ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1065/54/2013, reclamantul
Municipiul Craiova, prin Primar, a contestat decizia din 23 mai 2013 emisă de Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli
Fonduri Europene în soluționarea contestației împotriva notei de constatare din
1 martie 2013.
A solicitat, de asemenea, în baza art. 15 din
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările
ulterioare, suspendarea executării titlului de creanța reprezentat de nota de constatare
a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 1 martie 2013 până la soluționarea
definitiva și irevocabila a cauzei, precum și anularea deciziei din 23 mai 2013
și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare
din 1 martie 2013.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice a formulat întâmpinare, invocând necompetența teritorială a Curții de Apel
Craiova, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ
de competență.
2.1. Prin sentința civilă nr. 306 din 13
august 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a
reținut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de finanțare
nerambursabila, iar art. 23 din contractul de finanțare prevede că în eventualitatea
unui litigiu între Organismul Intermediar, Autoritatea de Management și Beneficiar,
survenit la executarea acestui contract, litigiul va fi soluționat de către instanța
judecătorească competentă material din raza teritoriala a Municipiului București.
Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 5
septembrie 2013, sub nr. 1065/54/2013.
2.2. Prin sentința nr. 3183 din 22 octombrie 2013,
Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția
necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, reținându-se, în esență, că opțiunea reclamantului a fost, din punct de
vedere teritorial, pentru instanța de la sediul său și nu pentru cea de la sediul
autorității pârâte, opțiune care nu mai poate fi modificată ulterior.
S-a apreciat, de asemenea, că art. 23 din contractul
de finanțare avut în vedere de Curtea de Apel Craiova, prin care părțile ar fi convenit
ca soluționarea litigiilor intervenite între părți să se soluționeze de instanțele
judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București,
nu are aplicabilitate în cauză, prezentul litigiu având ca obiect anularea unui
act administrativ emis de o autoritate publică în executarea legii și nu neexecutarea
sau executarea corespunzătoare a unei/unor clauze contractuale
.
Constatând ivit conflict negativ de competență,
Curtea de Apel București a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului
negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează
a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl
constituie anularea corecțiilor financiare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale
și Administrației Publice, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene.
Actul contestat a fost emis în baza dispozițiilor
O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute
în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale
aferente acestora, iar potrivit dispozițiilor art. 21 din acest act normativ, verificările
efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui
proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare
sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare,
ce reprezintă titlu de creanță.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă
faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate
cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării
silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel
constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor
care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare
comunitare nerambursabile și debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziții legale, obiectul
prezentei cauze va fi asimilat, în esență, cererii de anulare a unui act administrativ
de stabilire a unei creanțe fiscale.
Din această perspectivă, este evident faptul că
actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile
O.U.G. nr. 66/2011 și ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi
juridice anterioare intervenite între părți, ca urmare a unui contract de finanțare,
dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor
obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.
Pentru acest motiv, nu ar putea fi aplicabilă
o clauză contractuală de stabilire a instanței competente.
În consecință, contestarea actelor astfel emise
este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor
Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile
art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul manifestându-și deja opțiunea de
a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de
Apel Craiova.
Pentru considerentele expuse și în conformitate
cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența
de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova,
secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționarea a cauzei
privind pe Municipiul Craiova prin Primar și Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene
în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie
2014.