ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată pe pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 31345 din 13 mai 2010 și continuarea procedurii de evaluare în vederea încheierii contractului de finanțare potrivit proiectului depus, sau în situația în care sesiunea de depunere a expirat, să fie obligată pârâta la plata sumei inserate în proiect. În fapt, arată că i-a fost respinsă cererea de finanțare depusă pentru Axa prioritară 5, domeniul de intervenție 5.2., motivat de faptul că nu a fost respectat termenul prevăzut de Secțiunea III.3 din Ghidul solicitantului, anume nu a depus în termen certificatul de atestare fiscală solicitat.

S-a adresat cu recurs grațios împotriva respectivei decizii către emitent Agenția pentru Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, și către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. Cererea de recurs grațios a fost respinsă. Așa cum a arătat și în contestație, măsura decisă nu este în concordanță cu prevederile Secțiunii III.3 din Ghid, deoarece, pe de o parte a depus la dosar certificatul de atestare fiscală din 08 februarie 2010, emis de Administrația Finanțelor Publice Balș, Olt, valabil 30 de zile de la data eliberării.

A depus și decizia de acordare a amânării la plată a obligațiilor fiscale datorate, acordându-se o amânare de plată până la data de 07 mai 2010 a obligațiilor fiscale curente (decizia nr. 5801 din 08 februarie 2010). A susținut că potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 752/2006, modificat prin Ordinul 673/2009, nu se eliberează un alt certificat fiscal în perioada de valabilitate a acestuia de 30 zile, el putând fi folosit ori de câte ori este nevoie în copie legalizată (art. 4). Solicitarea pârâtei de clarificări înregistrată sub nr. 1911 din 01 martie 2010, nu a putut fi rezolvată pentru că venea să adauge la lege, cerându-se un document care era imposibil de procurat de reclamant în interiorul termenului de 30 zile de valabilitate a certificatului de atestare fiscală deja depus de către reclamant.

Prin adresa din 22 februarie 2010, a transmis clarificările și precizările pentru care s-a revenit cu adresa din 01 martie 2010, astfel că a apreciat că aspectele erau deja elucidate la momentul respectiv. S-a mai arătat că, potrivit Secțiunii III.3, după finalizarea vizitei la fața locului și acceptarea de către A.M.P.O.R. a rapoartelor aferente, Organismul Intermediar pregătește documentația de contractare pe care o transmite la A.M.P.O.R., care trece la verificarea documentației în vederea avizării și semnării contractului de finanțare. A.M.P.O.R. poate solicita clarificări cu privire la oricare din elementele documentației de contractare. Pot fi aduse clarificări în maxim 2 luni de la data vizitei la fața locului, dacă vizita s-a derulat la data propusă de Organismul intermediar sau în maxim 2 luni de la data propusă de organismul intermediar dacă vizita s-a derulat la o dată ulterioară celei propuse de Organismul intermediar.

Acest termen nu include perioadele în care documentația a fost analizată de Organismul intermediar sau de A.M.P.O.R. b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, invocând dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. c) sentința Tribunalului Dolj Prin sentința civilă nr. 1262 din 29 octombrie 2010 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P. SRL și pe pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de contencios administrativ competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

A arătat Tribunalul că aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea reclamantei SC P. SRL formulată în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care se contestă decizia nr. 31345 din 13 mai 2010, emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, dată fiind poziționarea autorității publice chemate în judecată.

d) sentința Curții de Apel Craiova Prin sentința nr. 186 din 31 martie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de SC P. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia împotriva deciziei nr. 31345 din 13 mai 2010. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin notificarea din 17 martie 2010, reclamantei i s-a adus la cunoștință că finanțarea proiectului a fost respinsă întrucât solicitarea reclamantei de a i se prelungi perioada de depunere a certificatului de atestare fiscală nu se încadrează în termenele procedurale prevăzute de Ghidul Solicitantului și Manualul de proceduri interne, respectiv de maxim 2 luni de la data vizitei.

S-a mai arătat că potrivit Ghidului Solicitantului procesul de evaluare și selecție a proiectului se desfășoară în 6 etape și că la finalul fiecărei etape de verificare sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare doar cererile de finanțare eligibile. Din corespondența purtată de reclamantă cu pârâtele reiese că vizita precontractuală a avut loc la data de 22 ianuarie 2010, după ce fusese amânată la solicitarea reclamantei de două ori, iar din adresa din 26 aprilie 2010 s-a reținut că în urma acestei vizite a fost acordat un termen de 3 zile lucrătoare pentru depunerea unor documente. La 27 ianuarie 2010 au fost depuse documente cu excepția certificatului de atestare fiscală pentru îndeplinirea obligațiilor de plată, a certificatului fiscal privind impozitele și taxele locale și avizul tehnic ISC.

Ulterior, la 8 februarie 2010 au fost depuse și aceste ultime acte, însă din certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale reiese că reclamanta avea obligații de plată la bugetul local în valoare de 15.214 RON. Prima instanță a apreciat că în mod legal reclamantei i-a fost respinsă solicitarea de a i se prelungi perioada de depunere a certificatului de atestare fiscală până la data de 22 martie 2010 întrucât potrivit Secțiunii III.3 din Ghidul solicitantului, documentele restante pot fi depuse în maxim 2 luni de la data vizitei, dacă vizita a avut loc la data stabilită inițial de organismul intermediar. În speță, vizita inițială a fost stabilită pentru data de 19 decembrie 2009, aceasta fiind data de la care începe să curgă termenul de 2 luni menționat mai sus, și cum reclamanta nu a respectat acest termen în mod legal i s-a respins finanțarea proiectului.

2. Instanța de recurs Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că greșit s-a reținut neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate, deoarece ar avea obligații bugetare restante, întrucât datoriile erau amânate la plată, astfel că nu erau scadente. În ceea ce privește lipsa certificatului fiscal privind datoriile către bugetul local, a precizat că datoria nu era scadentă, fiind aferentă anului 2010, că nu se putea elibera un nou certificat decât după 30 de zile, așa cum rezultă din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 752/2006. A arătat că prin solicitarea de clarificări s-a adăugat la lege, cerându-se un document imposibil de procurat în termenul de 30 de zile de valabilitate a certificatului de atestare fiscală depus deja la dosar.

A precizat recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Secțiunii III.3 din Ghidul de finanțare, în sensul că pot fi aduse clasificări în maxim 2 luni de la data derulării vizitei, termen care nu include perioadele cât documentația a fost analizată de organismul intermediar sau A.M.P.O.R. b) Întâmpinarea formulată în cauză Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. S-a arătat că la data de 18 ianuarie 2010 când s-a semnat declarația pe proprie răspundere că nu are datorii, societatea înregistra obligații fiscale restante care au fost amânate la plată la 8 februarie 2010. A precizat intimata că la vizita precontractuală din 22 ianuarie 2010 s-a acordat solicitantului un termen de 30 de zile pentru a depune documentele necesare, între care și certificatul de atestare fiscală.

c) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele recursului, acțiunea, legislația aplicabilă și probele cauzei, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Reclamanta a formulat o cerere de finanțare pentru extindere și modernizare Hotel T., înregistrată la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia sub din 31 octombrie 2008. Cererea de finanțare și contestația au fost respinse, cu motivarea că nu îndeplinesc criteriul de eligibilitate privind obligațiile bugetare, în sensul că la vizita din 22 ianuarie 2010 solicitantul nu a prezentat certificatul de atestare fiscală privind obligațiile bugetare și impozitele și taxele locale.

Înalta Curte arată că potrivit Ghidului solicitantului, pentru infrastructura de turism de utilitate publică/privată, ofertantul trebuie să prezinte certificat de atestare fiscală emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru obligațiile la bugetul de stat și certificat emis de autoritățile publice locale pentru obligațiile la bugetul local, în termenul stabilit cu ocazia vizitei precontractuale. În cazul prezent, vizita precontractuală a avut loc la 22 ianuarie 2010 și i s-a acordat solicitantului termen de 3 zile pentru a depune documentele din raportul asupra vizitei precontractuale. Documentele s-au depus la 27 ianuarie 2010 cu excepția certificatelor de atestare fiscală. La data de 8 februarie 2010 s-au depus și certifictele de atestare fiscală din care rezultau obligațiile restante către bugetul de stat și bugetul local.

S-au solicitat clarificări la 17 februarie 2010, iar solicitantul a răspuns la 22 februarie 2010, în sensul că a explicat debitele restante. Apoi, la 1 martie 2010 i s-a cerut reclamantei un nou certificat de atestare fiscală, însă aceasta a cerut prelungirea termenului. Din adresa din 3 februarie 2010, rezultă că Ministerul Dezvoltării Regionale i-a comunicat reclamantei că documentația completă în vederea aprobării finanțării trebuie depusă în maximum 2 luni de la data vizitei. Prin adresa din 11 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului s-a precizat că nu se poate prelungi termenul așa cum a cerut solicitantul, deoarece se depășește termenul de 2 luni de la data stabilită inițial, așa cum se prevede în Secțiunea III.3 din Ghidul solicitantului.

Față de prevederile din acest ghid, certificatul de atestare fiscală trebuie să cuprindă valoarea obligațiilor de plată până la data emiterii acestuia și totalul obligațiilor de plată în ultimele 12 luni. Numai în aceste condiții se respectau cerințele ghidului în vederea analizării eligibilității ofertantului. Solicitantul avea obligația de a depune toate documentele cerute de autoritatea finanțatoare și în termenul prevăzut în Ghid. Organismul intermediar a propus vizita la 9 decembrie 2009, care a fost amânată la cererea solicitantului, situație în care, potrivit Secțiunii III.3 din Ghid, documentele restante pot fi depuse în maxim 2 luni de la data propusă de organismul intermediar dacă vizita s-a derulat la o dată ulterioară celei propuse de organismul intermediar.

Faptul că în certificat se precizează că datoriile au fost amânate la plată nu prezintă relevanță pentru dezlegarea cauzei. Acest aspect nu a fost contestat de pârâți, ci s-a arătat că documentul nu îndeplinește cerințele ghidului pentru că nu au fost evidențiate obligațiile bugetare de plată în ultimele 12 luni, pentru ca astfel să se verifice cuantumul restanțelor și încadrarea acestora în limitele stabilite în ghid. Cerințele ghidului și termenele prevăzute în ghid sunt obligatorii atât pentru autoritatea contractantă cât și pentru solicitant, care trebuie să ia măsuri de a prezenta documentația completă. Depunerea unei documentații incomplete se constituie într-un risc al solicitantului, care trebuie să cunoască prevederile și exigențele finanțării printr-un program operațional regional.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a depus certificatul de atestare fiscală care să cuprindă mențiunea necesară operațiunii de evaluare, că s-a depășit termenul de 2 luni de la data propusă pentru vizită, criticile formulate în recurs sunt nefondate. d) Soluția instanței de fond În raport de considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, sentința de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SRL Balș împotriva sentinței civile nr. 186 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2012.