ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 21 noiembrie 2013,
sub nr. 1186/59/2013, reclamanta SC N.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu
pârâții A.P.D.R.P. și O.J.P.D.R.P. Timișoara, ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună suspendarea Procesului-verbal de constatare a
neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12
septembrie 2013, până la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii în
contencios administrativ vizând anularea acestuia, arătând în esență că, după
cum este specificat în procedura A.P.D.R.P., elementele identificate de către
organul de control sunt niște indicatori, iar proiectele nu se consideră
neeligibile doar pe baza constatării acestora, aceasta deoarece nu s-a încălcat
nici o lege, regulament sau normă care să le fi fost opozabilă la data semnării
contractului de finanțare. Mai mult decât atât, proiectul societății reclamante
nu se află în faza de evaluare, ci în aceea de monitorizare, motiv pentru care,
în contextul în care însuși organul de control a constatat că proiectul este
eligibil și l-a avizat favorabil, încheindu-se contractual de finanțare ca
urmare a acestui fapt, acesta nu mai poate reveni în această fază asupra
propriilor constatări prin emiterea unui proces-verbal în care să se
stabilească că a creat condiții artificiale în vederea eligibilității
proiectului.
Hotărârile care au
genera conflictul negativ de competență.
2.1. Prin sentința
civilă nr. 490 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția
necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș, în a
cărui rază teritorială își are sediul reclamanta, competența materială de
soluționare în primă instanță a cererii.
Tribunalul Timiș,
prin sentința 1389 din 14 martie 2014, a admis excepția de necompetență
materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții
de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit
conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata
cauzei până la soluționarea conflictului.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1.
Argumente
de fapt și de drept relevante.
Din
actele dosarului rezultă că obiectul îl reprezintă suspendarea
Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor
bugetare încheiat, la data de 12 septembrie 2013, până la soluționarea de către
instanța de fond a acțiunii în contencios administrativ vizând anularea
acestuia.
Dispozițiile legale
incidente sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,
precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează
în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,
dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” și de
Art. 10 alin. (1
1
)
„Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice
centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din
partea U.E., indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”
În
acord cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, se constată că pentru
a fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004,
o primă condiție obligatorie pentru a fi atrasă competența curților de apel o
constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând
finanțarea nerambursabilă din partea U.E. să fie emise de către autorități
publice centrale.
Or, astfel cum
rezultă din dosar, actul administrativ a cărui suspendare se solicită, este
Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor
bugetare încheiat la data de 12 septembrie 2013 emis O.J.P.D.R.P. Timiș, astfel
că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se va face după criteriul
prevăzut in art. 10 alin. (1
1
) teza I din Legea nr. 554/2004,
respectiv după poziția autorității publice emitente.
Pentru aceste motive,
va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.
2.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4)
C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativi și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC N.F.
SRL în contradictoriu cu pârâții A.P.D.R.P. și A.P.D.R.P. – O.J.P.D.R.P. Timișoara
în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 iunie 2014