ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7162/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, în Dosar nr. 10646/2/2011 reclamantul E.G.F.H. a chemat in judecata pe pârâții M.A.I., I.G.J.R. și D.G.J. B. solicitând instanței să se dispună nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu 15 iunie 2011, nulitatea absoluta a masurilor premergătoare trecerii in rezerva, respective examinarea orala denumita,,interviu” in vederea accesării funcțiilor vacante, nulitatea absoluta a Ordinului de trecere in rezerva din 14 septembrie 2011 emis de directorul general al D.J.M.B.

si repunerea în situația anterioară emiterii ordinului de trecere in rezerva din 14 septembrie 2011, atât in ce privește repunerea in funcția deținută anterior, respective subofițer operativ principal, dar si a drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare, solda de grad și funcție, diferența de solda de 25% reținută pe perioada determinată, care ulterior a fost reținută pe perioada nedeterminata, de la data trecerii in rezerva și pana la reîncadrarea efectiva. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut calitatea de cadru militar activ, subofițer operativ principal, specialitatea luptător, în cadrul D.G.J.M.B., Detașamentul X, Batalion Y, gradul de subofițer și a fost pus la dispoziție, ulterior trecut în rezervă în temeiul dispoz.

art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, conform ordinului comandantului unității, în prezent deținând calitatea de militar în rezervă. Prin sentința civila nr. 1310 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetenta materiala a instanței, cauza fiind declinata, spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ si fiscal, cu motivarea că în speță sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoz. art. 109 din Legea nr. 188/1999 ce au în vedere raportul de serviciu al funcționarului public. Având în vedere cererea completatoare formulată de reclamant, Tribunalul București, prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2013 a dispus disjungerea cererii completatoare/precizatoare a acțiunii introductive, ce vizează anularea Ordinului M.A.I.

din 10 iunie 2011 și anularea absolută a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, fiind format Dosarul nr. 15445/3/2013. Prin sentința nr. 2076 din 16 aprilie 2013 Tribunalul București a admis excepția de necompetență și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că în cauză se contestă acte administrative - ordine - emise de autorități centrale ale statului, în speță M.A.I. și I.G.J.R. Prin sentința nr. 2368 din 3 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență că potrivit dispozițiilor art. art. 109 din Legea nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a cererilor de anulare a actului administrativ de modificare sau de încetare a raportului de serviciu al funcționarului public aparține tribunalului. De asemenea, s-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că reclamantul a solicitat prin cererea inițială de chemare în judecată și anularea actului administrativ de încetare a raportului de serviciu, emis de o autoritate locală, astfel că în temeiul art. 4 din Legea nr. 2/2013, competența revine Tribunalului București. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. În cauză instanța mai întâi investită, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată prin cererea introductivă și prin cea precizatoare/ completatoare, cu patru capete care vizează anularea unor acte administrative, precum și cu un al cincilea capăt care vizează restabilirea situației anterioare.

Având în vedere că, în cauză, este necontestat, că Ordinul din 2011 a fost emis de M.A.I., iar Ordinul din 2011 a fost emis de șeful I.G.J.R., autorități publice centrale și ținând seama de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel București în ce privește soluționarea capetelor de cerere vizând aceste două ordine. De asemenea, este necontestat că reclamantul are calitatea de cadru militar, situația sa juridică/ raportul juridic dedus judecății fiind supus regimului Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, ale cărei dispoziții au și fost invocate ca temei legal al acțiunii. Prin urmare dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013IV din Legea nr. 2/2013 invocate de către Curtea de apel, nu sunt aplicabile în cauză, actul normativ aplicabil în cauză fiind Legea nr. 80/1995.

3. Temeiul legal al regulatorului de competență Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E.G.F.H. în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și D.G.J.M.B. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.