ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7096/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 07

noiembrie 2011, reclamantul C.P. a chemat în judecată Ministerul Administrației

și Internelor - în prezent Ministerul Afacerilor Interne - și Inspectoratul

pentru Situații de Urgență Hunedoara, solicitând anularea ordinului de punere

la dispoziție și a ordinului de trecere în rezervă nr. 21.624 din 15 septembrie

2011, precum și suspendarea executării acelorași acte administrative până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Ulterior, reclamantul

și-a precizat acțiunea, solicitând și reintegrarea în funcția deținută,

restituirea drepturilor salariale cuvenite, precum și anularea Ordinului nr.

I/658 din 10 iunie 2011 emis de primul pârât, privind structura organizatorică

și efectivele ministerului, cerând totodată, anularea ordinelor și

metodologiilor emise și aplicate de cel de-al doilea pârât.

La data de 16

ianuarie 2012, reclamantul și-a precizat din nou acțiunea, învederând că

solicitarea sa privește anularea și suspendarea executării ordinelor de punere

la dispoziție și respectiv, de trecere în rezervă, reintegrarea în funcția

avută anterior datei de 15 iunie 2011, plata salariilor cuvenite și a sumei de

50.000 RON daune morale, precum și anularea Ordinului nr. I/658/2011 și a

Ordinului nr. 600/2005 emise de Ministerul Administrației și Internelor și

respectiv a Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr.

1222247 din 17 iunie 2011 privind metodologia de desfășurare a selecției

personalului pus la dispoziție și a metodologiei prin care s-a făcut

reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor.

Prin sentința nr. 74

din 05 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepțiile formulate de Ministerul

Administrației și Internelor privind necompetența materială a instanței, lipsa calității

procesuale pasive și lipsa procedurii prealabile privind cererea de anulare a ordinelor

de punere la dispoziție și de trecere în rezervă.

Instanța a admis excepția

lipsei procedurii prealabile referitor la anularea Ordinelor Ministerului Administrației

și Internelor nr. I/658/2011 și nr. 600/2005, respingând acest capăt de acțiune

ca inadmisibil.

Prin aceeași hotărâre

s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate în contradictoriu cu

Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara, precum și respingerea cererii

de suspendare a executării.

S-a luat act de renunțarea

la judecarea capetelor de cerere privind anularea Metodologiei de desfășurare a

selecției personalului pus la dispoziția unității în vederea repunerii în funcție

nr. 1222247 din 17 iunie 2011, a Ordinului pentru punerea în aplicare a Ordinului

nr. I/658/2011 și a Metodologiei de reorganizare a Ministerului Administrației și

Internelor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută

de art. 7 alin. (1) și art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 cu referire

la Ordinul nr. I/658/2011 și Ordinul nr. 600/2005, motiv pentru care a respins cererea

de anulare a acestor acte administrative ca inadmisibilă.

Asupra cererii de anulare

a ordinelor de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă, s-a constatat

că acestea au fost emise în temeiul unor acte administrative producătoare de efecte

juridice, respectiv Ordinul Ministerului Administrației și Internelor cu caracter

normativ nr. 600/2005 prin care s-au aprobat competențele de gestiune a resurselor

umane și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658/2011 privind

organizarea unităților Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, act administrativ

individual, ambele acte fiind exceptate de la publicarea în M. Of.

Instanța de fond a constatat

că reclamantul a fost încadrat începând cu data de 01 noiembrie 2006 ca subofițer

operativ principal, exercitând funcția până la 15 iunie 2011, când a fost pus la

dispoziția inspectoratului pentru o perioadă de 3 luni, iar ulterior a fost trecut

în rezervă, în urma reorganizării și a reducerii unor posturi la nivelul unităților

aparținând Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

S-a reținut că funcția

pe care o ocupa reclamantul nu s-a mai regăsit în noile state de organizare, dispunându-se

în mod corect punerea la dispoziție, iar după expirarea perioadei de 3 luni reclamantul

nu a fost selectat în vederea numirii într-o altă funcție și nici nu a promovat

examenul de departajare organizat după desfășurarea procedurii de selecție, fiind

astfel legală măsura trecerii în rezervă.

Instanța a constatat că

sub aspect formal ordinele de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă,

cuprind mențiunile cerute de lege, inclusiv temeiurile de drept aplicabile, neindicarea

căii de atac și a termenului de promovare neputând fi reținute ca motiv de nulitate

a actelor administrative, întrucât nu s-a dovedit producerea vreunei vătămări.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat ca un prim motiv de nelegalitate faptul că ordinul de punere la dispoziție

a fost emis în baza unor acte administrative - Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 600/2005 și Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. I/658/2011 - care nu au fost publicate în M.

Of., contrar prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora,

în vederea intrării lor în vigoare, legile, hotărârile și ordonanțele Guvernului

României, actele normative ale autorităților administrative autonome, ordinele,

instrucțiunile și celelalte acte normative emise de conducătorul organelor administrației

publice centrale de specialitate se publică în M. Of.

Reclamantul a precizat

că cele două ordine în discuție nefiind nici acte normative clasificate și neavând

nici caracter de act administrativ individual sunt supuse regimului de publicare

și în consecință, nefiind publicate în M. Of., sunt lipsite de efecte juridice,

fapt ce atrage și nelegalitatea ordinelor și metodologiilor adoptate de cel de-al

doilea pârât ce au avut drept urmare trecerea în rezervă a reclamantului.

Printr-un alt motiv de

recurs s-a invocat necomunicarea ordinului de punere la dispoziție, precum și nelegalitatea

procedurii de selecție a personalului din cadrul unităților Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență, parte dintre angajați fiind repuși în funcție fără concurs,

iar ceilalți obligați să participe la interviul de departajare.

Reclamantul a criticat

și respingerea cererii de anulare a ordinului de trecere în rezervă, act care, pe

lângă împrejurarea că a fost emis în baza unor acte normative inexistente juridic,

a fost elaborat de un organ necompetent - Inspectoratul pentru Situații de Urgență

Hunedoara, nu cuprinde motivarea în fapt și în drept a măsurii dispuse și nu a respectat

prevederile art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, potrivit

cărora trecerea în rezervă în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor

funcții din statele de organizare se dispune numai dacă nu sunt posibilități pentru

încadrarea în alte funcții sau unități, fapt ce nu s-a demonstrat în cauză.

Prin recurs, reclamantul

a criticat și soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a Ordinelor

Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 și nr. I/658/2001, învederându-se

că nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 554/2004, care se aplică doar în cazul actelor administrative cu caracter individual,

nu și în privința actelor normative.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, critica privind

respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a ordinelor emise de Ministerul

Administrației și Internelor este neîntemeiată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăzând

obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, prin adresarea către autoritatea

publică emitentă a solicitării de revocare, în tot sau în parte a actului cu mențiunea

că în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată

oricând, iar în privința celui cu caracter individual în termen de 30 de zile de

la data comunicării.

Or, în cauză, reclamantul

a parcurs procedura prealabilă doar pentru petitul privind anularea ordinelor de

punere la dispoziție și respectiv, de trecere în rezervă.

Referitor la critica privind

nepublicarea în M. Of. al Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor

nr. 600/2005 și nr. I/658/2001, în temeiul cărora au fost emise ordinele de punere

la dispoziție și respectiv, de trecere în rezervă, Curtea constată că instanța de

fond a reținut în mod corect atât caracterul acelor acte administrative, cât și

faptul că sunt exceptate de la publicare.

Astfel, Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune

a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de

stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților aparținând ministerului,

act cu caracter normativ, nu este supus regimului de publicare, fiind aplicabile

dispozițiile art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin

H.G. nr. 50/2005 - în vigoare la data emiterii ordinului.

Potrivit acestor prevederi,

ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări

din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu sunt supuse regimului

de publicare în M. Of.

Cât privește Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. I/658/2011, s-a reținut în mod corect, în raport

de domeniul de reglementare - reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații

de Urgență și a unităților subordonate - caracterul de act administrativ individual,

astfel cum este definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, nefiind obligatorie pentru validitate publicarea în M. Of.

Pe de altă parte, Curtea

constată că sunt neîntemeiate și celelalte motive invocate de reclamant ca atrăgând

nelegalitatea ordinelor de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă.

Astfel, aceste acte administrative

au fost emise de conducătorul autorității publice competente - Inspectorul Șef al

Inspectoratului pentru Situații de Urgență Hunedoara - și, deși nu conțin o motivare

în fapt a măsurilor dispuse - indică temeiurile de drept, respectiv prevederile

art. 82 și 875 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, Legea

nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, precum și dispozițiile referitoare la reorganizarea

unităților Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cuprinse în ordinele

emise de inspectorat și de ministerul de resort.

În urma radierii mai multor

funcții militare, prin noul stat de organizare a Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență au fost puși la dispoziția unităților subofițerii care, în urma

selecției efectuate conform criteriilor conținute de metodologia elaborată de inspectorat,

au obținut punctaje mai mici, având însă posibilitatea ca ulterior, să participe

la interviul organizat pentru posturile rămase vacante, reclamantul nedorind însă

să participe la nicio procedură de selecție organizată de Inspectoratul pentru Situații

de Urgență Hunedoara.

În aceste împrejurări,

Curtea constată că este legală și temeinică soluția de respingere a cererii de anulare

a ordinelor de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă a reclamantului,

măsuri datorate reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare

al inspectoratului județean, dispuse cu respectarea normelor în vigoare.

În consecință, criticile

aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P. împotriva sentinței nr. 74 din 05 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2013.