ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1065/54/2013, reclamantul Municipiul Craiova, prin Primar, a contestat decizia din 23 mai 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene în soluționarea contestației împotriva notei de constatare din 1 martie 2013. A solicitat, de asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării titlului de creanța reprezentat de nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 1 martie 2013 până la soluționarea definitiva și irevocabila a cauzei, precum și anularea deciziei din 23 mai 2013 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 1 martie 2013. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, invocând necompetența teritorială a Curții de Apel Craiova, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința civilă nr. 306 din 13 august 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de finanțare nerambursabila, iar art. 23 din contractul de finanțare prevede că în eventualitatea unui litigiu între Organismul Intermediar, Autoritatea de Management și Beneficiar, survenit la executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanța judecătorească competentă material din raza teritoriala a Municipiului București.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 5 septembrie 2013, sub nr. 1065/54/2013. 2.2. Prin sentința nr. 3183 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se, în esență, că opțiunea reclamantului a fost, din punct de vedere teritorial, pentru instanța de la sediul său și nu pentru cea de la sediul autorității pârâte, opțiune care nu mai poate fi modificată ulterior.

S-a apreciat, de asemenea, că art. 23 din contractul de finanțare avut în vedere de Curtea de Apel Craiova, prin care părțile ar fi convenit ca soluționarea litigiilor intervenite între părți să se soluționeze de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București, nu are aplicabilitate în cauză, prezentul litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică în executarea legii și nu neexecutarea sau executarea corespunzătoare a unei/unor clauze contractuale . Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea corecțiilor financiare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene. Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G.

nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 21 din acest act normativ, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G.

nr. 92/2003. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale. Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți, ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Pentru acest motiv, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanței competente. În consecință, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Craiova. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționarea a cauzei privind pe Municipiul Craiova prin Primar și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2014.