ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 februarie 2013, sub nr. 1405/2/2013, reclamantul M.F.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P.M., M.A.I., M.A.I., I.G.P.R. și D.G.P.M. București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: - inexistența juridică a Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului M.A.I., precum și a ordinelor modificatoare, la data de 11 februarie 2013; - nulitatea Ordinul M.A.I. nr. 400/2004; - inexistența juridică a Ordinului M.A.I.

nr. 600/2005 la data de 11 februarie 2013; - nulitatea Ordinul M.A.I. nr. 600/2005; - inexistența juridică a Ordinul M.A.I. 533/2003; - inexistența juridică a Dispoziției I.G.P.R. nr. 123/2012 privind „Concepția Privind Atribuțiile Structurilor de Ordine Publică”; - inexistența dreptului D.G.P.M. București de a angaja „forță de muncă”; - inexistența dreptului D.G.P.M. București de a exercita asupra reclamantului „prerogativa disciplinară”; - nulitatea Dispoziției D.G.P.M. București nr. 1439 din 11 februarie 2013 prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă. În cadrul cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat, de asemenea, excepția de nelegalitate a Deciziei primului ministru nr. 183 din 15 mai 2012 (M. Of.

nr. 328/15.05.2012). 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 1584 din 13 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a a dmis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul M.F.R. prin S.P.R. „D.” în contradictoriu cu pârâții P.M., M.A.I., M.A.I., I.G.P.R. și D.G.P.M. București. În favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 1750 din 10 martie 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocata de reclamant, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competentă, a constatat suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație si Justiție în vederea soluționării conflictului de competentă. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul M.F.R., prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, contestă, în esență, măsura sancționării sale disciplinare, respectiv Dispoziția pârâtei D.G.P.M. București nr. 1439 din 11 februarie 2013. Împrejurarea că reclamantul a fost sancționat disciplinar constituie deci cauza prezentului litigiu, subsecvent și în legătură cu aceste aspecte reclamantul înțelegând să critice și Ordinele nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 533/2003 și Dispoziția nr. 123/2012, să invoce inexistența dreptului D.G.

P.M. București de a angaja „forță de muncă” și de a exercita asupra sa „prerogativa disciplinară” . Înalta Curte reține prin urmare că reclamantul contestă o situație intervenită în privința raporturilor sale de serviciu cu D.G.P.M. București. Constatând că obiectul litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei. Astfel, dispozițiile arătate prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, dispozițiile din Legea privind statutul funcționarilor publici, având în vedere obiectul cauzei ce privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special. Întrucât litigiul privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, competența materială se stabilește exclusiv în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost completată și modificată, fără a avea în vedere criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii contenciosului administrativ. Curtea de Apel a reținut cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că sunt în competența aceleiași instanțe și celelalte cereri ale reclamantului, cât și excepția de nelegalitate invocată, întrucât nu sunt cereri principale, iar potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc.

civ. „Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120”. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.F.R. prin S.P.R.D. în contradictoriu cu pârâții P.M., M.A.I., M.A.I., I.G.P.R. și D.G.P.M. București în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.