ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

judecății

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 6769 din 27 noiembrie 2012, reclamantul D.L.G. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și D.G.J.M.B.: să se constate nulitatea

măsurii punerii la dispoziție a reclamantului începând cu data de 15 iunie 2011;

nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii reclamantului în rezervă,

respectiv examinarea orală denumită interviu în vederea accesării funcțiilor vacante;

nulitatea absolută a ordinului de trecere în rezervă emis de directorul general

al D.G.J.M.B., repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Ordinului

de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011 atât în ceea ce privește repunerea

în funcția deținuta anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar și a drepturilor

materiale restante și efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare,

solda de grad și funcție, diferența de solda de 25% reținută pe perioada determinată,

care ulterior a fost reținută pe perioada nedeterminată, de la data trecerii în

rezervă și până la reîncadrarea sa efectivă.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat faptul că a deținut calitatea de cadru militar activ, subofițer

operativ principal, specialitatea luptător, în cadrul D.G.J.M.B., gradul de plutonier,

însă a fost pus la dispoziție și ulterior trecut în rezervă în temeiul dispozițiilor

art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare,

conform Ordinul comandantului unității sus-menționat. În prezent deține calitatea

de cadru militar în rezervă, plutonier (r), precum și calitatea de membru S.C.M.D.

Totodată, a arătat că

a formulat plângere prealabilă împotriva actului contestată, însă a fost respinsă.

În opinia sa, nu există

prevedere legală care să impună ca pentru trecerea în rezervă în temeiul art. 85

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, Statutul cadrelor militare, să fie necesar

să se organizeze și să se susțină examene, cu atât mai puțin interviuri.

Din acest punct de vedere,

punerea la dispoziție, examinarea sub formă de interviu și ordinul de trecere în

rezervă sunt lovite de nulitate absolută, deoarece exced prevederilor sus-menționate.

Reclamantul a susținut

că a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau în calitate de cadru militar, fără

condiționări, a îndeplinit ordinele și misiunile încredințate, respectând ierarhia

militară.

În speță, la trecerea

sa în rezervă M.A.I. și structurile sale subordonate nu și-au respectat obligațiile

ce decurg din statutul cadrelor militare (lege organică), dar nici ordinele și normele

date în aplicarea legii, dată la care mai existau posturi vacante, așa încât respectivul

ordin este neconstituțional, nelegal și intempestiv, aducându-i atingere drepturilor

personale și patrimoniale recunoscute de lege, interesului legitim, inclusiv demnității

ca cetățean și cadru militar.

Prin întâmpinare, pârâtul

M.A.I. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, față de art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată, întrucât trecerea în rezervă a reclamantului

s-a făcut cu respectarea prevederilor regulamentelor în vigoare în raport de indicatorii

aflați în plată potrivit noilor state de organizare ale D.G.J.M.B.

Pârâtul I.G.J.R. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și excepția lipsei

procedurii prealabile, în raport cu capetele 1 și 2 din cerere (nulitatea măsurii

punerii la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011, respectiv nulitatea absolută

a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, examinarea orală denumită „interviu”

în vederea accesării funcțiilor vacante). Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii.

Ulterior, reclamantul

a formulat cerere completatoare/precizatoare solicitând nulitatea absolută a Ordinului

M.A.I. din 10 iunie 2011 și a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, apreciind că

au fost emise cu exces de putere, iar nepublicarea acestora atrage ineficiența lor,

inexistența practic din punct de vedere juridic.

Pârâtul I.G.J.R. a formulat

un punct de vedere la cererea completatoare/precizatoare a acțiunii introductive,

prin care a arătat că cele două acte nu au fost emise cu exces de putere, iar în

ceea ce privește nepublicarea lor, a invocat prevederile art. 55 alin. (3) din H.G.

nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului,

pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, potrivit cărora „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul

Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter

normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.

Prin întâmpinarea la cererea

precizatoare, pârâtul M.A.I. a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra excepției

inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a apreciat că

cererea de anulare a Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011 este neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 2989 din 7 mai 2011 Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență

materială invocată de pârâții M.A.I. și I.G.J.R. și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal.

Totodată, a disjuns soluționarea

cererii completatoare privind anularea Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011 și a Ordinului

I.G.J.R. din 10 iunie 2011 care formează obiectul prezentei cauze (Dosar nr. 4548/2/2012).

Prin încheierea pronunțată

la data de 15 octombrie 2012, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată

excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtul

M.A.I.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6769 din 27

noiembrie 2012, a respins cererea având ca obiect anularea Ordinului M.A.I. din

10 iunie 2011 și a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, ultimul având caracter

clasificat, nivel de secretizare „secret”, depus la Compartimentul Informații Clasificat

al Curții de Apel București, formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță investită a reținut următoarele:

Prin Ordinul M.A.I.

din 10 iunie 2011 au fost aprobate organigramele unităților din Jandarmeria Română;

Statul de organizare al I.G.J.R.; Lista cu posturi, pe tipuri și categorii de funcții,

grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare repartizate Jandarmeriei

Române; situația numerică a posturilor propuse de statele de organizare ale Jandarmeriei

Române.

Acest ordin reprezintă

un act administrativ cu caracter individual și a stat la baza emiterii de către

I.G.J.R. Române a actului administrativ Ordinul I.G.J.R din 10 iunie 2011 care vine

să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul posturilor pe timp

de pace și mobilizare arma Jandarmerie.

Cu privire la motivul

de nulitate ce vizează modificarea, prin emiterea ordinelor, a H.G. nr. 416/2007

privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei

Administrative, prima instanță a avut în vedere că dispozițiile art. 3 din această

hotărâre sunt în acord cu cele ale art. 12 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

art. 7 alin. (4) din același act normativ și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 550/2004

privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române

În raport de prevederile

textelor menționate, prima instanță a apreciat că nu poate fi reținută susținerea

reclamantului conform căreia în disprețul legii, un act normativ superior (hotărâre

de Guvern) a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară,

respectiv de ordine emise de ministru și de inspectorul general al jandarmeriei.

Cu privire la încălcarea

Legii nr. 80/1995, invocată, întrucât punerea la dispoziție și trecerea în rezervă

s-au dispus prin adăugare la lege (inventarea de motive cum este concursul/examenul/interviul)

și prin nerespectarea drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă, Curtea

apreciază că aceste critici vizează legalitatea actului administrativ de punere

a reclamantului la dispoziție și de trecere a acestuia în rezervă și nu legalitate

ordinelor ce constituie obiectul prezentei acțiuni.

Referitor la nepublicarea

în Monitorul Oficial a celor două ordine, se constată că nu poate fi reținută o

asemenea încălcare, față de dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 24/2000 potrivit cărora nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial

al României actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter

individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației

publice centrale de specialitate.

Cele două ordine contestate

de reclamant reprezintă acte administrative unilaterale cu caracter individual și

nu normativ. Actul administrativ cu caracter individual se adresează unor persoane

fizice sau juridice determinate și în această categorie se încadrează și cele două

ordine, întrucât se referă la reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, destinatarii

acestor ordine fiind persoane determinate, respectiv cele încadrate în structura

I.G.J.R.

Prima instanță a apreciat

astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

care stabilesc că în vederea intrării lor în vigoare (...) actele normative emise

de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică

în Monitorul Oficial.

Totodată, cât privește

susținerea reclamantului că măsura punerii la dispoziție, a trecerii în rezervă,

a rechemării în activitate ca urmare a repunerii în situația anterioară, a acordării

drepturilor pe întreaga perioadă solicitată nu este la îndemâna comandantului I.J.J.,

singurele entități care pot dispune asupra acestor măsuri fiind M.A.I. și I.G.J.R.,

aceasta vizează legalitatea ordinului de punere la dispoziție a reclamantului și

a ordinului de trecere în rezervă, urmând a fi analizată de instanța învestită cu

examinarea legalității acestor două ordine, respectiv tribunalul.

Referitor la cererea completatoare/precizatoare

a acțiunii în care se menționează că prin cele două ordine, atributul stabilirii

structurii și efectivelor M.A.I. și Jandarmeriei a trecut de la Guvern la comandantul

unității militare, ceea ce constituie un alt motiv de nelegalitate a ordinelor,

prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. S/65/2011

privind activitatea de planificare structurală și management organizatoric în unitățile

M.A.I., potrivit cărora la reorganizarea unităților/structurilor M.A.I., pe lângă

propunerile acestora, se au în vedere, printre altele, aspectele reieșite din analizele

și sintezele care implică modificările organizatorice de referință, respectiv prevederile

actelor normative, în vigoare care fac referire la activitatea ministerului.

Prin urmare, unitățile

și structurile M.A.I. supuse reorganizării sunt abilitate să formuleze propuneri

cu privire la reorganizarea, la reducerea numărului de posturi, dar ministrul administrației

și internelor este cel care stabilește structura organizatorică a unităților proprii

ministerului, astfel cum rezultă din disp. art. 3 din H.G. nr. 416/2007, neputând

fi reținută susținerea că atributul stabilirii structurilor și efectivelor M.A.I.

aparține comandantului unității militare.

Faptul că ordonatorii

de credite formulează propuneri referitoare la reorganizarea unităților, în scopul

respectării principiului asigurării eficienței și eficacității alocării resurselor

umane nu înseamnă că stabilesc structura organizatorică a unităților pe care le

conduc, din moment ce aceasta este aprobată prin ordin al ministrului și nu se fundamentează,

exclusiv pe propunerile respective, ci și pe prevederile actelor normative în vigoare

care fac referire la activitatea ministerului.

În speță, Ordinul M.A.I.

din 10 iunie 2011 a fost emis avându-se în vedere prevederile Anexei nr. 3/19/06

din Legea nr. 286/ 2010 a bugetului de stat pe anul 2011, anexă care cuprinde bugetul

M.A.I. și care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 879bis/2010.

Prin Legea nr. 286/2010

au fost diminuate pe anul 2011 fondurile bănești alocate plății salariilor personalului

M.A.I., astfel că în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal

pentru anul 2011 au fost emise Ordinul M.A.I. din 10 iunie 2011 și Ordinul I.G.J.R.

din 10 iunie 2011 potrivit cărora în statele de organizare ale unităților din Jandarmeria

Română, la Capitolul bugetar 61.01-Ordine publică și siguranță națională a fost

prevăzut începând cu data de 15 iunie 2011 un număr de posturi mai mic cu 3527 posturi

față de cel existent în statele de organizare în vigoare până la acea dată.

Împrejurarea că pentru

încadrarea în noile structuri organizatorice ale Jandarmeriei Române fiecare ordonator

de credite a fost abilitat să stabilească o procedură pentru repunerea în funcții

a personalului afectat de măsurile de reorganizare nu constituie o cauză de nulitate

a ordinelor contestate, câtă vreme nu prin aceste acte administrative a fost stabilită

această competență.

Prima instanță a reținut

că, potrivit susținerilor pârâtului M.A.I., actele normative în vigoare la data

demarării procesului de reorganizare nu reglementau modul de repunere în funcții

a personalului ca urmare a intrării în vigoare a noilor state de organizare, astfel

că la nivelul I.G.J.R. a fost emis Planul de măsuri pentru elaborarea și punerea

în aplicare a statelor de organizare a unităților din Jandarmeria Română, ca urmare

a aprobării noilor organigrame și a numărului de posturi, potrivit celor două ordine

contestate de reclamant.

Pct. 2.4 din acest Plan

de măsuri reglementează în sarcina unităților organizarea examenelor pentru departajarea

cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior

reorganizării, posturi de natura celor desființate, iar în conformitate cu aceste

prevederi, fiecare unitate a elaborat regulamente proprii de organizare și desfășurare

a evaluărilor.

În fine, prima instanță

a reținut, în raport cu criticile reclamantului, că nu cele două ordine au reglementat

organizarea respectivelor examene, ci Planul de măsuri menționat, iar acesta este

un aspect care vizează punerea în aplicare a ordinelor și nu legalitatea lor, reclamantul

având posibilitatea să conteste actul administrativ care stabilește această modalitate

de departajare, însă criticile referitoare la modul în care au fost puse în aplicare

cele două ordine exced analizei în prezenta cauză.

Recursul formulat de reclamantul

D.G. împotriva sentinței nr. 6769 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București,

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul critică disjungerea

capetelor de cerere privitoare la contestarea Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011

și a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, deoarece acest aspect a fost statuat

prin decizia nr. 4479/2012 a Înaltei Curți într-o speță similară (identică), prin

care s-a dispus prin regulator de competență în cazul conflictului negativ de competență

ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu, stabilindu-se competența

pentru judecarea fondului în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Recurentul mai arată că

actele administrative contestate au fost secretizate în mod excesiv și nu i-au fost

aduse la cunoștință, astfel încât nu este îndeplinită condiția comunicării.

Deși în timpul soluționării

procesului s-au depus la dosar extrase de pe ordinele atacate, nu s-a indicat relevanța

lor raportat la persoana reclamantului, respectiv care a fost numărul de ordine

al funcției/postului din statul de funcțiuni radiat.

S-au adus critici sentinței

și prin prisma faptului că s-a pricinuit părții o vătămare a dreptului la apărare,

deoarece măsura trecerii în rezervă nu putea fi dispusă în mod direct de către ordonatorul

terțiar de credit, directorul general al D.G.J.M.B., deoarece s-a desființat funcția/postul

din statul de funcții al inspectoratului.

Delegarea de competență

despre care face vorbire intimatul M.A.I. a intervenit la data de 21 septembrie

2011, cu o săptămână mai târziu de trecerea în rezervă.

Pe fondul cererii, recurentul

consideră că în mod nelegal prima instanță a dispus respingerea acesteia, întrucât

nu există un act administrativ cu forță juridică superioară, respectiv hotărâre

de guvern, cum s-a procedat pentru alte categorii de personal din structura aceluiași

minister; propunerile (ordine) nu au fost consfințite prin hotărâre de guvern și

nu au existat propuneri pentru încadrarea în indicatorii economici.

Recurentul apreciază în

sensul că numai Guvernul României poate stabili numărul de posturi pe timp de pace

și mobilizare, ministrul având doar competența legală să distribuie posturile în

cadrul ministerului.

de intimatul-pârât I.G.J.R. Române și Ministerul Afacerilor Interne

Prin întâmpinare, intimații

solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin Legea nr. 286/2010

a bugetului de stat pe anul 2011, cheltuielile de personal pentru anul 2011 ale

M.A.I. au fost diminuate, motiv pentru care, începând cu trimestrul al doilea s-a

procedat la luarea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor

de personal și reducerea numărului de posturi finanțate.

Ordinele atacate au fost

emise în temeiul Legii nr. 286/2010 și reprezintă acte administrative unilaterale

cu caracter individual și secret, nefiind îndeplinite dispozițiile H.G. nr. 585/2002

pentru desecretizare sau pentru trecerea la un nivel inferior de secretizare.

Împrejurarea clasificării

actelor atacate nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile și libertățile

constituționale, respectiv drepturile procesuale, iar judecătorul are acces la aceste

informații conform legii.

În vederea respectării

principiului asigurării eficienței și a eficacității alocării resurselor urmare

dispozițiilor categoriilor de sarcini și atribuții, I.G.J.R. a avut și responsabilitatea

formulării propunerilor de reducere a posturilor.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat

1.1. Critica privind declinarea

parțială a competenței de soluționare a pricinii și disjungerea capetelor de cerere

privitoare la contestarea celor două ordine, măsuri dispuse prin încheierea de ședință

din data de 7 mai 2012, în Dosarul nr. 338/2/2012 al Curții de Apel București nu

poate fi primită, deoarece conform art. 158 și urm. C. proc. civ., încheierea este

fără cale de atac și nu poate fi atacată separat și nici odată cu fondul, cum a

procedat recurentul.

Jurisprudența Înaltei

Curți indicată în cadrul recursului formulat a apărut ca urmare a unei alte proceduri,

respectiv a regulatorului de competență, care permite instanței să se pronunțe asupra

declinărilor negative de competență, ceea ce nu este cazul în speță.

1.2. În mod corect a referit

judecătorul fondului că aspectele ce vizează legalitatea ordinului de punere la

dispoziție și a celui de trecere în rezervă vor fi analizate de instanța investită

cu soluționarea acestui capăt de cerere (critică ce privește delegarea de competență).

1.3. Inexistența unei

hotărâri de guvern care să dispună asupra reorganizării personalului nu conduce

la nelegalitatea celor două ordine, deoarece acestea sunt întemeiate pe dispozițiile

Legii nr. 286/2010, ale O.U.G. nr. 320/2007 și ale H.G. nr. 416/2007.

De asemenea, nu există

nicio dispoziție legală care să impună consfințirea ordinelor prin emiterea unei

hotărâri de guvern.

Propunerile instituțiilor

intimate de încadrare în indicatorii economici pentru structura de personal au fost

consfințite prin act al ministrului, iar acestea au avut rolul de a reorganiza personalul,

însemnând implicit și reduceri de posturi, funcții, etc.

1.4. În ceea ce privește

procedura secretizării actelor atacate, se constată că prin motivele de recurs,

se inserează nemulțumiri referitoare la legislația în domeniu, fără să se invoce

vreun motiv propriu-zis de nelegalitate.

Recurentul-reclamant a

luat cunoștință de actele atacate conform prevederilor legale, iar instanța de judecată

a studiat actele secrete la Compartimentul Documente Clasificate, fiind respectat

dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G. împotriva sentinței nr. 6769 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 aprilie 2015.