ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și
completată ulterior, reclamantul T.O.I. a solicitat constatarea nulității
absolute a Ordinului nr. I/654 din 10 iunie 2011 emis de M.A.I. și a Ordinului
nr. 0130052 din 10 iunie 2011 emis de I.G.J.R.
Prin Sentința civilă
nr. 3.487 din 23 mai 2012, a fost disjunsă cererea completatoare a
reclamantului formându-se prezentul Dosar - 5211/2/2012.
Pârâtul M.A.I. a
formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii
pentru lipsa procedurii prealabile, întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, excepție susținută și de pârâtul I.G.J.R.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă
nr. 6.656 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a
admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și
a respins acțiunea formulată de reclamantul T.O.I. ca inadmisibilă.
A reținut instanța,
în esență, că reclamantul solicită constatarea nulității absolute a Ordinului
nr. I/654 din 10 iunie 2011 emis de M.A.I. și a Ordinului nr. 0130052 din 10
iunie 2011 emis de I.G.J.R. fără, însă, a fi parcurs, anterior sesizării
instanței, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
În ce privește
plângerea prealabilă din 30 septembrie 2011, depusă de reclamant la dosar,
instanța a apreciat că acesta nu îndeplinește condițiile impuse de lege, pentru
că această plângere privește anularea unor alte acte administrative, a
Ordinului directorului general al D.G.J. a Municipiului București nr. 348187
din 14 septembrie 2011 și a actelor prealabile emiterii acestui ordin,
neexistând nicio referire a reclamantului din care să se deducă, fie și
indirect, că ar solicita revocarea celor două ordine menționate. De asemenea,
prima instanță a reținut și faptul că plângerea nu a fost adresată autorității
publice emitente sau organului ierarhic superior, ci unei alte autorități,
D.G.J. a Municipiului București.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe, reclamantul T.O.I. a formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 304
pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre
rejudecare, precum și conexarea dosarelor disjunse.
A susținut recurentul
că a formulat plângere prealabilă împotriva măsurii punerii sale la dispoziție,
respectiv trecerii sale în rezervă, în care a indicat că înțelege să conteste
toate măsurile dispuse anterior emiterii ordinului de trecere în rezervă.
Din întâmpinările
depuse de pârâți a rezultat faptul că aceste măsuri au fost dispuse în temeiul
Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011, nepublicat, cu anexe secrete,
respectiv Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, secret de stat,
nepublicat, acte care nu i-au fost comunicate niciodată, și cu privire la care
a formulat cerere completatoare, solicitând atât comunicarea actelor, cât și
anularea acestora.
A criticat recurentul
și soluția de disjungere a capetelor de cerere privind anularea Ordinului
M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 și a Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10
iunie 2011.
A mai arătat că, în
condițiile în care cele două ordine nu i-au fost comunicate niciodată, pârâții
depunând doar extrase, este încă în termen pentru formularea plângerii
prealabile și că instanța de fond a ignorat argumentele și apărările sale.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție, analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au
fost aduse, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,
constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În prezenta cauză,
instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalității
Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților
din Jandarmeria Română, respectiv a Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie
2011 privind aprobarea statelor de organizare ale unităților și structurilor
subordonate I.G.J.R. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe
categorii de personal.
Potrivit
dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa
instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau
autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile
de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Dispozițiile legale
indicate mai sus impun imperativ persoanei vătămate atât condiția solicitării
adresate autorității publice de a reexamina actul administrativ, cât și
sesizarea instanței de judecată numai după primirea unui răspuns sau expirarea
unui termen de la depunerea cererii de reexaminare, termen prevăzut pentru a da
autorității emitente posibilitatea revenirii asupra deciziei contestate.
Orice sesizare a
instanței de judecată anterior sau în lipsa parcurgerii acestei etape
prealabile, în integralitatea sa, este neavenită, întrucât lipsește textul
legal de finalitatea sa legitimă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
În speță, prin
plângerea prealabilă din 30 septembrie 2011, fără număr de înregistrare, invocată
de recurent în susținerea recursului, se constată că acesta s-a adresat
directorului general al D.G.J. a municipiului București solicitând: - anularea
tuturor actelor prealabile emiterii ordinului directorului general al D.G.J.
Municipiul București nr. 348187 din 14 septembrie 2011, respectiv examenul
pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a
aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M.A.I.,
desfășurat în perioada 27 iunie 2011 - 1 iulie 2011; - revocarea Ordinului
directorului general al D.G.J. Municipiul București nr. 348187 din 14
septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziția D.G.J. a
Municipiului București, a fost trecut în rezervă începând cu data de 15
septembrie 2011, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din
statul de organizare, nefiind posibilități de a fi încadrat în alte funcții sau
unități; - repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 348173
din 14 septembrie 2011.
După cum a reținut și
prima instanță, acest demers al recurentului nu satisface exigențele impuse de
dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu face referire
la cele două ordine contestate în prezenta cauză și nu se adresează niciuneia
dintre cele două autorități pârâte, M.A.I. sau I.G.J.R.
Susținerile
recurentului în sensul că prin plângerea formulată ar fi vizat inclusiv cele
două ordine, la care ar face referire prin sintagma "tuturor actelor
prealabile emiterii ordinului directorului general al D.G.J. a Municipiului
București nr. 348187/2011", sunt nefondate, în condițiile în care, în
continuare, recurentul arată că înțelege să se refere, în acest context, la
examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca
urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M.A.I.
Se mai constată că,
deși Ordinul M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 și Ordinul I.G.J.R. nr. 0130052
din 10 iunie 2011 nu i-au fost comunicate recurentului, anterior sesizării
curții de apel, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să efectueze procedura
prealabilă după momentul la care a luat cunoștință, pe orice cale, de
conținutul acestora. Comunicarea actului administrativ este relevantă pentru
exercitarea în termen a procedurii prealabile, și nu pentru dovedirea
parcurgerii procedurii prealabile.
Prin urmare,
dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă
interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Față de
considerentele expuse, apreciindu-se că nu există motive pentru reformarea
hotărârii instanței de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de T.O.I. împotriva Sentinței civile nr. 6.656 din 21 noiembrie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI