ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 942/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 223 din 17 mai 2011,

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis

excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Primăria

Comunei M., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și

Camera de Conturi a Județului Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie

cererea reclamantei de anulare a unei decizii emise de Camera de Conturi a

Județului Timiș în urma unei acțiuni de audit financiar asupra contului de

execuție și a bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2009, precum și a

încheierii dispuse de Curtea de Conturi a României în cadrul procedurii

administrative prealabile sesizării instanței.

S-a mai reținut

faptul că, potrivit unei practici constante a instanțelor judecătorești

rezultată din aplicarea art. 10 și art. 13 din Legea nr. 554/2004, competența

materială de soluționare a unei acțiuni în materia contenciosului administrativ

este independentă de existența personalității juridice (la fel și calitatea

procesuală pasivă), relevantă fiind competența autorității publice emitente și

nivelul ei în ierarhia autorităților publice.

Curtea a apreciat că

decizia a cărei anulare se cere nu are ca obiect taxe, impozite, contribuții

sau datorii vamale și de aceea competența se va stabili în funcție de criteriul

non-valoric, iar cum autoritatea publică ce a emis decizia contestată este o

autoritate publică județeană, ce exercită la acest nivel funcțiile Curții de

Conturi, competența va aparține tribunalului.

Cât privește

competența teritorială, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 12 C.

proc. civ., cu aplicarea art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

revenind Tribunalului Timiș.

Prin Sentința civilă

nr. 1499/PI/CA din 25 noiembrie 2011 Tribunalul Timiș, secția comercială și de

contencios administrativ a declinat competența de soluționare a acțiunii în

favoarea Curții de Apel Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de

competență între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, în speță, competența de soluționare a

sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios

administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului

administrativ, iar cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării în M.

Of. al României, Partea I, a Hotărârii Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul

sesizării instanței.

Tribunalul a

constatat că noul Regulament este în acord și cu prevederile art. 10 din Legea

nr. 554/2004, în cauză încheierea atacată fiind pronunțată de o autoritate

centrală.

Prin urmare, s-a

apreciat că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, competența de soluționare a

litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi sunt de competența în

primă instanță a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

entității verificate, în speță a Curții de Apel Timișoara, având în vedere că

data sesizării instanței este 26 ianuarie 2011, motiv pentru care a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Timișoara, în temeiul art. 158, 159 C. proc. civ.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță

în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de chemare în

judecată formulată de Primăria Comunei M. are ca obiect Decizia nr. 59 din 05

octombrie 2010, emisă de pârâta Camera de Conturi a Județului Timiș în

examinarea abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în procesul verbal

de constatare înregistrat la Primăria Comunei M. sub nr. 1643 din 30 septembrie

2010 și la sediul Camerei de Conturi a Județului Timiș sub nr. 1714 din 01

octombrie 2010, încheiat în urma auditului financiar al contului de execuție pe

anul 2009 efectuat la Primăria Comunei M. și Încheierea nr. VI. 3 din 14

ianuarie 2011 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Curții de Conturi.

În drept, Decizia nr.

59 din 05 octombrie 2010 și Încheierea nr. VI. 3 din 14 ianuarie 2011 s-au

întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități.

Actele normative

susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței

instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al

actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar

dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată

împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul

administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de

executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Primăria Comunei M., Curtea de Conturi a

României - Camera de Conturi a Județului Timiș, Curtea de Conturi a României și

pe Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara, în

favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM