ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7011/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

judecății

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București sub nr. 10651/2/2011,

reclamantul

A.C.N.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al

Județului Ilfov

,

să se constate

nulitatea măsurii punerii sale la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011,

nulitatea absolută a

măsurilor

premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumită „interviu”

în vederea accesării funcțiilor vacante, nulitatea absolută a Ordinului de trecere

în rezervă nr. 25862 din 14 septembrie 2011. Pe cale de consecință, să se dispună

repunerea sa în funcția deținută anterior, respectiv subofițer operativ principal,

cu plata drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând diferența de normă

de hrană, norma de echipare, solda de grad și funcție, diferența de soldă de 25%,

de la data trecerii sale în rezervă și până la reîncadrarea efectivă, cu cheltuieli

de judecată.

Ulterior, reclamantul

a completat acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011, nulitatea absolută a Ordinului

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011,

motivat de faptul că prin aceste nouă acte normative emise de autorități publice

centrale subordonate Guvernului României s-a încălcat o lege organică, respectiv

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, întrucât punerea la dispoziție

și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege, dar și cu nerespectarea

în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă.

Totodată, a arătat că

ambele ordine au fost emise cu exces de putere, fiind încălcate și dispozițiile

Legii nr. 24/2000 și Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus secretizarea excesivă

a acestor acte normative emise de pârâți și nepublicarea lor în executarea legii,

ceea ce atrage ineficiența acestora, practic inexistența lor din punct de vedere

juridic.

Prin întâmpinarea

la cererea introductivă,

pârâtul

Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență a invocat excepția necompetenței materiale și inadmisibilitatea

acțiunii, pentru neefectuarea plângerii prealabile obligatorii, reglementate de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, și față de natura juridică a actelor atacate, iar

pe fond a solicitat respingerea acesteia.

Pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor a invocat excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității

procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul

Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov a invocat excepția necompetenței

materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâții au depus întâmpinări

la cererea completatoare/precizatoare, prin care au invocat excepția inadmisibilității

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond au solicitat respingerea

cererii, ca neîntemeiată.

generat conflictul negativ de competență

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

6026 din 24 octombrie

2012, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a, competența de soluționare a capetelor de cerere privind

anularea măsurii punerii la dispoziție, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă

și a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, reținând

că pârâtul Inspectoratul de Urgență al Județului Ilfov nu face parte din categoria

autorităților publice centrale ori a entităților asimilate acestora, prin urmare,

Curtea nu este competentă să soluționeze capetele de cerere cu care reclamantul

a sesizat inițial instanța.

Totodată, a disjuns capătul

de cerere vizând anularea Ordinelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de

Ministerul

Administrației și Internelor

și nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență, reținându-l spre soluționare.

Învestit cu soluționarea

cauzei, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 3547 din 18 iunie 2013, admis excepția necompetenței materiale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

În aplicarea prevederilor

Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 privind

reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență a Ordinului

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011

pentru aprobarea statului de organizare al unității, reclamantul a fost pus la dispoziție

prin Ordinul Inspectorului Șef nr. 25838/I din 15 iunie 2011 începând cu data de

15 iunie 2011, ca urmare a procesului de reorganizare, iar prin Ordinul Inspectorului

Șef nr. 25862/I din 14 septembrie 2011 a fost trecut în rezervă fără drept de pensie,

începând cu data de 15 septembrie 2011.

Ca atare, capetele de

cerere referitoare la anularea măsurii punerii la dispoziție, a măsurilor premergătoare

trecerii în rezervă și a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14

septembrie 2011, ca de altfel și cele referitoare la repunerea reclamantului în

situația anterioară, au caracter accesoriu față de capetele de cerere privind constatarea

nulității Ordinelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul

Administrației și Internelor și nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență.

Așa fiind, a apreciat

că potrivit art. 17 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, competența de soluționare a acestora revine tot Curții de Apel.

În speță, toate actele

și măsurile administrative cu caracter individual emise de pârâtul

Inspectoratul pentru

Situații de Urgență al Județului Ilfov și contestate de reclamant au fost emise

în procesul de reorganizare instituțională la nivelul unității, determinat de intervenția

ordinelor autorităților de nivel central.

Caracterul accesoriu nu este înlăturat de faptul

că, pe lângă argumentele referitoare la nulitatea ordinelor emise de Ministerul

Administrației și Internelor și de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, sunt invocate și argumente care vizează numai nulitatea actelor subsecvente

emise de Inspectorul Șef al unității la care reclamantul a fost încadrat.

În opinia Tribunalului,

măsura disjungerii a fost luată cu neobservarea dispozițiilor art. 17 C. proc.

civ., neavând relevanță că între timp au fost soluționate în primă instanță de către

Curtea de Apel București cererile care au fost reținute spre a fi judecate, iar

prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în speță, în raporturile

dintre părți nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 pentru că reclamantul

nu este funcționar public, ci cadru militar al cărui statut este reglementat de

dispoziții speciale, respectiv de Legea nr. 80/1995.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului litigiu

îl constituie anularea măsurii privind punerea la dispoziție a reclamantului dispuse

prin

Ordinul

nr. 25838/I din 15 iunie 2011

, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, și a Ordinului

de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, acte emise de pârâtul

Inspectoratul pentru

Situații de Urgență al Județului Ilfov.

Se constată că Ordinul

nr. I/658

din 10 iunie 2011

emis de Ministerul Administrației și Internelor

și Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011

emis de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență

au stat la

baza Ordinului

nr. 25838/I din 15

iunie 2011

și Ordinului nr. 25869 din 14 septembrie 2011 care au produs efecte juridice direct

asupra reclamantului privind trecerea sa în rezervă.

Prin sentința nr. 37 din

09 ianuarie 2013, Curtea de de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a soluționat capetele de cerere privind anularea Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. 1/658 din 10 iunie 2011 și Ordinului Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011

păstrate spre soluționare

după disjungerea cauzei și declinarea soluționării acesteia în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu privire la Ordinele

nr. 25838/I din 15 iunie 2011

și nr. 25869 din 14 septembrie 2011 emise de

Inspectoratul pentru Situații

de Urgență al Județului Ilfov.

Având în vedere că, în

cauză, este necontestat, că Ordinele

nr. 25838/I din 15 iunie 2011

și nr. 25869 din 14

septembrie 2011

aparțin

unei autorități publice locale și ținând seama de prevederile art.

10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, competența aparține Tribunalului București în ce privește soluționarea

capetelor de cerere vizînd aceste două ordine.

de competență

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrariv și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.C.N. în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației

și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul

pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov

pe în favoarea

Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrariv și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.