ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7370/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 septembrie 2012,

reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației

și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, anularea Hotărârii

nr. 195 din 10 august 2012 emise de Ministerul Administrației și Internelor - Comisia

de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Hotărârii nr. 50927 din 21 mai 2012 emise

de Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș - Comisia de Soluționare a Contestațiilor,

anularea deciziei de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emise de Inspectoratul

de Poliție Județean Timiș și suspendarea executării deciziei de imputare nr. 66974

din 06 aprilie 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 1925 din 07

mai 2013, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâți,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul

a reținut calitatea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne de autoritate publică

centrală și incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2013.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 393

din 18 septembrie 2013, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș,

secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut Curtea de Apel, pe de o parte, că reclamanta

solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritatea publică de nivel

județean, a deciziei de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emise de Inspectoratul

de Poliție al Județului Timiș, precum și a deciziilor prin care au fost respinse

contestațiile sale promovate în procedura administrativă prealabilă sesizării instanței.

Astfel, aplicând criteriul la care prima instanță a făcut referire, art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revenea tribunalului.

Pe de altă parte, a mai reținut Curtea de Apel

Timișoara că sunt incidente prevederile art. 109 al Legii nr. 188/1999 astfel cum

au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform cărora „cauzele care

au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției

de contencios administrativ și fiscal a tribunalului”.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență,

Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

de competență

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus

judecății îl constituie anularea Hotărârii nr. 195 din 10 august 2012 emise de Ministerul

Administrației și Internelor-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Hotărârii

nr. 50927 din 21 mai 2012 emise de Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș -

Comisia de Soluționare a Contestațiilor, anularea deciziei de imputare nr. 66974

din 19 aprilie 2012 emise de Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și suspendarea

executării deciziei de imputare nr. 66974 din 06 aprilie 2012.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași

lege, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată

și cu dispozițiile menționate, se constată că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, actul supus executării și care poate constitui

obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este reprezentat

de decizia de imputare nr. 66974 din 19 aprilie 2012 emisă de Inspectoratul de Poliție

Județean Timiș prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația restituirii

sumei de 6.770 RON brut, reprezentând drepturi salariale necuvenite, acesta fiind,

deci, actul administrativ a cărui anulare este solicitată.

În prezentul conflict negativ de competență sunt

incidente, așadar, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată,

care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale (…), dacă prin lege organică nu se prevede

altfel.”

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară

între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod

necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de

contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul

aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, îl ocupă în sistemul

organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu

enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze acest

litigiu.

Pe de altă parte, Înalta Curte, având în vedere

că actul administrativ contestat a fost emis în cadrul raportului de serviciu al

reclamantei (imputându-i-se că, în perioada septembrie 2010 - iulie 2011, a beneficiat

necuvenit de sporul de anticorupție), reține și dispozițiile art. 109 din Legea

nr. 188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția

situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109

din Legea nr. 188/1999, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007,

cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de

competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu

excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor

instanțe”.

Potrivit prevederilor art. XXII din Legea nr.

2/2013, procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competențelor instanțelor legal investite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța

competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate

cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului

Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Timiș,

secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având

ca obiect acțiunea formulată de reclamanta T.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie

2013.