ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, la data de 11 februarie 2013, sub nr. 1405/2/2013,

reclamantul M.F.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P.M., M.A.I., M.A.I.,

I.G.P.R. și D.G.P.M. București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:

- inexistența

juridică a Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a

personalului M.A.I., precum și a ordinelor modificatoare, la data de 11

februarie 2013;

- nulitatea Ordinul M.A.I.

nr. 400/2004;

- inexistența

juridică a Ordinului M.A.I. nr. 600/2005 la data de 11 februarie 2013;

- nulitatea Ordinul M.A.I.

nr. 600/2005;

- inexistența

juridică a Ordinul M.A.I. 533/2003;

- inexistența

juridică a Dispoziției I.G.P.R. nr. 123/2012 privind „Concepția Privind

Atribuțiile Structurilor de Ordine Publică”;

- inexistența

dreptului D.G.P.M. București de a angaja „forță de muncă”;

- inexistența

dreptului D.G.P.M. București de a exercita asupra reclamantului „prerogativa

disciplinară”;

- nulitatea

Dispoziției D.G.P.M. București nr. 1439 din 11 februarie 2013 prin care

reclamantul a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă.

În cadrul cererii de

chemare în judecată, reclamantul a invocat, de asemenea, excepția de

nelegalitate a Deciziei primului ministru nr. 183 din 15 mai 2012 (M. Of. nr. 328/15.05.2012).

instanțe aflate în conflict

Prin sentința civilă nr.

1584 din 13 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a a

dmis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei

formulată de reclamantul M.F.R. prin S.P.R. „D.” în

contradictoriu cu pârâții P.M., M.A.I., M.A.I., I.G.P.R. și D.G.P.M. București.

În favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin

sentința civilă nr. 1750 din 10 martie 2014, Tribunalul București, secția a

II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului București invocata de reclamant, a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competentă, a constatat

suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație si Justiție

în vederea soluționării conflictului de competentă.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art.

135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Astfel, cum rezultă

din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul M.F.R., prin

cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, contestă, în

esență, măsura sancționării sale disciplinare, respectiv Dispoziția pârâtei D.G.P.M.

București nr. 1439 din 11 februarie 2013.

Împrejurarea

că reclamantul a fost sancționat disciplinar constituie deci cauza prezentului

litigiu, subsecvent și în legătură cu aceste aspecte reclamantul înțelegând să

critice și Ordinele nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 533/2003 și Dispoziția nr. 123/2012,

să invoce inexistența dreptului D.G.

P.M. București de a angaja „forță de muncă”

și de a exercita asupra sa „prerogativa disciplinară”

.

Înalta Curte reține

prin urmare că reclamantul contestă o situație intervenită în privința

raporturilor sale de serviciu cu D.G.P.M. București.

Constatând că obiectul

litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al

funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin

aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea

competenței materiale de soluționare a cauzei.

Astfel, dispozițiile

arătate prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte a

constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile, în stabilirea

competenței materiale de soluționare a cauzei, dispozițiile din Legea privind

statutul funcționarilor publici, având în vedere obiectul cauzei ce privește

drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public cu statut

special.

Întrucât litigiul privește

drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public,

competența materială se stabilește exclusiv în temeiul dispozițiilor din Legea nr.

188/1999, astfel cum a fost completată și modificată, fără a avea în vedere

criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii

contenciosului administrativ.

Curtea de Apel a

reținut cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că sunt în competența aceleiași

instanțe și celelalte cereri ale reclamantului, cât și excepția de nelegalitate

invocată, întrucât nu sunt cereri principale, iar potrivit dispozițiilor art. 123

alin. (1) C. proc. civ. „Cererile accesorii, adiționale, precum și cele

incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar

dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe

judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120”.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.F.R.

prin S.P.R.D. în contradictoriu cu pârâții P.M., M.A.I., M.A.I., I.G.P.R. și D.G.P.M.

București în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2014.