ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5624/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, reclamanta SC M.A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor, a contestat Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de MFP,

ANAF, Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor, arătând că decizia mai

sus invocată și contestată nu a analizat pe fond Contestația înregistrată la pârâtă

sub nr. 908470 din 10 august 2010, invocată fiind depunerea tardivă a

completărilor înregistrate la ANAF Registratura generală sub nr. 111056 din 4

august 2010 și la Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor sub nr.

908454 din 4 august 2010.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr.

1576 din 23 mai 2012, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut în esență, că reclamanta a solicitat să

se judece în contradictoriu cu ANAF - București Direcția Generală de

Soluționare a contestațiilor care este o autoritate publică centrală, motiv

pentru care competentă să judece litigiul dintre părți este Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 13

din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut că reclamanta a solicitat anularea doar a pct.

1 din Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2010 emisă de Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, respectiv soluția pronunțată de

pârâtă cu privire la contestația reclamantei vizând suma de 106.534 RON

reprezentând impozit pe profit aferente lunii iulie 2009, menționând totodată

că apreciază drept corectă soluția pârâtei cu privire la suspendarea

soluționării contestației referitoare la suma de 41.950.874 RON reprezentând

impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente

impozitului pe profit și taxei pe valoarea adăugată.

Prin urmare, Curtea

de apel a constatat că în speță este contestată soluția pârâtei cu privire la

debite ale reclamantei constând în impozit pe profit, suma contestată fiind mai

mică de 500.000 RON, și, în consecință, competența revine tribunalului, chiar

dacă actul a fost emis de o autoritate publică centrală.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5

miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede

altfel".

În interpretarea și

aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că

prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței

competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter

fiscal.

În cazul actului

administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul

local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de

tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală,

respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate

publică centrală.

Dacă obiectul

litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a

instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza

criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau

egală ori mai mare de 500.000 RON.

În cauză, în privința

actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată

următoarele:

Astfel cum a reținut

și Curtea de apel, în cauză se contestă doar pct. 1 din Decizia nr. 372 din 21

decembrie 2010 emisă de MFP, ANAF, Direcția Generală de Soluționare a

contestațiilor referitor la suma de 106.534 RON reprezentând impozit pe profit

aferente lunii iulie 2009, întrucât conform precizărilor reclamantei, aceasta

apreciază drept corectă soluția pârâtei cu privire la suspendarea soluționării

contestației referitoare la suma de 41.950.874 ROL reprezentând impozit pe

profit, TVA, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente

impozitului pe profit și taxei pe valoarea adăugată.

Prin urmare, având în

vedere faptul că actul contestat în prezenta cauză este un act administrativ

fiscal, precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte

competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu

criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât

cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat este mai mic de 500.000

RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Tribunalului

Timiș, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

regulatorului de competență

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A. SRL în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor în favoarea Tribunalului Timiș, secția a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM