ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7162/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, în Dosar

nr. 10646/2/2011 reclamantul E.G.F.H. a chemat in judecata pe pârâții M.A.I., I.G.J.R.

și D.G.J. B. solicitând instanței să se dispună nulitatea măsurii punerii la

dispoziție începând cu 15 iunie 2011, nulitatea absoluta a masurilor premergătoare

trecerii in rezerva, respective examinarea orala denumita,,interviu” in vederea

accesării funcțiilor vacante, nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in

rezerva din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.J.M.B. si

repunerea în situația anterioară emiterii ordinului de trecere in rezerva din

14 septembrie 2011, atât in ce privește repunerea in funcția deținută anterior,

respective subofițer operativ principal, dar si a drepturilor materiale

restante si efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare,

solda de grad și funcție, diferența de solda de 25% reținută pe perioada

determinată, care ulterior a fost reținută pe perioada nedeterminata, de la

data trecerii in rezerva și pana la reîncadrarea efectiva.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut calitatea de cadru

militar activ, subofițer operativ principal, specialitatea luptător, în

cadrul D.G.J.M.B., Detașamentul X, Batalion Y, gradul de subofițer și

a fost pus la dispoziție, ulterior trecut în rezervă în temeiul dispoz. art.

85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare,

conform ordinului comandantului unității, în prezent deținând calitatea de

militar în rezervă.

Prin sentința

civila nr. 1310 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția

de necompetenta materiala a instanței, cauza fiind declinata, spre competentă

soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ si fiscal, cu motivarea că în speță sunt incidente

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoz. art. 109 din Legea

nr. 188/1999 ce au în vedere raportul de serviciu al funcționarului

public.

Având în vedere

cererea completatoare formulată de reclamant, Tribunalul București, prin

încheierea de ședință din 16 aprilie 2013 a dispus

disjungerea

cererii completatoare/precizatoare a

acțiunii introductive,

ce vizează anularea Ordinului M.A.I. din 10 iunie

2011 și anularea absolută a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011,

fiind format Dosarul nr. 15445/3/2013.

Prin sentința nr.

2076 din 16 aprilie 2013 Tribunalul București a admis excepția de

necompetență și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de

Apel București, cu motivarea că în cauză se contestă acte administrative -

ordine - emise de autorități centrale ale statului, în speță M.A.I.

și I.G.J.R.

Prin sentința nr.

2368 din 3 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția

necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de

soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut în esență că potrivit dispozițiilor art.

art. 109 din Legea nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin art. 4 din

Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a cererilor de anulare a actului

administrativ de modificare sau de încetare a raportului de serviciu al funcționarului

public aparține tribunalului.

De asemenea, s-a mai

reținut în considerentele sentinței atacate că reclamantul a solicitat prin

cererea inițială de chemare în judecată și anularea actului

administrativ de încetare a raportului de serviciu, emis de o autoritate

locală, astfel că în temeiul art. 4 din Legea nr. 2/2013, competența

revine Tribunalului București.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art.

22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta

Curte

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu

obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

În cauză instanța mai

întâi investită, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost sesizată prin cererea introductivă și prin cea precizatoare/

completatoare, cu patru capete care vizează anularea unor acte administrative,

precum și cu un al cincilea capăt care vizează restabilirea situației

anterioare.

Având în

vedere că, în cauză, este necontestat, că Ordinul din 2011 a fost emis de M.A.I.,

iar Ordinul din 2011 a fost emis de șeful I.G.J.R., autorități publice centrale

și ținând seama de

prevederile art.

10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel București

în ce privește soluționarea capetelor de cerere vizând aceste două ordine.

De asemenea, este

necontestat că reclamantul are calitatea de cadru militar, situația sa

juridică/ raportul juridic dedus judecății fiind supus regimului Legii nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare, ale cărei dispoziții au și fost invocate ca

temei legal al acțiunii.

Prin urmare

dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013IV

din Legea nr. 2/2013 invocate de către Curtea de apel, nu sunt aplicabile în

cauză, actul normativ aplicabil în cauză fiind Legea nr. 80/1995.

de competență

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E.G.F.H. în contradictoriu cu

pârâții M.A.I., I.G.J.R. și D.G.J.M.B. în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.