ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 400/2/2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și D.G.J. a Municipiului București nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011; nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumită "interviu" în vederea accesării funcțiilor vacante; nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.G.J.

a Municipiului București, iar pe cale de consecință repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Ordinului de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011, atât în ceea ce privește repunerea în funcția deținută anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar și a drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând diferența norma de hrană, norma de echipare, solda de grad și funcție, diferența de soldă de 25% reținută pe perioadă determinată, care ulterior a fost reținută pe perioadă nedeterminată, de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă. În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în esență, că se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, dar și prin emiterea actelor premergătoare și ulterioare emiterii acestuia, întrucât, deși măsurile de reducere vizau întregul personalul M.A.I., au fost vizate doar J.R.

și I.S.U., respectiv cadrele militare, iar la nivelul D.G.J. a Municipiului București, numai funcțiile operative, nu și funcțiile din cadrul comandamentului unității. Reclamantul a susținut că se consideră vătămat, întrucât nu a beneficiat de tutelă profesională, la Batalionul 3 Jandarmi desfășurându-și activitatea aproximativ 2 săptămâni, anterior desfășurându-și activitatea la popota cadrelor, după care a trebuit să dea examen pentru postul de ofițer operativ principal, neavând timpul fizic să studieze legislația specifică. Reclamantul a mai susținut că ordinul de punere la dispoziție i s-a comunicat doar verbal, considerându-se vătămat și prin modul de organizare a interviului, întrucât nu au fost comunicate dispozițiile legale și regulamentare în temeiul cărora s-a desfășurat examinarea candidaților, nu s-au respectat termenele de afișare și aducere la cunoștință a metodologiei, tematicii și bibliografiei.

De asemenea, a învederat faptul că, în vederea stabilirii legalității măsurilor de trecere în rezervă, este necesar a se cunoaște care era structura organigramei la data punerii la dispoziție, la data susținerii examinării și la data emiterii ordinului de trecere în rezervă, pentru a verifica dacă a avut loc o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate. A precizat că nu există prevedere legală care să impună ca pentru trecerea în rezervă, în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, să fie necesar să se organizeze și să se susțină examene și cu atât mai puțin interviuri, iar din acest punct de vedere, punerea la dispoziție, examinarea sub formă de interviu și ordinul de trecere în rezervă sunt lovite de nulitate absolută, întrucât exced prevederilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995.

S-a mai susținut că nu au fost acordate măsuri compensatorii, potrivit Legii nr. 284/2010, O.U.G. nr. 54/2011 și O.U.G. nr. 100/1999, astfel încât, de la data trecerii în rezervă și până în prezent nu s-a încasat nici un fel de venit, cu consecințe grave pe plan familial, și nu au fost acordate drepturile restante, respectiv norma de echipare pentru anii 2010 - 2011, diferența de normă de hrană restantă, diferența de 25% din solda lunară reținută inițial pe o perioadă de 6 luni, astfel încât și din acest punct de vedere ordinul de trecere în rezervă este lovit de nulitate absolută, întrucât nu este eficace.

În fine, a mai arătat reclamantul că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau în calitate de cadru militar, după cum rezultă din Recomandarea de serviciu eliberată după trecerea în rezervă, iar la această dată mai existau posturi vacante, ordinul de trecere în rezervă fiind neconstituțional, nelegal și intempestiv, aducându-i atingere drepturilor personale și patrimoniale, demnității sale ca cetățean și cadru militar, iar prin modul de organizare a concursului șansele de reușită erau egale cu "zero", realizându-se o veritabilă discriminare. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 80/1995, modificată și completată, O.U.G. nr. 100/1999; O.U.G. nr. 54/2011, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 284/2010 și O.M.I.R.A.

nr. 665/2008. Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei competenței materiale, având în vedere art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate. La data de 9 martie 2012, D.G.J. a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială, excepția lipsei procedurii administrative prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate. De asemenea, I.G.J. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială, excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Ulterior, prin cererea completatoare din data de 13 martie 2012, reclamantul a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului I.G.S.U. din 10 iunie 2011. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, structura organizatorică și efectivele M.A.I. se aprobă prin hotărâre a guvernului. În acest sens a fost emisă H.G.R. nr. 416/2007 privind structura organizatorică a M.I.R.A., cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare. Reclamantul a fost trecută în rezervă, deoarece la nivelul M.A.I.

s-a dispus disponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva mii de cadre militare. Această disponibilizare, fiind de natură să modifice, în mod substanțial, structura organizatorică și efectivele M.A.I., trebuia dispusă numai prin act normativ de aceeași putere, respectiv numai prin hotărâre a Guvernului României. În mod cu totul nelegal, a fost emis O.M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, ordin nesecret și nepublicat, prin care se procedează la modificarea în fapt a H.G.R. nr. 416/2007, care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare. Mai mult, în aplicarea acestui O.M.A.I. nr. 1/654/2011, este emis Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare pentru arma Jandarmerie.

Acest ordin al I.G.J.R. este cu caracter secret, nepublicat și prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate I.G.J.R. și repartizate pe unități posturile aprobate. Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15 iunie 2011, însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin O.Z.U. (ordin de zi pe unitate) la data 16 iunie 2011. Rezultă faptul că un act normativ superior (hotărâre a guvernului României) a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului și respectiv Ordin al I.G.J.

De asemenea, a susținut reclamantul că s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege (inventarea de motive de trecere în rezervă, precum simularea de concurs/examen/interviu), dar și prin nerespectarea, în mod deliberat, a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă (plata unor sume reprezentând ajutoare și plăți compensatorii, calitatea de asigurat în sistemul medical de stat etc.). În același timp, se poate observa cu ușurință că au fost încălcate și alte două acte normative, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorității publice centrale în M. Of.

al României, dar și dispozițiile Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus o secretizare, în mod excesiv, a acestor acte normative și nepublicarea acestor acte emise în executarea legii. Nepublicarea acestor ordine atrage ineficiența lor, inexistența practic din punct de vedere juridic. La data de 30 mai 2012, prin Adresa din 24 mai 2012 emisă de M.A.I. - J.R., s-a depus la Compartimentul Informații Clasificate al instanței un înscris cu caracter "secret de serviciu". Prin Încheierea din data de 4 septembrie 2012 a fost respinsă excepția de necompetență materială, iar prin Încheierea din data de 20 septembrie 2012 a fost respinsă și excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la capetele de cerere completatoare referitor la anularea O.M.A.I.

nr. 1/654 din 10 iunie 2011 și O.I.G.J.R. din 10 iunie 2011, fiind încuviințată proba cu înscrisuri și transcriptul CD-ului cu interviul profesional al reclamantului. La data de 11 ianuarie 2013, I.G.J.R. a depus la dosarul cauzei CD-ul împreună cu transcriptul, privind interviul profesional al reclamantului, iar la data de 15 ianuarie 2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Prin Încheierea din data de 15 ianuarie 2013 s-a solicitat pârâtului M.A.I. să depună la dosarul cauzei sau la Compartimentul Informații Clasificate al instanței, O.M.A.I. nr. S/205 din 21 septembrie 2011 și O.M.A.I. nr. S/192 din 30 august 2010, iar la data de 1 februarie 2013 s-au depus la dosarul cauzei cele două ordine, în fotocopie declasificată.

Prin Sentința nr. 1.252 din 5 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul V.F., în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și D.G.J. a Municipiului București, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Ordinul M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din J.R. au fost aprobate organigramele unităților din J.R., lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate J.R. și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale J.R. În temeiul acestui ordin, I.G.J.R.

a emis Ordinul din 10 iunie 2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate I.G.J.R. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal. În executarea acestor două ordine a fost emis Ordinul de trecere în rezerva din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.G.J. a Municipiului București, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 15 septembrie 2011. Instanța de fond a reținut că prin dispozițiile art. 3 din H.G.

nr. 416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului, precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute ministrului administrației și internelor și prin dispozițiile art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007. Prin urmare, critica privitoare la necompetența ministrului administrației și a internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități este nefondată.

Curtea a constatat că nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă în consecința celor două ordine nu este relevantă pentru aprecierea legalității celor două ordine. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea Legii nr. 24/2000 și a Legii nr. 202/1998, reclamantul a susținut că pârâții au încălcat obligația de publicare a celor două ordine în M. Of. și au dispus, în mod excesiv, secretizarea acestor acte. De asemenea, a reținut că ordinele contestate în cauza de față nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din J.R., astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., prevăzut de art. 11 din Legea nr. 24/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

Curtea a apreciat că obligația de publicare a celor două ordine nu ar subzista nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, subliniind faptul că în raport de dispozițiile cuprinse în art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, astfel că argumentele reclamantului nu pot conduce la constatarea inexistenței actelor contestate pentru neîndeplinirea obligației de publicare.

Cu atât mai puțin a apreciat ca fiind întemeiată critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind în afara oricărei discuții că publicarea organigramei J.R., cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică. Față de aceste considerente, curtea a respins capetele de cerere privind nulitatea absolută a Ordinului M.A.I. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului I.G.S.U. din 10 iunie 2011, ca neîntemeiate. În ceea ce privește capetele de cerere din cererea introductivă de instanță, Curtea a reținut că, urmare a intrării în vigoare a O.M.A.I.

nr. 1/654 din 10 iunie 2011, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare ale unităților din J.R. a fost diminuat cu 3.527 posturi, iar statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate I.G.J.R. și listele cu repartiția pe unități/structuri subordonate I.G.J.R., a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, s-a făcut prin O.I.G.J.R. din 10 iunie 2011, conform competențelor legale, managementul resurselor umane din punct de vedere al organizării funcționale a unităților și subunităților, pe categorii de posturi și grade militare fiind un atribut exclusiv al acestei autorități, care are competența legală de a stabili ce posturi și funcții vor fi afectate de reorganizare.

Din analiza extraselor de stat depuse la dosarul cauze, rezultă că la Batalionul 3 Jandarmi - Detașamentul 3, la data de 1 aprilie 2011, erau prevăzute 66 de funcții, iar la data de 15 iunie 2011, după intrarea în vigoare a O.I.G.J.R. din 10 iunie 2011, mai erau prevăzute 60 de posturi, fiind vorba despre o reducere de 6 posturi, la nivelul D.G.J. a Municipiului București numărul de posturi fiind redus cu 157. Prin urmare, rezultă că a avut loc o reorganizare reală a autorității pârâte și o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate.

Reclamantul se consideră vătămat prin modul de organizare a interviului, întrucât documentele cu caracter secret incluse în tematică și bibliografie au fost cu greu studiate, având caracter secret, cu o anumită procedură, însă, din acest punct de vedere nu se poate reține o vătămare, întrucât, chiar dacă regimul juridic al înscrisurilor clasificate presupune o anumită procedură, reclamantul nu poate invoca faptul că nu a putut să studieze documentele incluse în bibliografie, aceste reguli fiind aplicabile tuturor persoanelor care manipulează înscrisuri clasificate, inclusiv celorlalți candidați. De asemenea, s-a reținut că reclamantul a beneficiat de tutelă profesională, acesta arătând chiar în cererea de chemare în judecată că a fost încadrat ca subofițer administrativ principal, iar numirea la popota cadrelor a fost faptică, de scurtă durată.

Or, în condițiile în care reclamantul avea statutul de subofițer administrativ principal și prin Raportul din data de 23 iunie 2011 a solicitat aprobarea participării la concurs, pentru ocuparea funcției de subofițer operativ principal, avea obligația să-și însușească cunoștințele specifice acestei funcții, independent de ocuparea temporară și faptică, din ordinul verbal al superiorilor a unei funcții care nu avea legătură cu postul pentru care s-a înscris la concurs. Examenul a fost organizat în data de 30 iunie 2011, potrivit Anexei la Dispoziția directorului general al D.G.J. a Municipiului București din 24 iunie 2011, privind procedura desfășurării examenelor pentru departajarea cadrelor militare/personalului contractual care au ocupat în cadrul aceleiași structuri compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate la nivelul D.G.J.

a Municipiului București, emisă, având în vedere Planul de măsuri din 15 iunie 2011 întocmit de I.G.J.R., care stabilea în sarcina comandanților unităților subordonate atribuția de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate. Instanța de fond a mai reținut că, chiar dacă Legea nr. 80/1995 nu prevede expres organizarea de examene pentru departajarea cadrelor militare supuse reorganizării, există atribuția conducătorilor structurilor de nivel central, în efectuarea managementului resurselor umane, să stabilească criterii de departajare în aceste situații, astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) și b), art. 6 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (3), respectiv art. 8 alin. (2) lit. b) din O.M.A.I.

nr. 665/2008, privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I., a fost adoptată Dispoziția directorului general al D.G.J. a Municipiului București din 24 iunie 2011, prin care s-a stabilit procedura de concurs. Reclamantul nu a contestat această procedură, solicitând prin Raportul din data de 21 iunie 2011 aprobarea participării la concurs, unde s-au înscris 229 cadre militare, fiind respinse 32, printre care și reclamantul, care a obținut nota 3,12. Din CD-ul și transcriptul cu interviul luat reclamantului nu se pot reține aspecte subiective prin care reclamantul să fi fost dezavantajat sau discriminat, acesta luând un bilet cu subiectele, după ce în prealabil le-a amestecat, având la dispoziție timpul necesar să-și pregătească răspunsurile, iar întrebările au conținut/aspecte specifice activității reclamantului, notarea fiind un apanaj exclusiv al comisiei de examen.

Prin Ordinul din 14 septembrie 2011 emis de D.G.J. a Municipiului București, reclamantul a fost trecut în rezervă, întrucât în urma reorganizării și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nu existau posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții. Cât privește acordarea măsurilor compensatorii, potrivit Legii nr. 284/2010, O.U.G. nr. 54/2011 și O.U.G. nr. 100/1999, instanța de fond a reținut faptul că neacordarea unor drepturi salariale nu poate conduce la nelegalitatea trecerii în rezervă și nici le ineficiența ordinului, ci țin de eventuala plată a unor drepturi salariale de către autoritate reclamantului, cuvenite în baza unor dispoziții legale. Împrejurarea că nu a fost susținută o probă practică nu poate fi vătămătoare pentru reclamant, în condițiile în care toți ceilalți candidați au susținut examenul pe baza aceluiași regulament.

Capetele de cerere privind plata drepturilor salariale au caracter accesoriu, fiind admisibile doar în situația în care instanța ar fi dispus anularea Ordinului de trecere în rezervă și reîncadrarea reclamantului, astfel încât, eventualele drepturi salariale restante și neacordate pot fi solicitate de reclamant pârâților, printr-o cerere adresată acestora, independent de decizia de trecere în rezervă. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul V.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. recurentul-reclamant a susținut în esență că, în mod netemeinic, instanța de fond a apreciat că ordinul de punere la dispoziție și cel de trecere în rezervă îndeplinesc condițiile de legalitate.

În ceea ce privește actele premergătoare, respectiv Ordinul M.A.I. nr. 1/654/2011, precum și Ordinul I.G.J.R. contestate de recurentul-reclamant prin cererea completatoare, instanța de fond a apreciat și reținut, în mod neîntemeiat, că acesta au fost emise în limitele competențelor legale deși vizau desființarea unui număr de peste 3.500 posturi de cadre militare M.A.I. operative, iar reducerea acestora potrivit competenței constituționale materiale revenea Parlamentului României și respectiv C.N.S.A.T. Pe de altă parte, recurentul-reclamant a susținut că. în ceea ce privește măsura trecerii sale în rezervă nu putea fi dispusă, în mod direct, de ordonatorul terțiar de credite, respectiv de către D.G.J.

a Municipiului București, întrucât potrivit legii de organizare a M.A.I., I.J.J. nu au personalitate juridică și nu pot desființa sau înființa funcții pe statul de funcțiuni al unității pe care o conduc. A mai susținut recurentul că anterior emiterii ordinului contestat nu a existat un act administrativ cu forță juridică superioară, respectiv o hotărâre de guvern astfel cum s-a procedat pentru alte categorii de personal din structura aceluiași minister și că nu au existat propuneri pentru încadrarea în indicatorii economici, ordinele contestate reprezentând doar propuneri ale M.A.I. și I.G.J.R. de încadrare în indicatorii economici pentru structura de personal și nicidecum temeiul legal al desființării unui număr atât de mare de posturi/funcții de cadre militare din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Totodată, recurentul-reclamant a susținut că, în mod netemeinic, instanța de fond a apreciat că atât ordinul de punere la dispoziție, cât și cel de trecere în rezervă îndeplinesc condițiile de legalitate deși acestea au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reținându-se motivul nepromovării unui interviu pe teme profesionale pentru trecerea în rezervă, temei care nu este prevăzut de dispozițiile acestei legi. Consideră recurentul că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt întrucât acesta a fost pentru scurt timp subofițer operativ, specializarea sa fiind de personal logistic administrativ, iar comisiile de examinare nu au fost constituite cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind respectat nici termenul prevăzut pentru pregătirea profesională.

În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la plata drepturilor bănești, recurentul a susținut că nici acestea nu au fost soluționate just, deoarece pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligațiilor către reclamant, iar aceste drepturi pot fi acordate indiferent dacă petitul principal, respectiv anularea ordinelor contestate, a fost sau nu admis. Pentru toate aceste motive, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii. Intimații I.G.J.R. și M.A.I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului recurentului-reclamant și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând în esență că, în mod corect, s-a reținut prin sentința atacată că actele contestate au fost emise cu respectarea normelor legale.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare. Astfel, în ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant cu privire la nelegalitatea Ordinului M.A.I. nr. 1/654/2011, cât și a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate. Potrivit art. 3 din H.G.

nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I., "ministrul administrației și internelor stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități instituite, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion, inclusiv în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate", iar potrivit art. 12 alin. (3) "ministrul afacerilor interne, pe baza consultării Colegiului ministerului poate înființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă exclusiv, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bănești alocate". Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea J.R., cu modificările și completările ulterioare: "la propunerea I.G.J.R., ministrul administrației și internelor în funcția de dinamica atribuțiilor și misiunilor jandarmeriei poate înființa, desființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă inclusiv, în condițiile legii, servicii, secții birouri, comportamente și subunități de jandarmi în limita posturilor aprobate și a fondurilor bugetare alocate". Atât Ordinul M.A.I.

nr. 1/654/2011, cât și Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011 au fost emise în limitele competențelor legale mai sus menționate în vederea încadrării în cheltuielile bugetare de personal aprobate pentru M.A.I. prin Legea bugetului de stat pentru anul 2011 nr. 286/2011. Potrivit legii de aprobare a bugetului de stat pe anul 2011, cheltuielile de personal ale M.A.I. au fost diminuate considerabil fiind necesare măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal și reducerea numărului de posturi finanțate în cadrul M.A.I. În aceste condiții, în considerarea atributului managerial pe care îl exercită ordonatorii de credite cu competență de resurse umane I.G.J.R. a formulat propuneri de reducere a posturilor fiind emis Ordinul M.A.I.

nr. 1/654/2011 privind reorganizarea unităților din J.R., fiind abrogat vechiul stat de organizare al I.G.J.R. aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. I/0551/2010. Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, instanța de control judiciar constată că actele premergătoare în baza cărora s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia au fost emise cu respectarea prevederilor legale, astfel cum, în mod corect, s-a reținut și prin hotărârea atacată. Nefondate sunt și susținerile recurentului-reclamant cu privire la nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I. Astfel, începând cu data de 15 iunie 2011, ca urmare a reducerii numărului de posturi, personalul militar afectat de reorganizare din aceste unități - inclusiv din cadrul intimatei-pârâte D.G.J.

a Municipiului București - a fost pus la dispoziție, în vederea repunerii în funcție în cazul celor care urmau să promoveze evaluarea, în limita posturilor aprobate și în ordinea descrescătoare a notelor obținute. Punerea la dispoziție a cadrelor militare a avut ca temei legal dispozițiile art. 82 lit. a) teza I din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pentru rezolvarea situației acestora și repunerii în funcții, în limita posturilor aprobate ca urmare a reorganizării, în baza criteriului obiectiv al evaluării profesionale a persoanelor ce au ocupat în cadrul aceleiași structuri, anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.

Având în vedere faptul că ocuparea posturilor vacante s-a desfășurat pe bază de interviu pe subiecte profesionale, conform dispozițiilor art. 8 alin. (2) lit. a) și b) din Ordinul nr. 665/2008, în mod corect, s-a reținut de către judecătorul fondului că reclamantul nu a suferit nici o vătămare prin modul de organizare al interviului. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant cu privire la modul de soluționare al capetelor de cerere referitoare la plata drepturilor bănești, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere caracterul accesoriu al acestora, instanța de fond reținând, în mod corect, admisibilitatea acestora, doar în situația anulării ordinului de trecere în rezervă și reîncadrarea acestuia.

Astfel fiind, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.F. împotriva Sentinței nr. 1.252 din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2015. Procesat de GGC - N