ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7370/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 septembrie 2012, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, anularea Hotărârii nr. 195 din 10 august 2012 emise de Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Hotărârii nr. 50927 din 21 mai 2012 emise de Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, anularea deciziei de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emise de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și suspendarea executării deciziei de imputare nr. 66974 din 06 aprilie 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 1925 din 07 mai 2013, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut calitatea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne de autoritate publică centrală și incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2013. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 393 din 18 septembrie 2013, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. A reținut Curtea de Apel, pe de o parte, că reclamanta solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritatea publică de nivel județean, a deciziei de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emise de Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, precum și a deciziilor prin care au fost respinse contestațiile sale promovate în procedura administrativă prealabilă sesizării instanței.

Astfel, aplicând criteriul la care prima instanță a făcut referire, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revenea tribunalului. Pe de altă parte, a mai reținut Curtea de Apel Timișoara că sunt incidente prevederile art. 109 al Legii nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform cărora „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului”. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea Hotărârii nr. 195 din 10 august 2012 emise de Ministerul Administrației și Internelor-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Hotărârii nr. 50927 din 21 mai 2012 emise de Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, anularea deciziei de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emise de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și suspendarea executării deciziei de imputare nr. 66974 din 06 aprilie 2012. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile menționate, se constată că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este reprezentat de decizia de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația restituirii sumei de 6.770 RON brut, reprezentând drepturi salariale necuvenite, acesta fiind, deci, actul administrativ a cărui anulare este solicitată.

În prezentul conflict negativ de competență sunt incidente, așadar, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale (…), dacă prin lege organică nu se prevede altfel.” Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu. Pe de altă parte, Înalta Curte, având în vedere că actul administrativ contestat a fost emis în cadrul raportului de serviciu al reclamantei (imputându-i-se că, în perioada septembrie 2010 - iulie 2011, a beneficiat necuvenit de sporul de anticorupție), reține și dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe”. Potrivit prevederilor art. XXII din Legea nr. 2/2013, procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanțelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta T.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.