ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7096/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 07 noiembrie 2011, reclamantul C.P. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - în prezent Ministerul Afacerilor Interne - și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara, solicitând anularea ordinului de punere la dispoziție și a ordinului de trecere în rezervă nr. 21.624 din 15 septembrie 2011, precum și suspendarea executării acelorași acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând și reintegrarea în funcția deținută, restituirea drepturilor salariale cuvenite, precum și anularea Ordinului nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de primul pârât, privind structura organizatorică și efectivele ministerului, cerând totodată, anularea ordinelor și metodologiilor emise și aplicate de cel de-al doilea pârât.

La data de 16 ianuarie 2012, reclamantul și-a precizat din nou acțiunea, învederând că solicitarea sa privește anularea și suspendarea executării ordinelor de punere la dispoziție și respectiv, de trecere în rezervă, reintegrarea în funcția avută anterior datei de 15 iunie 2011, plata salariilor cuvenite și a sumei de 50.000 RON daune morale, precum și anularea Ordinului nr. I/658/2011 și a Ordinului nr. 600/2005 emise de Ministerul Administrației și Internelor și respectiv a Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 1222247 din 17 iunie 2011 privind metodologia de desfășurare a selecției personalului pus la dispoziție și a metodologiei prin care s-a făcut reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor.

Prin sentința nr. 74 din 05 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepțiile formulate de Ministerul Administrației și Internelor privind necompetența materială a instanței, lipsa calității procesuale pasive și lipsa procedurii prealabile privind cererea de anulare a ordinelor de punere la dispoziție și de trecere în rezervă. Instanța a admis excepția lipsei procedurii prealabile referitor la anularea Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658/2011 și nr. 600/2005, respingând acest capăt de acțiune ca inadmisibil. Prin aceeași hotărâre s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara, precum și respingerea cererii de suspendare a executării.

S-a luat act de renunțarea la judecarea capetelor de cerere privind anularea Metodologiei de desfășurare a selecției personalului pus la dispoziția unității în vederea repunerii în funcție nr. 1222247 din 17 iunie 2011, a Ordinului pentru punerea în aplicare a Ordinului nr. I/658/2011 și a Metodologiei de reorganizare a Ministerului Administrației și Internelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) și art. 7 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 cu referire la Ordinul nr. I/658/2011 și Ordinul nr. 600/2005, motiv pentru care a respins cererea de anulare a acestor acte administrative ca inadmisibilă.

Asupra cererii de anulare a ordinelor de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă, s-a constatat că acestea au fost emise în temeiul unor acte administrative producătoare de efecte juridice, respectiv Ordinul Ministerului Administrației și Internelor cu caracter normativ nr. 600/2005 prin care s-au aprobat competențele de gestiune a resurselor umane și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658/2011 privind organizarea unităților Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, act administrativ individual, ambele acte fiind exceptate de la publicarea în M. Of.

Instanța de fond a constatat că reclamantul a fost încadrat începând cu data de 01 noiembrie 2006 ca subofițer operativ principal, exercitând funcția până la 15 iunie 2011, când a fost pus la dispoziția inspectoratului pentru o perioadă de 3 luni, iar ulterior a fost trecut în rezervă, în urma reorganizării și a reducerii unor posturi la nivelul unităților aparținând Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. S-a reținut că funcția pe care o ocupa reclamantul nu s-a mai regăsit în noile state de organizare, dispunându-se în mod corect punerea la dispoziție, iar după expirarea perioadei de 3 luni reclamantul nu a fost selectat în vederea numirii într-o altă funcție și nici nu a promovat examenul de departajare organizat după desfășurarea procedurii de selecție, fiind astfel legală măsura trecerii în rezervă.

Instanța a constatat că sub aspect formal ordinele de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă, cuprind mențiunile cerute de lege, inclusiv temeiurile de drept aplicabile, neindicarea căii de atac și a termenului de promovare neputând fi reținute ca motiv de nulitate a actelor administrative, întrucât nu s-a dovedit producerea vreunei vătămări. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat ca un prim motiv de nelegalitate faptul că ordinul de punere la dispoziție a fost emis în baza unor acte administrative - Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658/2011 - care nu au fost publicate în M. Of., contrar prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora, în vederea intrării lor în vigoare, legile, hotărârile și ordonanțele Guvernului României, actele normative ale autorităților administrative autonome, ordinele, instrucțiunile și celelalte acte normative emise de conducătorul organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of.

Reclamantul a precizat că cele două ordine în discuție nefiind nici acte normative clasificate și neavând nici caracter de act administrativ individual sunt supuse regimului de publicare și în consecință, nefiind publicate în M. Of., sunt lipsite de efecte juridice, fapt ce atrage și nelegalitatea ordinelor și metodologiilor adoptate de cel de-al doilea pârât ce au avut drept urmare trecerea în rezervă a reclamantului. Printr-un alt motiv de recurs s-a invocat necomunicarea ordinului de punere la dispoziție, precum și nelegalitatea procedurii de selecție a personalului din cadrul unităților Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, parte dintre angajați fiind repuși în funcție fără concurs, iar ceilalți obligați să participe la interviul de departajare.

Reclamantul a criticat și respingerea cererii de anulare a ordinului de trecere în rezervă, act care, pe lângă împrejurarea că a fost emis în baza unor acte normative inexistente juridic, a fost elaborat de un organ necompetent - Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara, nu cuprinde motivarea în fapt și în drept a măsurii dispuse și nu a respectat prevederile art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, potrivit cărora trecerea în rezervă în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare se dispune numai dacă nu sunt posibilități pentru încadrarea în alte funcții sau unități, fapt ce nu s-a demonstrat în cauză.

Prin recurs, reclamantul a criticat și soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 și nr. I/658/2001, învederându-se că nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, care se aplică doar în cazul actelor administrative cu caracter individual, nu și în privința actelor normative. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, critica privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a ordinelor emise de Ministerul Administrației și Internelor este neîntemeiată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăzând obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, prin adresarea către autoritatea publică emitentă a solicitării de revocare, în tot sau în parte a actului cu mențiunea că în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, iar în privința celui cu caracter individual în termen de 30 de zile de la data comunicării. Or, în cauză, reclamantul a parcurs procedura prealabilă doar pentru petitul privind anularea ordinelor de punere la dispoziție și respectiv, de trecere în rezervă.

Referitor la critica privind nepublicarea în M. Of. al Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 și nr. I/658/2001, în temeiul cărora au fost emise ordinele de punere la dispoziție și respectiv, de trecere în rezervă, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect atât caracterul acelor acte administrative, cât și faptul că sunt exceptate de la publicare. Astfel, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților aparținând ministerului, act cu caracter normativ, nu este supus regimului de publicare, fiind aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G.

nr. 50/2005 - în vigoare la data emiterii ordinului. Potrivit acestor prevederi, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. Cât privește Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658/2011, s-a reținut în mod corect, în raport de domeniul de reglementare - reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și a unităților subordonate - caracterul de act administrativ individual, astfel cum este definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind obligatorie pentru validitate publicarea în M. Of.

Pe de altă parte, Curtea constată că sunt neîntemeiate și celelalte motive invocate de reclamant ca atrăgând nelegalitatea ordinelor de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă. Astfel, aceste acte administrative au fost emise de conducătorul autorității publice competente - Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Hunedoara - și, deși nu conțin o motivare în fapt a măsurilor dispuse - indică temeiurile de drept, respectiv prevederile art. 82 și 875 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, precum și dispozițiile referitoare la reorganizarea unităților Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cuprinse în ordinele emise de inspectorat și de ministerul de resort.

În urma radierii mai multor funcții militare, prin noul stat de organizare a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență au fost puși la dispoziția unităților subofițerii care, în urma selecției efectuate conform criteriilor conținute de metodologia elaborată de inspectorat, au obținut punctaje mai mici, având însă posibilitatea ca ulterior, să participe la interviul organizat pentru posturile rămase vacante, reclamantul nedorind însă să participe la nicio procedură de selecție organizată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara. În aceste împrejurări, Curtea constată că este legală și temeinică soluția de respingere a cererii de anulare a ordinelor de punere la dispoziție și respectiv de trecere în rezervă a reclamantului, măsuri datorate reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare al inspectoratului județean, dispuse cu respectarea normelor în vigoare.

În consecință, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinței nr. 74 din 05 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.