ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2015

Decizia nr. 1563/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. Giurgiu - UM x Giurgiu să se constate:

- nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011;

- nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumită „interviu" în vederea accesării funcțiilor vacante;

- nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă nr. 1601331 din 14 septembrie 2011 emis de D.- UM x Giurgiu;

- să fie repus în situația anterioară emiterii Ordinului de trecere în rezervă nr. 1601331 din 14 septembrie 2011, atât în ceea ce privește funcția deținută anterior, respectiv cea de subofițer operativ principal și cea a drepturilor materiale restante: și efective, cuprinzând diferența norma de hrană, norma de echipare, solda de grad și funcție, diferența de soldă de 25% reținută pe perioada determinată, care ulterior a fost reținută pe perioada nedeterminată, de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă.

Prin cererea completatoare formulată la data de 27 martie 2012, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului E. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, motivat de faptul că emitenții semnatari ai acestor ordine au fost împuterniciți prin Ordinul nr. S/205 din 21 septembrie 2011 emis de ministrul Administrației și Internelor după data emiterii acestora.

Prin sentința nr. 1249 din 5 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., și D. (Unitatea Militară x Giurgiu), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește capetele de cerere privind nulitatea absolută a Ordinului B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 și a Ordinului E. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, următoarele:

Prin Ordinul B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din C. au fost aprobate organigramele unităților din C., lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate C. și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale C.

În temeiul acestui ordin, C. a emis Ordinul nr. 0130052 din 10 iunie 2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate Inspectoratului General al C. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal.

În executarea acestor două ordine a fost emis Ordinul de trecere în rezervă nr. 1601331 din 14 septembrie 2011 al inspectorului șef al D. Giurgiu prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 15 septembrie 2011.

Prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților profirii ministerului precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute ministrului administrației și internelor și prin dispozițiile art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007.

În acest context, prima instanță a respins critica privitoare la necompetența ministrului administrației și a internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități, ca nefondată.

Referitor la împrejurarea că ordinele au fost comunicate unităților operative la data de 16 iunie 2011, deși aveau aplicabilitate de la 15 iunie 2011, prima instanță a apreciat că această nu afectează legalitatea acestora, fiind susceptibilă de discuții exclusiv pe marginea executării lor.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea Legii nr. 24/2000 și a Legii nr. 202/1998, prin nepublicarea celor două ordine în M. Of. și secretizarea acestora, prima instanță a reținut că ordinele contestate în cauza de față nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din C., astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., prevăzut de art. 11 din Legea nr. 24/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

În opinia judecătorului de fond, obligația de publicare a celor două ordine nu ar subzista nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind

procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001.

Cu atât mai puțin este întemeiată critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind în afara oricărei discuții că publicarea organigramei C., cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică.

Referitor la celelalte capete de cerere din acțiune, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de cadru militar activ, plutonier major, în cadrul D. Giurgiu-UM x, iar prin Ordin al inspectorului șef al D. Giurgiu începând cu data de 15 iunie 2011, în temeiul art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului Ordinul B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 respectiv a Ordinului E. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, a căror control de legalitate a fost făcută mai sus, a fost pus la dispoziția unității în vedere încadrării în termen de cel mult trei luni.

Cu aceeași dată, reclamantul a beneficiat, conform art. 63 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, de solda funcției de bază avută, cu excepția soldei de comandă, precum și de celelalte drepturi salariale avute până la data punerii la dispoziție, în condițiile prevăzute de normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Prin adresa din 17 iunie 2011 emisă de D. Giurgiu s-a comunicat Detașamentului 2 Jandarmi dispozițiile acestui ordin, precum și Tabelul cu lista nominală cuprinzând ofițerii și subofițerii puși la dispoziție, reclamantul figurând la poziția 38 și luând la cunoștință sub semnătură, precum și de tematica și bibliografia de examen.

Urmare a intrării în vigoare a Ordinul B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare ale unităților din C. a fost diminuat cu 3.527 posturi, iar statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate C. și listele cu repartiția pe unități/ structuri subordonate C., a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, s-a făcut prin Ordinul C. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, conform competențelor legale, managementul resurselor umane din punct de vedere al organizării funcționale a unităților și subunităților, pe categorii de posturi și grade militare fiind un atribut exclusiv al acestei autorități, care are competența legală de a stabili ce anume posturi și funcții vor fi afectate de reorganizare.

Din analiza extraselor de stat depuse la dosarul cauzei, rezultă că la Detașamentul 2 Jandarmi - Plutonul 3, la data de 01 aprilie 2011, erau prevăzute 20 de funcții de subofițer operativ, iar la data de 15 iunie 2011 după intrarea în vigoare a Ordinul C. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, mai erau prevăzute 17 de posturi, fiind vorba despre o reducere de 3 posturi, la nivelul D. Giurgiu numărul de posturi fiind redus cu 42.

Prin urmare, rezultă că a avut loc o reorganizare reală a autorității pârâte și o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate.

De asemenea, prima instanță a constatat că reclamantul nu poate invoca o vătămare prin modul de organizare a interviului, generat de faptul că nu a putut să studieze documentele incluse în bibliografie, întrucât, chiar dacă regimul juridic al înscrisurilor clasificate presupune o anumită procedură, aceste reguli sunt aplicabile tuturor persoanelor care manipulează înscrisuri clasificate, inclusiv celorlalți candidați.

Examenul a fost organizat în data de 25 iunie 2011; potrivit Regulamentului de desfășurare a concursului aprobat de persoana desemnată de inspectorul șef al D. Giurgiu nr. 1584410 din 24 iunie 2011 și Graficul desfășurării examenului nr. 1584400 din 23 iunie 2011, emise având în vedere Planul de măsuri nr. 123.972 din 15 iunie 2011 întocmit de C., care stabilea în sarcina comandanților unităților subordonate atribuția de organizare a examenelor pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.

Chiar după Legea nr. 80/1995 nu prevede expres organizarea de examene pentru departajarea cadrelor militare supuse reorganizării, există atribuția conducătorilor structurilor de nivel central, în efectuarea managementului resurselor umane, să stabilească criterii de departajare în aceste situații, astfel încât, așa cum s-a reținut, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) și b), art. 6 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (3), respectiv art. 8 alin. (2) lit. b) din Ordinul B. nr. 665/2008, privind unele activități de management resurse umane în unitățile B., au fost aprobate Regulamentul de desfășurare a concursului aprobat de persoana desemnată de inspectorul șef al D. Giurgiu, nr. 1584410 din 24 iunie 2011 și Graficul desfășurării examenului nr. 1584400 din 23 iunie 2011, prin care s-a stabilit procedura de concurs.

Reclamantul nu a contestat această procedură, solicitând prin Raportul nr. 1584363 din data de 17 iunie 2011 aprobarea participării la concurs, unde s-au înscris 73 cadre militare, acesta obținând nota 6,94.

Întrucât reclamantul a obținut același rezultat s-a organizat o nouă examinarea la data de 06 iulie 2011, când reclamantul a obținut nota 8,55, rezultat care nu a permis ocuparea unei funcții, rămânând în continuare la dispoziția unității.

Pe parcursul duratei de trei luni, având în vedere vacantarea unor posturi, la data de 29 august 2011, s-au scos la concurs trei posturi de subofițer de execuție, în cadrul D. Giurgiu, fiind publicată cu aceeași ocazie tematica și bibliografia, efectuându-se instructaj cu membrii Comisiei desemnați pentru concurs și o instruire a candidaților cu privire la modul de desfășurare a concursului, reclamantul solicitând, prin Raportul din data de 30 august 2011, participarea la acest concurs, unde au participat un număr de 11 subofițeri, reclamantul obținând nota finală 7,08, fiind declarat „respins", ofițerul ultimul admis având nota 8,70.

Chiar dacă în tabelul depus la dosar, cu privire la proba scrisă, reclamantul nu se regăsește, pentru examenul din data de 12 septembrie 2011 reclamantul a dat un text scris-grilă, unde a fost notat cu 7, acesta neavând nimic de obiectat cu privire la acest test, ceea ce confirmă susținerile pârâtei.

La dosarul cauzei au fost depuse CD-ul și transcriptul cu interviurile luate reclamantului, din care nu se pot reține aspecte subiective prin care reclamantul să fi fost dezavantajat sau discriminat, acesta luând un bilet cu subiectele, după ce în prealabil le-a amestecat, iar întrebările au conținut aspecte specifice activității reclamantului, notarea fiind un apanaj exclusiv al comisiei de examen.

Împrejurarea că nu a fost susținută o proba practică nu poate fi vătămătoare pentru reclamant, în condițiile în care toți ceilalți candidați au susținut examenul pe baza aceluiași regulament.

Prin Ordinul nr. 1601331 din 14 septembrie 2011 emis de D. Giurgiu reclamantul a fost trecut în rezervă, întrucât în urma reorganizării și a reducerii unor funcții din statul dezorganizare, nu existau posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții.

Referitor la critica privind neacordarea măsurilor compensatorii, potrivit Legii nr. 284/2010, O.U.G. nr. 54/2011 și O.U.G. nr. 100/1999, prima instanță a reținut că neacordarea unor drepturi salariale nu poate conduce la nelegalitatea trecerii în rezervă și nici la ineficienta ordinului, ci țin de eventuala plată a unor drepturi salariale de către autoritate reclamantului, cuvenite în baza unor dispoziții legale.

Caietele de cerere privind plata drepturilor salariale au caracter accesoriu, fiind admisibile doar în situația în care,instanța ar fi dispus anularea ordinului de trecere în rezervă și reîncadrarea reclamantului, astfel încât, eventualele drepturi salariale restante și neacordate pot fi solicitate de reclamant pârâților, printr-o cerere adresată acestora, independent de decizia de trecere în rezervă.

În fine, susținerea reclamantului că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau în calitate de cadru militar, după cum rezultă din Recomandarea de serviciu eliberată după trecerea în rezervă nu prezintă relevanță în cauză, întrucât trecerea în rezervă nu a avut drept cauză acest lucru ci reorganizarea structurii din care reclamantul făcea parte.

Împotriva sentinței nr. 1249 din 5 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A. invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Criticile formulate la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond vizează următoarele aspecte:

- ordinul de punere la dispoziție și de trecere în rezervă sunt nule deoarece semnatarii ordinelor au fost împuterniciți prin Ordinul nr. S/205 din 21 septembrie 2011 emis de B. după data emiterii celor două ordine;

- în ceea ce privește examenul, petentul susține că acesta s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor Ordinului B. nr. 665/2008. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 24 din ordinul menționat care obligă la afișarea anunțurilor privind posturile vacante pe care se organizează concurs la sediul unității organizatoare cu cel puțin 10 zile de la data desfășurării concursului, întrucât în cauză examenul i-a fost adus la cunoștință verbal.

De asemenea, arată că având în vedere ordinea în care au fost emise actele premergătoare examenului, respectiv tematica, graficul și apoi regulamentul și modul în care s-a desfășurat examenul, consideră că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează procedura de examen. Toate aceste acte au fost emise în data de 20 iunie 2011, dar au fost înregistrate la data de 17 iunie 2011, pentru a se crea aparența de legalitate în contextul dispozițiilor art. 24 din Ordinul nr. 665/2008 privind îndeplinirea condiției celor 10 zile lucrătoare.

Prin întâmpinarea formulată la data de 23 octombrie 2014, pârâtul C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor invocate de recurentul-reclamant.

Intimatul B. a formulat întâmpinare la data de 2 martie 2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Susține intimatul că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, întrucât tocmai prevederile O.U.G. nr. 30/2007 și H.G. nr. 416/2007 au permis restructurarea unităților de jandarmerie, iar Ordinul nr. I/654/2011, act administrativ individual, a fost emis în limitele competențelor și potrivit art. 3 din H.G. nr. 416/2007.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a întâmpinărilor depuse de intimații-pârâți, cât și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune reformarea acesteia pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a supus cenzurii instanței de contencios administrativ legalitatea următoarelor acte administrative: Ordinul B. nr. 654 din 10 iunie 2011; Ordinul C. nr. 0130052 din 10 iunie 2011 și Ordinul D. Giurgiu nr. 1601331 din 14 septembrie 2011.

Prin Ordinul B. nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din C. au fost aprobate organigramele unităților din C., lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate C. și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale C..

În temeiul acestui ordin, C. a emis Ordinul nr. 0130052 din10 iunie 2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate C. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal.

În executarea acestor două ordine a fost emis Ordinul de trecere în rezervă nr. 1601331 din 14 septembrie 2011 de inspectorul șef al D. Giurgiu, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 15 septembrie 2011.

Soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii pronunțată de judecătorul fondului este împărtășită și de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei.

Cu privire la nulitatea ordinului de punere la dispoziție și de trecere în rezervă motivat de împrejurarea că semnatarii emitenți ai acestora au fost împuterniciți prin Ordinul S/205/ 21 septembrie 2011 emis de B. după data emiterii celor două ordine, Înalta Curte reține că această susținere nu se verifică.

Competența de emitere a actelor administrative menționate de recurent este prevăzută de dispozițiile art. 50 alin. (1) lit. g) din Ordinul B. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale B.

Ordinul B. nr. S/205/2011 prin care emitenții actelor atacate au fost împuterniciți în calitate de ordonatori de credite a abrogat vechiul act normativ Ordinul B. nr. 192 din 30 august 2010 (art. 16 alin. (2)), care prevedea calitatea de ordonator de credite a inspectorului-șef/comandant, după caz.

De altfel, această critică de nelegalitate a ordinului de trecere în rezervă nu a fost invocată de reclamant prin cererea de chemare în judecată și nu a făcut obiectul analizei instanței de fond, fiind invocată pentru prima dată în calea de atac.

Motivul de recurs legat de nerespectarea prevederilor Ordinului nr. 665/2008 privind unele activități de management recurse umane în unitățile B. cu modificările și completările ulterioare, este de asemenea, nefondat.

Pentru rezolvarea situației cadrelor militare puse la dispoziție și repunerea lor în funcție, în limita posturilor aprobate ca urmare a reorganizării, s-a stabilit un criteriu obiectiv, respectiv acela al evaluării profesionale a persoanelor ce au ocupat în cadrul aceleiași structuri, anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din Ordinul nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile B., cu modificările ulterioare: „Pentru situațiile în care au fost identificați mai mulți polițiști/cadre militare cu potențial de dezvoltare profesională în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), departajarea acestora în vederea promovării/mutării se face prin interviu pe subiectele profesionale”.

În acord cu aceste dispoziții legale a fost aprobat Regulamentul de desfășurare a concursului aprobat de persoana desemnată de inspectorul-șef al D. Giurgiu nr. 1584410 din 24 iunie 2011 și Graficul desfășurării examenului nr. 1584400 din 23 iunie 2011, prin care s-a stabilit procedura de selecție, procedura care nu a fost contestată de reclamant, acesta solicitând prin Raportul nr. 1584363 din 17 iunie 2011 aprobarea participării la concurs.

De asemenea, reclamantul nu a contestat nici rezultatul obținut în urma primei evaluări și nici cel obținut la cea de-a doua (29 august 2011).

Așadar, în virtutea atribuțiilor pe care le dețin conducătorii structurilor de nivel central, în efectuarea managementului resurselor umane, a fost stabilit un criteriu de departajare în acord cu dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) și b), art. 6 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (3), respectiv art. 8 alin. (2) lit. b) din Ordinul B. nr. 665/2008.

Reclamantul nu au făcut dovada că a contestat metodologia de desfășurare a evaluării, motiv pentru care susținerile sale privind nelegalitatea și netransparența procedurii de evaluare sunt nefondate.

Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia. Având în vedere considerentele expuse la pct. 5, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1249 din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2015.