ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 21 noiembrie 2013, sub nr. 1186/59/2013, reclamanta SC N.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P. și O.J.P.D.R.P.
Timișoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12 septembrie 2013, până la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii în contencios administrativ vizând anularea acestuia, arătând în esență că, după cum este specificat în procedura A.P.D.R.P., elementele identificate de către organul de control sunt niște indicatori, iar proiectele nu se consideră neeligibile doar pe baza constatării acestora, aceasta deoarece nu s-a încălcat nici o lege, regulament sau normă care să le fi fost opozabilă la data semnării contractului de finanțare.
Mai mult decât atât, proiectul societății reclamante nu se află în faza de evaluare, ci în aceea de monitorizare, motiv pentru care, în contextul în care însuși organul de control a constatat că proiectul este eligibil și l-a avizat favorabil, încheindu-se contractual de finanțare ca urmare a acestui fapt, acesta nu mai poate reveni în această fază asupra propriilor constatări prin emiterea unui proces-verbal în care să se stabilească că a creat condiții artificiale în vederea eligibilității proiectului. 2. Hotărârile care au genera conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința civilă nr. 490 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș, în a cărui rază teritorială își are sediul reclamanta, competența materială de soluționare în primă instanță a cererii.
Tribunalul Timiș, prin sentința 1389 din 14 martie 2014, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Din actele dosarului rezultă că obiectul îl reprezintă suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat, la data de 12 septembrie 2013, până la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii în contencios administrativ vizând anularea acestuia.
Dispozițiile legale incidente sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” și de Art. 10 alin. (1 1 ) „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.” În acord cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, se constată că pentru a fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004,
o primă condiție obligatorie pentru a fi atrasă competența curților de apel o constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E. să fie emise de către autorități publice centrale. Or, astfel cum rezultă din dosar, actul administrativ a cărui suspendare se solicită, este Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12 septembrie 2013 emis O.J.P.D.R.P. Timiș, astfel că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se va face după criteriul prevăzut in art. 10 alin. (1 1 ) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv după poziția autorității publice emitente. Pentru aceste motive, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativi și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC N.F. SRL în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P. și A.P.D.R.P. – O.J.P.D.R.P. Timișoara în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.