ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.06.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2582/2015

HOTĂRÂRE
19.06.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2582/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 39 din 19 februarie 2015,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC F.V. SRL Timișoara,

în contradictoriu cu pârâții A.J.F.P. Timiș și A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor București, în favoarea Tribunalului Timiș.

Învestit prin declinare,

Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 833 din 20 mai 2015 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Timiș, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Timiș,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Acțiunea are ca obiect

anularea unor acte administrative emise de o autoritate locală, pârâta A.J.F.P.

Timiș și a deciziei emise în soluționarea recursului administrativ

de către A.N.A.F. cu consecința obligării pârâtei de rang II la soluționarea

contestației formulate împotriva deciziei de impunere din 16 octombrie 2013

pentru suma de 110.038 RON.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 1.000.000 ROL se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 ROL se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauză actele administrativ

atacate sunt emise de o autoritate locală, iar suma contestată este de 110.038 RON.

Prin urmare, față de cele

arătate, Înalta Curte constată că soluționarea, în fond, a cauzei este de competența

Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC F.V. SRL și pe pârâtele A.J.F.P.

Timiș și A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea

Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2012
și de contencios administrativ, prin Sentința civilă nr. 289 din 8 martie 2011 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comerci
ÎCCJ 2014-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2014
sentința civilă nr. 490 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș, în a cărui rază teritorială își are sediul reclamanta, competența materială de so
ÎCCJ 2015-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2015
area Deciziei de soluționare a contestației nr. 2237 din 593 din 28 decembrie 2011 - prin care organul fiscal a respins contestația formulată de societate împotriva acestei decizii, precum și anularea Deciziei de impunere privind obligații
ÎCCJ 2013-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5624/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC M
ÎCCJ 2013-11-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7525/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă cu nr. 2953 din 7 iunie 2013 Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dec
Sursă