ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul D.U.D. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș și Inspectoratul General al Poliției Române, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Dispoziției nr. 79 din 25 februarie 2011 a șefului I.P.J. Timiș de sancționare disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, anularea deciziei motivate din 28 martie 2011 emisă de pârâtul I.G.P.R., cu cheltuieli de judecată. Totodată, reclamantul a solicitat și suspendarea executării dispoziției din 25 februarie 2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, în baza disp.

art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de polițist - funcționar public cu statut special, fiind încadrat al instituției pârâte I.P.J. Timiș, cu gradul profesional de comisar de poliție, în funcția de Șef al Biroului Rutier la Poliția Municipiului Timișoara. Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, față de faptul că primul capăt de cerere a rămas fără obiect ca urmare a admiterii contestației, iar actul a cărui anulare se solicită este reprezentat de o decizie emisă de o autoritate publică centrală, ceea ce atrage, potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența curților de apel, astfel că se impune declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Prin Sentința civilă nr. 918 din 18 august 2011 Tribunalul Timiș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul D.U.D., în contradictoriu cu pârâții I.P.J. Timiș, și I.G.P.R., având ca obiect - suspendare executare și anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Timiș a reținut că prin Decizia nr. 1505 din 28 martie 2011, contestația reclamantului a fost admisă, cu consecința reevaluării abaterii disciplinare reținută în sarcina sa și aplicării unei alte sancțiuni - respectiv, aceea de "mustrare scrisă". Așa fiind, odată cu admiterea contestației, dispoziția I.P.J.

Timiș din 25 februarie 2011 a încetat să mai producă efecte juridice, nemaifiind în vigoare. Cum instituția pârâtă care a emis actul contestat în vigoare - I.G.P.R. - este o autoritate centrală (potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 218/2002), competența de soluționare a acțiunii îndreptată împotriva acesteia revine Curții de Apel Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 587 din 14 decembrie 2011 a declinat în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cererii promovate de reclamant și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Timișoara a reținut, că actul vătămător atacat în cauză cu acțiunea în anulare și care face obiect al cererii de suspendare a executării îl reprezintă Dispoziția din 25 februarie 2011 a Șefului I.P.J. Timiș, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar iar nu decizia motivată prin care I.G.P.R. a admis contestația promovată în procedura administrativă prealabilă sesizării instanței. Dispoziția emisă de autoritatea publică județeană, cuprinde mențiunile impuse de art. 55 - 61 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului și Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 pentru justificarea aplicării sancțiunii disciplinare, respectiv sunt expuse motivele de fapt și de drept care au condus la angajarea răspunderii disciplinare a reclamantului.

Acesta este actul prin care s-a angajat răspunderea disciplinară a reclamantului și s-a concluzionat în sensul aplicării unei sancțiuni disciplinare. Înalta Curte constată că în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiunea formulată, reclamantul D.U.D. solicită, pe de o parte, anularea dispoziției din 25 februarie 2011 emisă de șeful I.P.J. Timiș, prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, precum și suspendarea executării acesteia, iar, pe de altă parte, solicită anularea deciziei motivate din 28 martie 2011 emisă de pârâtul I.G.P.R.

Prin decizia din 28 martie 2011, contestația acestuia a fost admisă, cu consecința reevaluării abaterii disciplinare reținută în sarcina sa și aplicării unei alte sancțiuni - respectiv, aceea de "mustrare scrisă". Deci, odată cu admiterea contestației, dispoziția I.P.J. Timiș din 25 februarie 2011 a încetat să mai producă efecte juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Instituția pârâtă care a emis actul contestat în vigoare - I.G.P.R.

- este o autoritate centrală și astfel competența de soluționare a acțiunii îndreptată împotriva acesteia revine Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea cauzei în primă instanță privind pe D.U.D., I.P.J. Timiș și I.G.P.R. este de competența Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.U.D., I.P.J. Timiș și I.G.P.R. în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012. Procesat de GGC - AA