ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7738/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 20 iunie 2013, sub nr. 986/54/2013, reclamanta SC G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea deciziei nr. 238 din 20 decembrie 2012, emisă de Comisia de soluționare a contestației și obligarea la plata sumei de 276.155 RON, reprezentând corecția financiară aplicată și reținută acesteia.

În motivarea acțiunii, a arătat că, prin decizia nr. 238 din 20 decembrie 2012, emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, i-a fost respinsă contestația formulată împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 26 octombrie 2012, aferentă contractului de finanțare din 11 iulie 2011, Proiectul cod SMIS 17.342 cu titlul „Modernizare și recompartimentare clădire spații producție și servicii, modernizare și extindere utilități de bază și dotare cu echipamente, în vederea creării unei structuri de sprijinire a afacerilor”, ca nefondată.

La data de 08 iulie 2013, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că instituția cu care înțelege să se judece este Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administrației Publice, în loc de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 317 din 11 septembrie 2013, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, au fost invocate, în esență dispozițiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare din 11 iulie 2011 încheiat între părți, care prevăd ca orice litigiu derivând din acest contract să fie judecat de instanțele competente material din circumscripția municipiului București.

Prin sentința nr. 3515 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către această instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Curtea a reținut că actele administrative contestate nu au fost emise în baza contractului de finanțare încheiat între părți, ci ca urmare a însuși controlului efectuat, în regim de putere publică, de către autoritatea de management, fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanta manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Craiova.

A apreciat Curtea că dispozițiile art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare încheiat între părți nu sunt aplicabile, prin acesta alegerea de competență intervenind exclusiv pentru eventualele litigii strict în executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile și obligațiile inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu și a unor acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 prin care s-a constatat încălcarea unor obligații distincte și legale, iar nu contractuale, adică nerespectarea (pretinsă) a procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă și, în consecință, a antrenat procedura O.U.G. nr. 66/2011.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea deciziei nr. 238 din 20 decembrie 2012 emisă de Comisia de soluționare a contestației în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 26 octombrie 2012.

Actul contestat fiind emis în aplicarea O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 51 alin. (2) din ordonanța de urgență, conform cărora „deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, în speță, sunt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - având ca obiect fonduri europene sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel” și ale art. 10 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

Dacă în privința competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres competența în fond a curții de apel, sub aspectul competenței teritoriale, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Craiova, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC G.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală, în favoarea Curții de Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013.