ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5624/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC M.A.

SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a contestat Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de MFP, ANAF, Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor, arătând că decizia mai sus invocată și contestată nu a analizat pe fond Contestația înregistrată la pârâtă sub nr. 908470 din 10 august 2010, invocată fiind depunerea tardivă a completărilor înregistrate la ANAF Registratura generală sub nr. 111056 din 4 august 2010 și la Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor sub nr. 908454 din 4 august 2010. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 1576 din 23 mai 2012, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență, că reclamanta a solicitat să se judece în contradictoriu cu ANAF - București Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor care este o autoritate publică centrală, motiv pentru care competentă să judece litigiul dintre părți este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința nr. 13 din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că reclamanta a solicitat anularea doar a pct. 1 din Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, respectiv soluția pronunțată de pârâtă cu privire la contestația reclamantei vizând suma de 106.534 RON reprezentând impozit pe profit aferente lunii iulie 2009, menționând totodată că apreciază drept corectă soluția pârâtei cu privire la suspendarea soluționării contestației referitoare la suma de 41.950.874 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit și taxei pe valoarea adăugată.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că în speță este contestată soluția pârâtei cu privire la debite ale reclamantei constând în impozit pe profit, suma contestată fiind mai mică de 500.000 RON, și, în consecință, competența revine tribunalului, chiar dacă actul a fost emis de o autoritate publică centrală. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel". În interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.

În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON.

În cauză, în privința actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată următoarele: Astfel cum a reținut și Curtea de apel, în cauză se contestă doar pct. 1 din Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de MFP, ANAF, Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor referitor la suma de 106.534 RON reprezentând impozit pe profit aferente lunii iulie 2009, întrucât conform precizărilor reclamantei, aceasta apreciază drept corectă soluția pârâtei cu privire la suspendarea soluționării contestației referitoare la suma de 41.950.874 ROL reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit și taxei pe valoarea adăugată.

Prin urmare, având în vedere faptul că actul contestat în prezenta cauză este un act administrativ fiscal, precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat este mai mic de 500.000 RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Tribunalului Timiș, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Tribunalului Timiș, secția a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM