ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Timiș, reclamantul M.C.M. a solicitat obligarea pârâtului
Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș la plata sumei de 62.120 RON
conform art. 27 din O.G. nr. 38/2003 precum și actualizarea sumei cu rata
inflației, începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data efectuării plății.
Prin întâmpinare,
pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș a invocat excepția lipsei
de obiect a acțiunii, având în vedere că reclamantului i-a fost achitată suma
de 62.120 RON prin ordinul de plată nr. X.
La termenul de
judecată din 30 martie 2011, reclamantul a înțeles să cheme în judecată și pe
pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al
Poliției Române.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr. 531
din 27 aprilie 2011, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și
fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul
M.C.M., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului
Timiș, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al
Poliției Române, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a constatat că, în acord cu prevederile art. 109
din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 și raportat
la calitatea pârâților de autorități centrale, competența de soluționare a
cauzei aparține Curții de apel.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr. 591
din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că drepturile solicitate
de reclamant își au temeiul în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de
Poliție al Județului Timiș care, fiind autoritate publică de nivel județean,
atrage competența de judecată a tribunalului.
Soluția asupra
conflictului negativ de competența
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20(1), 21 și 22 C. proc.
civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul
cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Verificând cauza,
Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține
Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În prezenta cauză,
reclamantul solicită acordarea ajutorului bănesc cuvenit în temeiul art. 27
alin. (1) lit. e) și alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte
drepturi ale polițiștilor, ajutor care, derivă dintr-un raport juridic de
serviciu între reclamant și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului
Timiș.
Conform dispozițiilor
art. 27 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale
polițiștilor "La încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie,
polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea
efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual în
cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului
Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de
Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, - precum și în
structurile militare ale Ministerului Justiției, de un ajutor stabilit în
raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de
activitate."
Potrivit art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, prin acest act normativ se "reglementează regimul general al
raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația
publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile
și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite
în continuare raporturi de serviciu".
Art. 109 din același
act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în
soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale
funcționarilor publici.
În temeiul acestei
normei de trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios
administrativ competente să soluționeze cererea reclamantului de obligarea a
pârâților la plata unui ajutor acordat la încetarea raporturilor de serviciu, cu
drept la pensie, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
În interpretarea și
aplicarea normelor de competență prevăzute de aceste din urmă dispoziții
legale, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că
ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței
de fond, după cum urmează:
- criteriul
poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității
centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv
căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,
în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric,
stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale
care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor
administrativ-fiscale.
Cum, în speță,
drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturi de serviciu pe care
acesta le-a avut cu Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - autoritate
publică de nivel local, obligația directă de plată a lor, în situația în care
va fi stabilită de instanță, revenind acestei autorități, conform art. 10 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ.,
competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță
de contencios administrativ.
Față de cele arătate,
urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.C.M. și pârâții Inspectoratul
de Poliție al Județului Timiș, Ministerul Administrației și Internelor și
Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Timiș,
secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2012.
Procesat de GGC - CL