ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2975/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul la Tribunalului Dolj și ulterior pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe prin Sentința nr. 1359 din 20 octombrie 2010, reclamanta Asociația pentru Relații și Dezvoltare Comunitară a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Plăți și pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, obligarea acesteia la plata sumei de 96.118,7 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neachitării de către pârâtă a contravalorii prestațiilor desfășurate de către reclamantă în cadrul proiectului Dezvoltare Durabilă pe Valea Oltețului, în raport cu Contractul de finanțare din 28 decembrie 2009 și anularea dispozițiilor autorității prin care i-au fost considerate ca fiind neeligibile sumele solicitate ca urmare a efectuării prestațiilor contractuale (conform fișelor de verificare tehnică și financiară din data de 21 iunie 2010 și 4 august 2010). În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 28 decembrie 2009 a încheiat cu pârâta Contractul din 28 decembrie 2009 privind finanțarea proiectului Dezvoltare Durabilă pe Valea Oltețului și conform clauzelor acestui contract trebuia să desfășoare activități conform cererii de finanțare și bugetului aprobat, respectiv crearea unui parteneriat public/privat capabil să elaboreze o strategie de dezvoltare locală și un plan de dezvoltare locală a teritoriului Valea Oltețului. Bugetul aprobat pentru desfășurarea activităților conform contractului este de 182.361 RON, din care 145.889 RON finanțare nerambursabilă.

Reclamanta a susținut că, potrivit precizărilor din contract privind plata în tranșe pentru activitățile derulate, a defalcat activitățile proiectului în patru etape, care s-au desfășurat conform anexelor atașate (care fac parte integrantă din prezenta cerere de chemare în judecată), a depus patru rapoarte de activitate intermediare și un raport de activitate final care au fost aprobate, ca urmare a îndeplinirii obiectivelor asumate acestor etape și a aprobării rapoartelor de activitate depuse la O.J.P.D.R.P. Vâlcea, a depus 4 cereri de plată. Prin întâmpinare, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.

Prin Sentința nr. 553 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând, în esență, următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, prima instanță a reținut că, în cauză, a fost realizată procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, cu privire la cererile de plată nr. 3 și 4, că decizia autorității contractante a fost de respingere la plată, fiind depuse peste termenul stabilit în declarația - graficul de eșalonare a cererilor de plată.

Astfel, din fișa de verificare tehnică și financiară aferentă cererii de plată nr. 3 având nr. AA și fișa de verificare tehnică și financiară aferentă cererii de plată nr. 4 având nr. BB rezultă că acestea au fost înregistrate la autoritatea contractantă sub nr. 64 din 4 august 2010 (cererea de plată nr. 3) și sub nr. 63 din 4 august 2010 (cererea de plată nr. 4), peste termenul stabilit pentru lunile iunie și respectiv iulie 2010. Prima instanță a reținut că cererea de plată nr. 3 a fost transmisă autorității contractante în cursul lunii iulie de trei ori, respectiv la datele de 1 iulie 2010, 13 iulie 2010 și 23 iulie 2010, aceasta fiind restituită reclamantei conform adreselor emise la data de 5 iulie 2010, la 15 iulie 2010 și la 27 iulie 2010 cu mențiunea că dosarul cererii de plată se depune la sediul autorității contractante și se verifică în prezența beneficiarului, potrivit contractului de finanțare, instrucțiunilor de plată și a procedurii pentru autorizare plăți.

Prima instanță a apreciat că nu poate primi susținerea reclamantei potrivit cu care nu ar fi cunoscut dispozițiile Instrucțiunilor de plată din moment ce acestea sunt parte integrantă a contractului de finanțare, în cadrul anexei IV la acesta, contract pe care reclamanta l-a semnat și l-a acceptat.

În plus, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, autoritatea contractantă a comunicat beneficiarului conținutul Instrucțiunilor de plată, atât la data de 22 februarie 2010, cât și la data de 12 aprilie 2010, deci anterior termenului prevăzut pentru depunerea cererilor de plată 3 și 4. Pe de altă parte, reclamanta a solicitat și i s-a aprobat rectificarea graficului privind eșalonarea cererilor de plată astfel încât în luna iunie 2010 ar fi trebuit să depună atât dosarul cererii de plată nr. 2, cât și pe cel aferent cererii de plată nr. 3. În consecință, prima instanță a reținut că la termenul stabilit, respectiv la data de 21 iunie 2010, reclamanta a depus, potrivit prevederilor Instrucțiunilor de plată, doar dosarul aferent cererii de plată nr. 2, cerere care a fost analizată, omițând însă depunerea și a celui aferent cererii de plată nr. 3, susținerea reclamantei privind necunoașterea procedurii de depunere a cererii de plată cât timp pentru cererile de plată nr. 1 și 2 a respectat această procedură fiind lipsită de fundament.

Prima instanță a reținut aceleași considerente și cu privire la nedepunerea în termen a cererii de plată nr. 4, cerere care deși trebuia depusă în cursul lunii iulie a fost înregistrată la sediul autorității contractante în data de 4 august 2010. În ceea ce privește caracterul eligibil al cheltuielilor aferente cererilor de plată nr. 1 și 2, prima instanță a reținut următoarele: Dosarul cererii de plată aferent tranșei 1 a fost redepus de reclamantă, ca urmare a rectificării declarației de eșalonare a cererilor de plată, în data de 21 aprilie 2010. Potrivit fișei de verificare tehnică și financiară aferentă cererii de plată nr. 1 cererea de plată a fost declarată conformă, dar din totalul solicitat (58.859,74 RON) pentru decontare/autorizare a fost autorizată doar suma de 18.974.46 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate direct de beneficiar, fiind refuzate cheltuieli neeligibile în sumă de 39.885.28 RON detaliate în declarația de cheltuieli ca fiind externalizate (și nu directe) și pentru care beneficiarul nu a prezentat potrivit procedurii ofertele câștigătoare și contractele de achiziții aferente, avizate de către A.P.D.R.P.

Fișa de verificare tehnică și financiară a fost semnată fără obiecțiuni de către reclamantă. Dosarul cererii de plată tranșa 2 a fost depus la data de 21 iunie 2010, reclamanta solicitând autorizarea cheltuielilor în sumă de 24.012,72 RON. Potrivit fișei de verificare tehnică și financiară aferentă cererii de plată - tranșa 2, întocmită la data de 21 iunie 2010, cererea de plată a fost conformă, iar cheltuielile eligibile admise au fost în sumă de 2.303,04 RON, fiind refuzate la plată cheltuielile neeligibile în sumă de 21.709,04 RON pentru că din documentele atașate la dosar rezultă că reclamanta a făcut plăți pentru servicii externalizate, și nu directe.

Auditorul în mod greșit le-a cuprins ca și cheltuieli directe în certificatul de audit datat 7 iunie 2010, contrar procedurii de autorizare plăți, iar beneficiarul nu a prezentat dosarele de achiziții și fișele de avizare ale dosarelor de achiziții, ofertele câștigătoare și contractele pentru furnizorii de servicii externalizate. Prima instanță a reținut că, în speță, se impune a stabili dacă, potrivit prevederilor contractuale și legale, reclamanta intra sub incidența disp. art. 3 alin. (3) Anexa I din contract, potrivit cu care "beneficiarul care aplică legislația de achiziții publice este obligat să depună la C.R.P.D.R.P. Serviciul achiziții, documentația de achiziții". Autoritatea contractantă a arătat că potrivit Art. 4.1.

Prevederi Generale din Anexa III Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai FEADR la contractul de finanțare Cofinanțarea din fonduri publice în cadrul FEADR se acordă pentru toate contractele de achiziții lucrări, bunuri și servicii încheiate de beneficiarii privați care îndeplinesc următoarele condiții: "Costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut cei puțin o ofertă conformă în ambele situații descrise mai sus". De asemenea, în cadrul acestei anexe sunt prevăzute documentele pe care trebuie să le cuprindă dosarul de achiziții. Faptul că în Anexa III - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai FEADR - se prevede la punctul 3 alin. (2) că "beneficiarii privați care intră sub incidența art. 9 din O.U.G.

nr. 34/2006 vor aplica legislația națională în domeniul achiziției publice", iar potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 34/2006 nu intră sub incidența acestei ordonanțe contractele având ca obiect furnizarea de bunuri sau servicii a căror valoare nu depășește suma de 5.000 euro, nu duc la concluzia că beneficiarul nu trebuie să depună la C.R.P.D.R.P. Serviciul achiziții documentația de achiziții, ci doar că pentru încheierea respectivelor contracte nu mai trebuie urmată procedura licitației publice, acestea putând fi încheiate direct prin cerere și ofertă. În consecință, a reținut că pentru decontarea cheltuielilor aferente serviciilor efectuate de prestatorii externi, contractele încheiate cu aceștia trebuiau prezentate pentru avizare la A.D.R.P.

- C.R.P.D.R.P., având în vedere și dispozițiile legale emise ulterior încheierii contractului cuprinse în Ordinul nr. 86 din 9 aprilie 2010 al M.A.D.R. prin a fost aprobată Instrucțiunea de lucru nr. 74 care modifică dispoziția cuprinsă în Manualul de procedură de autorizare plăți în sensul că pentru serviciile, bunurile furnizate de către terți dosarele de achiziții vor fi avizate. În ceea ce privește cererea de plată nr. 2, prima instanță a apreciat că în mod corect a reținut autoritatea contractantă că în certificatul de audit din devizul financiar, auditorul a menționat greșit anumite cheltuieli ca fiind unele directe, deși ele erau cheltuieli efectuate pentru servicii externalizate pentru care nu au fost prezentate documentele justificative necesare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația pentru Relații și Dezvoltare Comunitară Craiova, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - în mod greșit instanța de fond a considerat că cererile de plată 3 și 4 au fost depuse peste termenul stabilit. Potrivit Actului Adițional la contract din data de 12 aprilie 2010, document care nu a fost luat în considerare de instanța de fond, termenul de execuție a contractului de finanțare este de 7 luni și, în consecință, termenul de depunere al cererilor de plată expiră la data de 28 iulie 2010; - în mod nefundamentat instanța de fond a respins susținerea asociației privind faptul că nu a cunoscut, la data încheierii contractului, dispozițiile instrucțiunilor de plată.

Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, abia la data de 12 aprilie 2010 expertul O.J.P.D.R.P. Vâlcea a comunicat, în format electronic, instrucțiunile de plată - autorizare plăți M431 - faza 3; - referitor la cererile de plată 1 și 2 instanța de fond face o confuzie între caracterul eligibil al cheltuielilor aferente și conformitatea cererii de plată. Contractele cu prestatorii externi au fost depuse în cadrul acestor cereri de plată și au fost considerate ca fiind conforme atât de auditorul desemnat și nominalizat în contractul încheiat cu pârâta, cât și de către expertul contabil judiciar, acesta din urmă apreciind că respectivele cheltuieli sunt eligibile. Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Referitor la cererile de plată aferente tranșelor 3 și 4, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta a încălcat termenele asumate prin Declarația de eșalonare a depunerii dosarelor cererilor de plată rectificată din 15 iunie 2010, ceea ce a avut drept consecință respingerea la plată a respectivelor sume. Din probele dosarului rezultă că reclamanta a trimis dosarele cererilor de plată prin curier, în condițiile în care verificarea cererilor de plată și a documentelor justificative se face numai în prezența reprezentantului legal al reclamantei, iar ulterior, la 3 august 2010, împuternicitul reclamantei s-a prezentat la sediul C.J.P.D.R.

Vâlcea pentru depunerea cererilor de plată aferente tranșelor 3 și 4 cu o procură care se referea la alt contract decât cel de finanțare semnat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Potrivit art. 2 alin. (1) din contractul cadru de finanțare "durata de execuție a contractului de finanțare este de 4 luni și reprezintă termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată". Cu privire la tranșele I și II instanța de control judiciar constată că, în mod corect, au fost aplicate prevederile art. 3(3) din Anexa 1 Prevederi Generale la Contractul de finanțare nr. din 28 decembrie 2009 "Beneficiarul care aplică legislația de achiziții publice este obligat să depună la C.R.P.D.R.P.

- Serviciul Achiziții, documentația de achiziții, în vederea avizării dosarelor de achiziții pentru serviciile prestate, bunurile furnizate de către terți (externalizate)". Astfel, potrivit dispozițiilor contractuale menționate, pentru decontarea cheltuielilor aferente serviciilor efectuate de prestatorii externi (externalizați) în sumă de 39.885,28 RON aferentă tranșei I de plată și în sumă de 21.709,04 RON aferentă tranșei a II-a de plată, contractele de achiziții respective trebuiau prezentate pentru avizare la A.P.D.R.P., respectiv la Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia, în caz contrar neputând fi solicitată spre decontare cheltuiala aferentă acestor servicii.

În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante în sensul că nu a cunoscut dispozițiile Instrucțiunilor de plată, aceasta este contrazisă de faptul că instrucțiunile respective sunt prevăzute în anexa IV la contractul de finanțare, contract pe care reclamanta l-a semnat și acceptat. Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, făcând o corectă aplicare a prevederilor Contractului de finanțare din 28 decembrie 2009, a Regulamentului Consiliului Europei nr. 2988/1995 și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C - 199/03 punctul 3 1 , Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d´industrie de l´Indre punctul 47) cu privire la protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația pentru Relații și Dezvoltare Comunitară împotriva Sentinței nr. 553 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AZ