ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul M.C.M. a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș la plata sumei de 62.120 RON conform art. 27 din O.G. nr. 38/2003 precum și actualizarea sumei cu rata inflației, începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data efectuării plății. Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere că reclamantului i-a fost achitată suma de 62.120 RON prin ordinul de plată nr. X. La termenul de judecată din 30 martie 2011, reclamantul a înțeles să cheme în judecată și pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința nr. 531 din 27 aprilie 2011, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.C.M., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că, în acord cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 și raportat la calitatea pârâților de autorități centrale, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de apel.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința nr. 591 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că drepturile solicitate de reclamant își au temeiul în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș care, fiind autoritate publică de nivel județean, atrage competența de judecată a tribunalului. 4. Soluția asupra conflictului negativ de competența Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20(1), 21 și 22 C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În prezenta cauză, reclamantul solicită acordarea ajutorului bănesc cuvenit în temeiul art. 27 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ajutor care, derivă dintr-un raport juridic de serviciu între reclamant și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș. Conform dispozițiilor art. 27 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "La încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, - precum și în structurile militare ale Ministerului Justiției, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate." Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin acest act normativ se "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu". Art. 109 din același act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.

În temeiul acestei normei de trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze cererea reclamantului de obligarea a pârâților la plata unui ajutor acordat la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de aceste din urmă dispoziții legale, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Cum, în speță, drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturi de serviciu pe care acesta le-a avut cu Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - autoritate publică de nivel local, obligația directă de plată a lor, în situația în care va fi stabilită de instanță, revenind acestei autorități, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Față de cele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.C.M. și pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2012. Procesat de GGC - CL