ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7817/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială județul Arad,

prin Președintele Consiliului Județean P.N.L., a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală

Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 204

din 22 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

și pe cale de consecință admiterea contestației formulate împotriva Notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 25

septembrie 2012, și anularea Notei de Constatare a neregulilor și stabilire a

corecțiilor financiare din 25 septembrie 2012 emise de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri

Comunitare, comunicată reclamantei pe data de 28 septembrie 2011, cu consecința

exonerării sale de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Cererea reclamantei a

fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr.

66/2011, și cele ale Legii nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 244 din data de 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului și, în consecință a trimis cauza spre competentă soluționare, Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că

litigiul decurge din contractul de finanțare din 29 septembrie 2012 și a

apreciat incidente dispozițiile art. 23 din contractul de finanțare, de

atribuire a competenței teritoriale instanțelor competente material din

București.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 2397 din data de 4 septembrie 2013, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței sale materiale, invocată de către pârât, și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că nota de constatare a fost emisă în baza legii,

O.G. nr. 79/2003 la momentul încheierii contractului, O.U.G. nr. 66/2011 în

prezent, și nu în baza contractului de finanțare, nefiind incidentă clauza

atributivă de competență inserată în art. 23 din contractul de finanțare, ci

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 51 din

O.U.G. nr. 66/2011.

Iar cum suma

corecției financiare aplicate reclamantei a fost de 62.907,80 RON și TVA

aferentă, sub cuantumul de 500.000 RON, competența de soluționare a cauzei

revine tribunalului, respectiv Tribunalului Arad, raportat la opțiunea inițială

a reclamantei.

În fine, prin

Sentința civilă nr. 6117 din 17 octombrie 2013, Tribunalul Arad, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

materiale, invocată din oficiu de către această instanță, și, în consecință, a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei

soluții, tribunalul a reținut că în cauză este contestat un act administrativ

fiscal ce vizează corecții aplicate ca urmare a constatării unor nereguli în

executarea unui contract de finanțare din fonduri europene, corecții care sunt

considerate, potrivit art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, creanțe bugetare,

dar astfel de creanțe bugetare nu sunt impozite, taxe, contribuții, datorii

vamale, și nici accesorii ale unor astfel de creanțe limitativ stabilite de

legiuitor, nefiind așadar aplicabil criteriul cuantumului sumei pentru

stabilirea competenței materiale.

Așa fiind, în

determinarea competenței nu poate fi aplicat decât criteriul poziționării

organului administrativ emitent al actului administrativ contestat, poziție

care în cauză, fiind centrală, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului -

atrage competența materială de soluționare a secției de contencios administrativ

fiscal din cadrul Curții de Apel.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Tribunalul Arad a decis, în temeiul art. 20

pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării

cauzei aparține Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare din 25 septembrie 2012, emisă de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri

Comunitare, prin care s-a aplicat reclamantului o corecție financiare de 10%

din valoarea unui contract de servicii pentru nereguli constatate la încheierea

contractului de servicii de asistență tehnică în cadrul proiectului cod SMIS

6442 "Drumul Vinului: Păuliș - Ghiroc - Covăsânț - Siria", finanțat

din Programul Operațional Regional.

Actul contestat a

fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și

ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea

constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce

reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din

interpretarea respectivului capitol al legii, rezultă faptul că sumele astfel

imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de

restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării

silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de

constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și

costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și

cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Creanțele bugetare

rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în

sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență,

cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanțe

fiscale.

De altfel, în acest

sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

materie.

Din această

perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte

administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale

O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare

intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în

îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract, a unor

obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

În consecință,

contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către

O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia

competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act

normativ.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a

actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anularea unei note de constatare a neregulilor ce

stabilește, în sarcina reclamantului, o corecție financiară în sumă de

62.907,80 RON, respectiv o creanță bugetară în valoare de 24.201,64 RON și TVA,

conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a

instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul

valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului.

Pentru aceste

considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C.

proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ

și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea

Administrativ-Teritorială județul Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului Arad,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL