ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2162/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 133/30 din 11 ianuarie 2011, reclamantul S.V. a solicitat instanței obligarea pârâtului I.P.J. Timiș la plata sumei de 49.321 lei conform art. 27 din O.G. nr. 83/2003, precum și actualizarea cu rata inflației a întregii sume de 62.810 începând cu 2010 și până la data efectuării plății. În motivarea cererii se arată că a fost încadrat în M.A.I., în perioada 1993-2009, când a fost pensionat în baza Certificatului Deciziei Medicală din 16 octombrie 2009 și Deciziei nr. 157683 din 15 decembrie 2009, în temeiul art. 53 din Legea nr. 179/2004 și art. 13 din Legea nr. 164/2001.

La data pensionării trebuia să-i fie acordată suma netă de 62.810 lei reprezentând salariile nete în conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 38/2003. La data de 22 aprilie 2010, i-a fost virată în cont suma de 13.489 lei, rămânând diferența de 49.321 lei. Deși a solicitat pârâtului acordarea acestei sume, i s-a comunicat faptul că nu au fonduri alocate de la I.G.P.R. Pârâtul I.P.J. Timiș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, întrucât la data de 21 februarie 2011 s-a achitat reclamantului suma de 49.321 lei prin ordinul de plată. Pe fondul cauzei, mai menționează că niciodată nu a fost contestat dreptul pârâtului la aceste sume de bani, însă nu s-au putut achita din cauza lipsei fondurilor alocate de ordonatorul secundar de credite.

Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul în care a solicitat să cheme în judecată în calitate de pârâți și Ministerul Apărării și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, menționând că excepția lipsei de obiect nu este întemeiată, întrucât nu au fost achitate sumele solicitate la valoarea actualizată. Cu privire la excepția necompetenței materiale, tribunalul a reținut că reclamantul a stabilit cadrul procesual, menționând ca pârâții în cauza de față sunt Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, ambii fiind autorități publice centrale. Prin sentința civilă nr. 530/CA din 27 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. 133/30/2011, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că în acord cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la calitatea pârâților de autorități centrale, competenta de soluționare a cauzei aparține în primă instanță Curții de Apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27 iulie 2011 sub același număr. În fața Curții, atât Ministerul Administrației și Internelor cât și Inspectoratul General al Poliției Române, au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive în ceea ce îi privește, motivând că o astfel de calitate are numai I.P.J. Timiș, iar termenul de judecată din data de 16 iunie 2012 reclamantul a depus note de ședință și a învederat instanței că își precizează acțiunea în sensul că înțelege să se judece doar în contradictoriu cu I.P.J.

Timiș. Prin sentința civilă nr. 107 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de S.V. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a constatat că obiectul acțiunii îl reprezintă plata drepturilor bănești reprezentând ajutoare de pensionare, actualizate, sumă la care reclamantul se consideră îndreptățit în calitate de fost angajat al M.A.I., conform art. 2 pct. 2 alin. (1) din Anexa nr. IV/2 a Legii nr. 330/2009.

A mai reținut instanța că autoritatea competentă să efectueze o asemenea plată, în temeiul art. 21 din Legea nr. 500/2002, coroborat cu Anexa nr. 8 la Ordinul M.A.I. nr. S/263/2007, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază polițiștii din cadrul inspectoratelor județene, sunt de competența exclusivă a șefului inspectoratului de poliție județean, în calitate de ordonator terțiar de credite, în speță șeful I.P.J. Timiș, așa cum a statuat și secția de contencios administrativ și fiscal a Î.C.C.J., prin Decizia nr. 3522 din 16 octombrie 2008, cum justificat susțin și pârâții M.A.I. și I.G.P.R.

Așadar, s-a apreciat că, în cauză, calitate procesuală pasivă o are doar Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, aceasta fiind singura autoritate competentă să efectueze plata drepturilor în litigiu, ca autoritate locală care atrage competența de soluționare a litigiului în favoarea tribunalului administrativ fiscal de la domiciliul reclamantului sau al pârâtului, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, iar principiul disponibilității, respectiv, în speță, atitudinea oscilantă a reclamantului, care, în fața tribunalului a înțeles să se judece și cu pârâții autorități centrale M.A.I. și I.G.P.R., în timp ce, în fața Curții a arătat că înțelege să se judece doar cu pârâtul I.P.J.

Timiș - nu este de natură să înfrângă normele imperative, de ordine publică, privind competența materială de soluționare a cauzei. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă și precizată în fața Curții de Apel Timișoara (fila 30 din dosarul curții) obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Timiș la plata diferențelor aferente ajutoarelor primite la trecerea în rezervă, rezultate din actualizarea la zi a valorii acestora, obligația principală de plată fiind achitată reclamantului în timpul procesului.

În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a vedea căreia dintre autoritățile pârâte cu poziții diferite în structura aparatului administrativ îi revine obligația legală de a plăti suma reprezentând actualizarea drepturilor bănești solicitate de reclamant. Cum raportul de serviciu al reclamantului a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, iar prin precizarea la acțiune depusă la 16 februarie 2012, reclamantul a învederat că înțelege să se judece numai cu această autoritate pârâtă, competența materială se va stabili în raport de poziția pârâtului în sistemul administrației publice.

Față de aspectul că Inspectoratul de Poliție Județean Timiș este organ administrativ constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite polițiștilor aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. Față de cele expuse, înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare în primă instanță a acesteia revine Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.V. și pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.