ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6089/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 31 octombrie 2012 reclamantul Municipiul

Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea notei

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 6

iulie 2012 și radierea din registrul debitorilor a titlului de creanță contestat.

Apel Timișoara

A. Prin sentința nr. 190

din 26 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Timișoara și a fost declinată competența de soluționare

a cererii formulate de reclamantul Municipiul Arad în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în favoarea Tribunalului Arad.

B. Motivele de fapt și

de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că baza legală a verificării efectuate este reprezentată

de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și contractul de finanțare din 22 februarie 2010,

așa cum se arată la pct. 2 din nota de constatare a neregulilor.

Potrivit acestor reglementări,

corecțiile financiare aplicate au caracterul unor creanțe bugetare, caracter care

rezultă fără dubii din conținutul art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit

căror dispoziții, acestor note de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor

financiare li se aplică toate prevederile prezentei ordonanțe de urgență aplicabile

procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Curtea de Apel a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 „litigiile (...) care privesc

taxe, impozite, contribuții (...) precum și accesorii ale acestora de până la 500.000

RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, precum și accesorii ale acestora mai mari

de 500.000 RON se soluționează în fond se secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel”.

A reținut instanța că

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin Legea nr. 76/2012

în sensul introducerii unui nou alineat, conform căruia toate cererile privind actele

administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând

finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților

de apel, însă a reținut instanța că aceste dispoziții nu sunt aplicabile acțiunii

de față, întrucât a fost înregistrată înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 76/2012, reținând aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012,

conform cărora procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii (...)

înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar

dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.

A concluzionat instanța

că, întrucât acțiunea de față privește un act administrativ fiscal, potrivit

art. 85 C. proc. fisc., precum și faptul că din dispozițiile art. 10 din Legea

nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii) rezultă că în cazul

litigiilor privind taxe, impozite și contribuții, competența se stabilește prin

raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituției emitente

a actului fiscal atacat și având în vedere că valoarea obiectului cererii se situează

sub pragul de 500.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului.

Arad

A. Prin sentința nr. 2838

din 22 aprilie 2013 a tribunalului Arad a fost admisă excepția de necompetență materială

a Tribunalului Arad și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Timișoara.

Constatându-se ivit un

conflict negativ de competență Tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

B. Motivele de fapt și

de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că în cazul dedus judecății competența este stabilită

conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004. Astfel, constatând că litigiul

privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența

a fost considerată că aparține curții de apel, reținându-se că reclamantul nu contestă

valoarea precizată în cuprinsul actului contestat, ci ceea ce se contestă e însăși

decizia emisă pentru neregulile pretins încălcate.

II. Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse

judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Arad,

secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat

că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,

întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de

competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat

necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

anularea unor acte administrative emise în legătură cu recuperarea unor sume acordate

reclamantei cu titlu de sprijin financiar nerambursabil, în valoare de 213.918,72

RON.

În conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare

a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului

litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind

utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a

cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită

de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat

este emis de o autoritate centrală.

Având în vedere considerentele

expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență în favoarea Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul în favoarea

Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie

2013.