ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5012/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.I. a chemat în judecată pe

pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Inspectoratul General al

Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata

drepturilor de care trebuia să beneficieze ca urmare a încetării raporturilor

de serviciu la data de 31 mai 2010; obligarea pârâților la actualizarea sumei

cu dobânda legală și indicele inflației, ce trebuia să i se plătească, de la

data nașterii dreptului (01 iunie 2010) până la data efectuării plății.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, a fost încadrat ca ofițer de poliție la Centrul de

Formare și Perfecționare a Polițiștilor - Timișoara până la data de 31 mai

2010, când în conformitate cu Ordinul ministrului administrației și internelor,

Nr. 1T/2927 din 28 mai 2010, și-a încetat raporturile de serviciu cu drept la

pensie, fiind emisă Decizia de pensionare, Nr. 159341 din 15 iulie 2010, din

care rezultă faptul că beneficiază de pensie de serviciu anticipată începând cu

data de 01 iunie 2010.

În conformitate cu

prevederile Legii cadru nr. 330 din 05 noiembrie 2009 - privind salarizarea

personalului plătit din fonduri publice unde în anexa nr. IV, a legii

menționate Drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice

de apărare, ordine publică și siguranță națională, trebuia să beneficiez,

conform art. 2 alin. (1) din această anexă ca parte integrantă din această lege

"la încetarea raporturilor de serviciu" de un ajutor stabilit în

raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut

în luna schimbării poziției de activitate, egal cu 20 de salarii pentru cei cu

o vechime în activitate de peste 30 de ani, așa cum este cazul său.

Prin întâmpinare

pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al județului Timiș.

Această excepție a

fost invocată, prin întâmpinările formulate, și de Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române.

La termenul din 20

aprilie 2011 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a

tribunalului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin Sentința civilă

nr. 490 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Timiș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Timișoara , secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în speță reclamantul a chemat în

judecată o autoritate publică centrală astfel că instanța competentă să judece

litigiul dintre părți este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

La rândul său, Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 326 din 9 august 2011 invocând excepția necompetenței sale materiale

a declinat competența de soluționa a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Totodată, constatând

ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru emiterea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în speță refuzul pretins nejustificat

de plată a sumelor solicitate de reclamant a fost exprimat de pârâtul

Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, fiind lipsit de relevanță faptul

că reclamantul a înțeles să cheme în judecată și autorității publice centrale.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte constată, că în cauză, Tribunalul Timiș,

secția de contencios administrativ și fiscal, este competent să judece litigiul

purtat între reclamantul G.I. și pârâții Inspectoratul General al Poliției

Române, Inspectoratul de Poliție al județului Timiș și Ministerul

Administrației și Internelor.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul

nejustificat al Inspectoratului de Poliție al județului Timiș de soluționare a

cererii reclamantului de plată a ajutorului de trecere în rezervă egal cu 20 de

salarii, întrucât are o vechime în activitate de peste 30 ani.

Astfel, reclamantul

și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public cu statut special,

ca ofițer de poliție la "Centrul de Formare și Perfecționare a

Polițiștilor", care a funcționat în subordinea Inspectoratului General al

Poliției Române, fiind în prezent desființat începând cu data de 1 septembrie

2010, obligația de plată a sumelor ce fac obiectul acțiunii de față fiind

preluată de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Timiș.

Se constată, așadar,

că în speță se identifică un act administrativ a unei autorității publice

județene (IPJ Timiș, căruia i s-a transmis obligația de plată) de competența

materială a tribunalului potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr.

554/2004.

Faptul că reclamantul

a înțeles să cheme în judecată și autorității publice centrale, așa cum e cazul

MAI și IGPR este lipsit de relevanță juridică, de vreme ce legiuitorul a

înțeles să stabilească competența materială între instanțele de contencios

administrativ în funcție de poziția emitentului actului administrativ ce face

obiectul judecății, iar nu în funcție de calitatea părților chemate în

judecată.

În consecință, având

în vedere că refuzul nejustificat de plată a sumelor aparține pârâtului

Inspectoratul de Poliție al județului Timiș, în mod corect Curtea de Apel

Timișoara a reținut că în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. competența îi aparține Tribunalului Timiș, declinându-și astfel competența

de soluționare a pricinii în favoarea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe G.I., Inspectoratul de Poliție al județului

Timiș, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și

Internelor în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2011.