ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5854/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 334 din 16 martie

2011, Tribunalul Timiș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția de necompetență materială a și a declinat competența de soluționare

a acțiunii formulate de reclamanții Comuna L., Primarul Comunei L., în contradictoriu

cu pârâtele Camera de Conturi a Județului Timiș și Curtea de Conturi a României,

în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin cererea formulată, reclamanții au

solicitat anularea în parte a deciziei din 10 august 201 emisă de Camera de Conturi

a Județului Timiș, în sensul anulării pct. 6,7,8 și 9 din această deciziei, anularea

în tot a încheierii din 09 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Conturi a României

și suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 6, 7, 8 și 9 din decizia din

10 august 2010, până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni în contencios

administrativ.

Tribunalul a constatat

că nu este competent să soluționeze cauza în raport de prevederile hotărârii din

04 noiembrie 2010 a Plenului Curții de Conturi, care a aprobat Regulamentul privind

asigurarea și desfășurarea activității specifice, potrivit cărora competența de

judecată aparține Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității

verificate.

La rândul său,

prin sentința nr. 465 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea

competenței în favoarea Tribunalului Timiș, constatând ivit conflictul de competență.

Curtea de apel

a constatat că măsurile contestate în cauză sunt dispuse de o autoritate de nivel

județean, astfel că actele administrative care produc efecte juridice sunt procesul-verbal

din 29 iulie 2010 și decizia nr. 51 din 10 august 2010, emise de Camera de Conturi

Timiș, iar nu încheierea prin care s-a soluționat contestația în procedura administrativă.

Prin urmare, Curtea

de apel verificându-și propria competență, a observat că pe de o parte dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competența tribunalelor în primă

instanță, iar pe de altă parte dispozițiile Regulamentului Curții de Conturi prevăd

competența Curților de apel, motiv pentru care, apreciind că există două norme contradictorii,

Curtea a aplicat-o pe cea cu forță juridică superioară, respectiv norma înscrisă

în lege, în defavoarea normei înscrise în Regulamentul Curții de Conturi, regulament

care este doar un act administrativ.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte constată, că în cauză, Tribunalul Timiș este

competent să judece litigiul purtat între reclamanții Comuna L., Primarul Comunei

L., în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi a Județului Timiș și Curtea

de Conturi a României.

Conform art. 92

din Regulamentul de organizare și funcționare a activităților specifice Curții de

Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 împotriva măsurilor dispuse prin

decizie, în termen de 15 zile de la data primirii, partea interesată poate face

contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia.

Reclamanții Comuna

L. și Primarul Comunei L. au uzat de aceste dispoziții și au depus contestația care

a fost soluționată conform art. 101 lit. b) din Regulament, respectiv de o comisie

de soluționare a contestațiilor formată din consilierul de conturi care coordonează

domeniul ce a făcut obiectul verificării, un alt consilier de conturi și directorul

din cadrul departamentului respectiv, deoarece se contesta o decizie emisă la nivelul

camerelor de conturi.

Art. 106 din Regulament

prevedea posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ împotriva

hotărârilor înscrise în încheiere de către entitatea verificată, însă competența

instanțelor de contencios este diferită, în raport de structura comisiei care a

soluționat contestația.

Potrivit art.

107 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi

„sesizarea instanței se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel București, pentru încheierile emise de structurile centrale ale Curții

de Conturi”, iar potrivit art. 108 din același Regulament „în cazul încheierilor

emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanței se depune la secția de

contencios administrativ și fiscal a tribunalelor”.

Problema care

se impune a fi rezolvată și de care depinde stabilirea competenței instanței este

dacă încheierea din 09 decembrie 2010 este emisă de o structură centrală a Curții

de Conturi, în sensul dispozițiilor pct. 108 din Regulament.

Contestația a

fost soluționată de o comisie formată potrivit pct. 101 lit. b) din Regulament și

având în vedere că în finalul încheierii se precizează termenul de contestare și

instanța competentă să soluționeze contestația (Tribunalul Timiș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal), competența de soluționare va fi stabilită în

favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

De precizat că

la data pronunțării încheierii ce formează obiectul analizei judiciare era în vigoare

hotărârea nr. 1/2009, hotărârea nr. 130/2010 având aplicabilitate ulterioară, respectiv

de la data de 01 ianuarie 2011.

În cauză, încheierea

a fost pronunțată de Curtea de Conturi la data de 09 decembrie 2010, deci anterior

intrării în vigoare a Regulamentului nr. 130/2010, care a stabilit la pct. 228 că

soluționarea contestațiilor împotriva încheierilor emise de Comisia de soluționare

a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții

de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.

Având în vedere

succesiunea normelor procedurale în timp, se va aplica norma de competență în vigoare

la data adoptării actului contestat și nu aceea care intra în vigoare ulterior,

motiv pentru care soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Comuna L., Primarul Comunei L. și

pârâtele Camera de Conturi Timiș și Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului

Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.