ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2015

Decizia nr. 696/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iunie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea raportului de evaluare din data de 08 noiembrie 2013, constatarea eligibilității și punctajului proiectului și obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanțare.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 210 din 16 septembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, reținând că reclamantul solicită anularea notificării din 12 noiembrie 2013 emise de C., autoritate de nivel regional, și nu central.

Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2543 din 25 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că cererea reclamantei vizează acte administrative emise de B., autoritate publică centrală, neavând relevanță faptul că cererea de finanțare s-a depus la C.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara,

în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea actului administrativ prin care proiectul reclamantei SC A. SRL, corespunzător cererii de finanțare cu titlul „Construire clinică veterinară”, a fost declarat neeligibil, respectiv Notificarea nr. 10102 din 12 noiembrie 2013 (filele 32-33 dosar de fond).

Astfel cum a reținut și Curtea de Apel Timișoara, se constată că notificarea respectivă a fost întocmită de C., fiind semnată, de altfel, de directorul C.

Competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură aflată în cadrul B. și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport de rangul autorității publice pârâte.

În cauză fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate regională, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În ceea ce privește cererea reclamantei de încheiere a contractului de finanțare, D. este cea care primește, verifică și aprobă cererile de finanțare, stabilind obligațiile contractuale, însă aceasta este doar o cerere adițională cererii principale de anulare a notificării privind constatarea neeligibilității proiectului, a cărei rezolvare depinde de soluția ce se va da asupra anulării acestei notificări, care este emisă de un organ regional.

Prin urmare, soluția ce se va da asupra cererii de încheiere a contractului de finanțare fiind numai o consecință a soluționării cererii de anulare a notificării, operează prorogarea legală de competență, reglementată de art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială a altei instanțe judecătorești.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.