu,

cuvenită pentru perioada anilor 2004 - 2006, actualizată cu rata inflației, ce

se va calcula de la data de 01 ianuarie 2007 și până la data plății efective a

dreptului salarial; a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata

de dobânzi; a respins cererea reclamanților de a obliga pârâții de M.P. și D.N.A.,

în calitate de ordonatori de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele

necesare plății primei de concediu; a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.E.F. a respins cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație în

contradictoriu cu M.E.F.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanții au statut de polițist, regimul lor

juridic fiind guvernat de Legea nr. 360/2002, astfel încât li se cuvin

drepturile salariale stabilite prin O.G. nr. 38/2003.

S-a mai reținut că, prin

detașarea de la M.A.I. la D.N.A. reclamanții sunt asimilați din punct de vedere

al salarizării funcției de procuror la parchetul de pe lângă curtea de ape,

însă prin aceasta nu au pierdut statutul juridic de polițist și nici drepturile

corespunzătoare acestuia prevăzute de art. 35 și următoarele din O.G. nr. 38/2003.

Ca urmare, instanța a

reținut că reclamanții au dreptul la prima de concediu pentru perioada 2004 - 2006,

recalculată în funcție de rata inflației, cererea acestora de obligare a

pârâților la plata de dobânzi fiind neîntemeiată, întrucât drepturile salariale

nu sunt purtătoare de dobânzi.

A reținut instanța că M.E.F.

nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între acesta și reclamanți

nu există nici un raport juridic născut din faptul neachitării drepturilor

salariale.

În legătură cu cererile

privind obligarea pârâților M.P. și D.N.A. de a cuprinde în bugetul propriu

sumele necesare plății primelor de vacanță și obligarea M.E.F. de a vira

fondurile necesare s-a reținut că sunt lipsite de orice suport legal.

Întrucât Legea nr. 500/2002

nu recunoaște M.E.F. vreun drept de dispoziție asupra sumelor ce se constituie

venituri ale bugetului de stat, instanța a reținut că cererea de chemare în

garanție a acestuia este nefondată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și D.N.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând

în esență următoarele motive.

- legislația referitoare la salarizarea ofițerilor de poliție care

prevede în art. 37 alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003 că această categorie

beneficiază de prima de vacanță a fost suspendată succesiv prin art. 3 alin.

(2) din O.U.G. nr. 33/2001 și legile bugetului de stat pe anii 2002 – 2006 și

abrogate începând cu 1 ianuarie 2003 potrivit art. 50 din O.U.G. nr. 177

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților;

- ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. sunt asimilați din

punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, respectiv unui judecător/ procuror cu grad de judecător conform

anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 coroborate cu art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006,

așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007.

- în ceea ce privește prima de vacanță a judecătorilor și procurorilor

cu care ofițerii de poliție judiciară ai D.N.A. sunt asimilați salarial, Înalta

Curte de Casație și Justiție hotărând prin Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prima

de concediu „se acordă numai pentru anii 2001 – 2002”.

În acest context, ofițerii de poliție judiciară beneficiază de prima de

concediu în aceeași măsură în care și magistrații beneficiază conform deciziei

menționate.

- în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor solicitate, actualizate cu

indicele de inflație, în situația în care pârâții ca instituții bugetare nu pot

să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva

cheltuială iar cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice

a fost respinsă, în condițiile în care conform art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004

republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la

bugetul de stat.

- cu privire la incidența Deciziei nr. 12 din 5 februarie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis

recursul în interesul legii în sensul că „prima de concediu se cuvine pentru

perioada 2004 – 2006”se susține de recurenți că nu își găsește aplicabilitate

în speță întrucât ofițerii de poliție detașați în cadrul unei instituții civile

au un regim de salarizare distinct.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.G., în calitate de

ofițer de poliție judiciară, a chemat în judecată M.P. - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A., solicitând obligarea pârâților

la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu, aferente

anilor 2004 - 2006 actualizate cu indicele de inflație.

Intimatul - reclamant face parte din categoria ofițerilor de poliție

judiciară, categorie de personal înființată în temeiul O.U.G. nr. 43/2002.

Ofițerii de poliție detașați în cadrul unei instituții civile au un

regim de salarizare distinct, prevăzut în anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului

Administrației și Internelor.

În art. 1 din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 se prevede: „polițiștii

detașați în baza reglementărilor în vigoare

să

îndeplinească funcții în afara M.I. beneficiază de următoarele drepturi

salariale:

a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă,

indemnizații, premii,

sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea,

potrivit legislației care se aplică în unitățile respective.

Salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția

îndeplinită;

b) salariul pentru gradul profesional și

gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se

aplică polițiștilor;

c)

în situația în care drepturile

salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar

cuveni

ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții

similare celor pe care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei

în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în

unitățile de poliție. în acest caz drepturile salariale cuvenite conform

prevederilor lit. a) se acordă de către unitățile unde sunt detașați, iar

diferența până la totalul drepturilor salariale cuvenite în calitate de

polițiști se acordă de către unitățile de poliție; Prin

totalul drepturilor salariale se înțelege salariul de bază

corespunzător funcției de polițist, asimilată,

precum și celelalte

sporuri și indemnizații cuvenite în calitate de polițist, stabilite prin ordin

al ministrului administrației și internelor. La stabilirea salariului de bază

corespunzător funcției de polițist, asimilată, va fi luat în calcul și salariul

de merit, în condițiile în care polițiștii beneficiază de acest drept la

instituțiile unde sunt detașați.

Astfel, potrivit pct. 1 lit. c) din

O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor

încadrați în unitățile de poliție, caz în care drepturile salariale se acordă

de către unitățile unde sunt detașați iar diferența până la totalul drepturilor

salariale cuvenite în calitate de polițiști se acordă de către unitățile de

poliție.

Reclamatul pretinde drepturile

bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pe anii 2004 – 2006 prevalându-se

de prevederile art. 37 alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003 aprobată prin

Legea nr. 353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor precum

și de incidența Deciziei nr. 12 din 5 februarie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul

legii, în sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din

O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 prima de concediu, respectiv

o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe

lângă indemnizația de concediu se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006.

Se constată astfel că de fapt reclamantul

- intimat solicită drepturile ce apreciază că i s-ar cuveni în calitate de

polițist, însă acestea se acordă de unitățile de poliție conform pct. 1 lit. c)

din anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 nu de către pârâții chemați în judecată.

Că este așa rezultă și din pct. 5

anexa 4 care prevede „p

olițiștii prevăzuți la pct. 1 beneficiază de

premiile care se acordă polițiștilor, calculate, în

condițiile reglementate pentru

aceștia, asupra drepturilor plătite de către unitățile de poliție și achitate

din fondurile acestora.

De asemenea la pct. 7 din anexa

4 la O.G. nr. 38/2003 se dispune că „drepturile bănești prevăzute la pct. 1 lit.

a) și la pct. 6 din prezenta anexă se plătesc din

fondurile unităților în care polițiștii își desfășoară activitatea, iar

cele prevăzute la pct. 1 lit. b) și la

pct. 2 din prezenta anexă se

plătesc din fondurile unităților de la care au fost detașați.

Ofițerii de poliție judiciară

detașați la D.N.A., asimilați din punct de vedere salarial personalului civil

din unitatea unde își desfășoară activitatea, nu pot solicita drepturile

bănești calculate potrivit legislației care se aplică polițiștilor de la D.N.A.

sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție chemate în judecată

în calitate de pârâte.

Recurenții-pârâți s-au

apărat în sensul că nu datorează pretențiile bănești solicitate de reclamantul

- intimat care este asimilat personalului din cadrul D.N.A. și în privința

cărora a intervenit abrogarea dispozițiilor referitoare la primele ce se acordă

cu ocazia plecării în concediu.

S-a făcut referire la

incidența Deciziei nr. 23 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a

admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că „prima de

concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu

indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în

concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru

perioada anilor 2001 - 2002, astfel cum au fost reglementate prin dispoziția

legală menționată.

Prin apărarea procesuală

formulată în cauză pârâții de fapt au invocat că nu au calitate procesuală

pasivă iar în conformitate cu anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 drepturile bănești

cuvenite polițiștilor se acordă de către unitățile de poliție și nu de către

unitățile unde au fost detașați.

Analizând criticile

formulate în recurs Curtea ajunge la concluzia că nu e vorba de netemeinica

hotărârii atacate ci de fapt recurentul invocă lipsa de calitate procesuală

pasivă.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care

se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Reclamantul, fiind cel care

a pornit acțiunea, a indicat obiectul cererii și motivele de fapt și de drept

pe care se întemeiază pretenția sa, însă se constată că nu a justificat

calitatea procesuală pasivă a pârâților chemați în judecată pentru plata

drepturilor bănești constând în prima de concediu acordate polițiștilor conform

O.G. nr. 38/2002.

Analizând cu prioritate

conform art. 137 C. proc. civ. și prin prisma art. 306 C. proc. civ. motivul de

recurs ce vizează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților

chemați în judecată, excepție absolută și peremptorie ce face de prisos analiza

criticilor ce se referă la fondul cauzei deduse judecății, instanța a constatat

că este întemeiată astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile au

fost admise și modificată în parte hotărârea recurată în sensul respingerii

acțiunii formulate împotriva pârâților D.N.A. și Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A. împotriva

sentinței civile nr. 98/ CA din 16 iulie 2007 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamanților C.G., D.P., F.D., G.C. și

P.T. pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților M.P. – Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2008.