ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei din 27 martie 2013 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene; anularea titlului de creanță, respectiv a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 11 ianuarie 2013 privind proiectul cu titlul „Sunet drag de clopoțel”, beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială comuna T., emisă de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene; anularea măsurii de corecție financiară de 10% ca fiind nefondată și nelegală; obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Oradea, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 151/2013 CA-PI din data de 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și, în consecință a trimis cauza spre competentă soluționare, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Instanța a reținut că litigiul decurge din contractul de finanțare din 2010, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare, de atribuire a competenței teritoriale instanțelor competente material din București.

A arătat că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dau posibilitatea reclamantului de a opta fie pentru instanța de la domiciliul său, fie pentru instanța de la domiciliul pârâtului, iar reclamantul a făcut această opțiune la momentul în care a semnat contractul de finanțare, care este legea părților. La rândul său, prin sentința civilă nr. 3635 din data de 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că litigiul nu se referă la executarea obligațiilor izvorâte din contractul de finanțare, ci la acte administrative emise în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011, neavând relevanță, astfel, clauza atributivă de competență inserată în art. 23 din contractul de finanțare. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (2) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă, în esență, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 11 ianuarie 2013 privind proiectul cu titlul „Sunet drag de clopoțel”, beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială comuna T., emisă de către Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, prin care s-a aplicat reclamantului o corecție financiară de 10% din valoarea unui contract de lucrări, reprezentând un debit în valoare de 231.723,34 RON. Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din interpretarea respectivului capitol al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale. De altfel, în acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie. Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unui mandat și a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale. În consecință, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul și-a manifestat deja opțiunea, în cadrul specific al procedurii conturate de aceste dispoziții legale, de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Oradea.

Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna T. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2014.