ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2519/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

84 din 6 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara – secția contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul

Județean Timiș, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi și Camera de

Conturi a Județului Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ

și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în cauză, actul

atacat este emis de Camera de Conturi a Județului Timiș, respectiv Decizia nr. 22

din 23 mai 2011

Ori,

potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează,

în fond, de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se

soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Faptul

că împotriva Deciziei nr. 22 din 23 mai 2011 emisă de Camera de Conturi a

Județului Timiș s-a formulat contestație în procedura administrativă, fiind

emisă încheierea nr. 37 din 22 iulie 2011 a Curții de Conturi, nu are ca efect

schimbarea competenței materiale prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004. Concluzia se impune întrucât măsurile contestate sunt

dispuse de o autoritate de nivel județean. Cu alte cuvinte, actele

administrative care produc efecte juridice sunt procesul verbal nr. 2542 din 04

mai 2011 și Decizia nr. 22 din 23 mai 2011, emise de Camera de Conturi Timiș,

iar nu încheierea prin care s-a soluționat contestația în procedura

administrativă.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte

de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția

invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru

a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin L

egea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară

necompetentă, hotărârea nu este

supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente

sau,

după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus

citat rezultă fără putință de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare

a competenței nu se poate exercita nici o cale de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., astfel cum au fost

modificate de Legea nr. 202/2010, coroborate cu prevederile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul

Județean Timiș, împotriva sentinței civile nr. 84 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 mai 2012.