ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5801/2010

Prin Sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani s-a admis în parte acțiunea înaintată de reclamantul V.C.I. și a fost obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 1.424,34 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând 504,66 RON drepturi salariale, 355,64 RON actualizări și 564,34 RON dobânzi, suma de 100.000 RON daune morale și 700 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 5 parag. (3) din Convenția europeană a drepturilor omului atâta timp cât măsura arestării preventive a fost luată de procuror, iar reclamantul nu a fost prezentat niciodată în fața unui judecător așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 504 alin. (2) C. proc.

pen., situație în care reclamantul este îndreptățit la o reparație echitabilă pentru pretențiile materiale ce reprezintă cuantumul salariului pentru perioada cât a fost arestat preventiv în alte condiții decât cele stabilite în art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului. De asemenea s-a mai reținut că în raport de perioada arestării preventive de 60 de zile, de faptul că reclamantul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare (suspendată condiționat) prejudiciul moral poate fi acoperit prin acordarea sumei de 10.000 RON. Această hotărâre a fost schimbată prin Decizia civilă nr. 41 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Suceava ca urmare a admiterii apelurilor declarate de reclamant și Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.

Astfel a fost menținută dispoziția de admitere a acțiunii, a fost obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 712,31 RON daune materiale, în loc de 1.424,34 RON reprezentând drepturi salariale - 252,32 RON, 177,67 RON actualizări și 282,32 RON dobânzi, și suma de 25.000 RON daune morale (în loc de 10.000 RON) și s-a menținut dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată. Această decizie a fost casată în parte prin Decizia civilă nr. 5260 din 7 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantul V.C.I. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani în numele Ministerului Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român, fiind menținute restul dispozițiilor deciziei instanței de apel.

Astfel prin decizia de casare s-a reținut că instanța de apel a analizat doar incidența în speță a dispozițiilor art. 504 alin. (2) C. proc. pen., a redus la jumătate cuantumul daunelor materiale motivat de faptul că pârâtul a fost privat de libertate în mod nelegal, numai în perioada 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002 și a majorat daunele morale fără să răspundă în fapt și în drept criticilor privind stabilirea cuantumului daunelor materiale formulate de reclamant și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani în numele Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român, precum și criticile privind daunele morale formulate de pârât, iar lipsa motivării soluției face imposibilă analiza legalității și temeiniciei soluției pronunțate în privința acestor părți.

Astfel în rejudecare după casare prin Decizia civilă nr. 142 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava s-au admis apelurile reclamantului și pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, s-a schimbat în parte Sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani în sensul menținerii dispoziției de admitere a acțiunii, obligând Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului următoarele sume: 712,17 RON cu titlu de daune materiale (în loc de 1424,34 RON) reprezentând 252,33 RON drepturi salarizare, 177,67 RON actualizări și 282,17 RON dobânzi și daune morale în sumă de 25.000 RON (în loc de 10.000 RON).

S-a menținut dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente. Reclamantul a fost arestat în intervalul 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002 fără respectarea dispozițiilor legale, aspect statuat cu autoritate de lucru judecat așa încât cererea de acordare a daunelor materiale este justificată, fiind consecința directă a arestării preventive nejustificate. În ce privește însă cuantumul stabilit de prima instanță este de reținut că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că reclamantul trebuia să primească suma de 1424,34 RON pentru toată perioada în care a fost arestat, nu doar pentru intervalul 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002. Așa fiind, suma ce se justifică a fi acordată cu titlu de daune materiale reprezentând venituri nerealizate este de 712,31 RON din care 252,32 RON drepturi salariale, 177,67 RON actualizări și 282,32 RON dobânzi.

Instanța de apel a mai reținut ca nu este întemeiată critica formulată de apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani privind faptul că reclamantul nu a avut calitate de salariat la S.C. A. SRL Bucecea, întrucât copia cărții de muncă depuse la dosar dovedește contrariul. În ce privește celelalte sume solicitate cu titlu de daune materiale, s-a reținut de către instanța de apel că probatoriul administrat nu justifică acordarea lor. Astfel, prin Decizia nr. 67 din 30 martie 2002 a Comisiei pentru emiterea autorizațiilor de comercializare a alcoolului etilic rafinat s-a respins cererea S.C. A. SRL de eliberare a unei astfel de autorizații, a suspendat autorizația emisă la 27 martie 2001 pe considerentul că societatea avea datorii restante la bugetul de stat.

Data emiterii acestei decizii coincide cu cea a arestării inculpatului, însă fără îndoială că cererea a fost formulată anterior așa încât susținerea expertului precum că prezența reclamantului la firmă ar fi rezolvat această problemă nu are suport probator. De altfel la 29 aprilie 2002, printr-un act adițional reclamantul a fost revocat din funcția de administrator. Așa fiind, reține instanța de apel, nu este întemeiată critica apelantului privind faptul că lipsa de la societate a avut drept consecință lichidarea acesteia. Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că reclamantul nu a avut de achitat credite ca persoană fizică, așa încât susținerea sa privind scoaterea la licitație a imobilului proprietate personală ca urmare a arestării nu este întemeiată.

De altfel actul de adjudecare depus de reclamant la dosar face dovada că imobilul a fost vândut abia în 2004. Creditele acordate de BCR Societății comerciale „A." SRL au fost recuperate până la data deschiderii procedurii falimentului însă din vânzarea unor mijloace fixe aparținând acestei societăți. S-a reținut fără îndoială că arestarea preventivă a reclamantului a dus la lezarea valorilor morale esențiale, afectându-i viata de familie, socială și profesională, martorii audiați în cauză au relatat că în perioada în care reclamantul a fost arestat, familia lui a traversat o perioadă foarte dificilă. Imaginea pe care reclamantul o avea anterior acestui eveniment a fost puternic afectată, fiind nevoit ulterior eliberării să suporte consecințele reacțiilor negative din partea membrilor comunității.

Condițiile de detenție au avut de asemenea un impact negativ asupra sa, în perioada arestării suferind transformări fizice și psihice majore. Urmarea evenimentelor petrecute în acea perioadă se face simțită și în prezent, martorii relatând că reclamantul nu a reușit să-și reabiliteze imaginea, însă cuantumul solicitat de reclamant este prea ridicat față de perioada în care a fost arestat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani și reclamantul V.C.I. Astfel criticile aduse hotărârii instanței de apel de către reclamantul V.C.I. vizează următoarele aspecte de nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că instanța de apel a făcut o motivare necorespunzătoare, contradictorie, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În acest sens se susține că rezolvarea problemelor legate de daunele materiale trebuia făcută în sensul dispozițiilor art. 1084 C. civ. Se mai susține că este criticabilă poziția instanței de apel care a respins toate probele solicitate, inclusiv expertiza tehnică pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului proprietatea sa, vândut la licitație de BCR Botoșani și evaluarea a 10% acțiuni la SC D. Prod SRL Botoșani, precum și evaluarea terenului de 3714 m.p. aferent casei de locuit, achiziționată de SC T. CO leasing în urma licitației organizate de BCR.

Reclamantul a mai învederat faptul că s-a respins nejustificat cererea de probațiune fiind ignorate și înscrisurile cu valoare de probă, iar motivarea hotărârii este necorespunzătoare, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. O altă critică vizează faptul că instanța de apel nu a examinat legătura de cauzalitate între prejudiciul suportat, contravaloarea imobilului și terenului aferent, și arestarea sa preventivă nelegală, cu atât mai mult cu cât după arestarea nelegală, speculată de întreaga presă a vremii, nu și-a mai putut găsi loc de muncă, și că în prezent abia poate asigura întreținerea familiei dintr-o mică afacere privată. O altă critică a hotărârii instanței de apel vizează cuantumul daunelor morale, susținându-se astfel, că diminuarea prejudiciului moral față de cel solicitat, înseamnă o ingerință în drepturile reclamantului la onoare, demnitate și libertate.

Ca atare, reclamantul a solicitat în principal admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu trimiterea spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice care să constate valoarea de circulație actuală a imobilului construcție cu cinci camere și a terenului aferent de 3714 m.p. iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul obligării la plata sumei de 2.457.848.000 lei rol actualizată cu rata de inflație. Criticile aduse de recurenții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține astfel că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în condițiile în care acțiunea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 504 alin. (2) și (3) C. proc.

pen. și art. 5 pct. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului. Ca atare, se susține că răspunderea Statului este o răspundere directă, limitată doar la prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale. Or, susține acest recurent, în speță nu au existat erori judiciare deoarece chiar dacă sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 282 C. pen., reclamantul a fost achitat prin Decizia penală nr. 795/2004 a Curții de Apel Suceava, tot prin aceeași decizie penală a fost condamnat la cinci luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În mod implicit și arestarea reclamantului pentru perioada 30 martie 2002 - 23 mai 2002 a fost însă legală, având în vedere procedura de la acea dată cât și pericolul social al faptei determinat de prejudiciul cauzat bugetului Statului.

Or, susține recurentul, achitarea reclamantului nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 504 C. proc. pen. și ca atare nu poate beneficia de aceste prevederi. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate. Prin Decizia civilă nr. 5260 din 7 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, admițându-se recursurile reclamantului și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani s-a casat Decizia civilă nr. 41 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Suceava cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că s-a analizat cauza doar prin prisma dispozițiilor art. 504 alin. (2) C. proc.

pen., fără să răspundă în fapt și în drept criticilor privind stabilirea cuantumului daunelor materiale formulate de reclamant. Din perspectiva recomandărilor obligatorii date de instanța de recurs prin decizia de casare sus-menționată, instanța de apel în rejudecare, s-a conformat dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., astfel că motivele de recurs formulate de pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate, în condițiile în care prin decizia de casare sus-menționată s-a reținut incidența dispozițiilor art. 504 C. proc. pen. La stabilirea daunelor materiale reprezentând venituri nerealizate, instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei tehnice contabile efectuată în cauză de expert P.P.

filele 64-114 Dosar nr. 1537/40/2006 a Tribunalului Botoșani. În ce privește critica reclamantului privind prejudiciile cauzate de lichidarea societății, aceasta este nefondată, în condițiile în care cererea de lichidare a societății este anterioară arestării reclamantului. Ca atare, și critica legată de faptul că lipsa reclamantului de la societate ar fi avut drept consecință lichidarea ei, este de asemenea nefondată, câtă vreme s-a dovedit fără posibilitate de echivoc, că cererea de lichidare a societății fusese înaintată anterior arestării reclamantului. Nefondată este de asemenea și critica legată de scoaterea la licitație a imobilului proprietate personală, ca urmare a arestării reclamantului, în condițiile în care din expertiza efectuată în cauză a rezultat că reclamantul nu a avut de achitat credite ca persoană fizică, iar imobilul a fost vândut doar în anul 2004 la licitație.

În ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de reclamant sunt de reținut următoarele: Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte și stricte, el se apreciază în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Nici argumentul potrivit căruia persoana ce a fost supusă unui prejudiciu moral poate determina întotdeauna întinderea acestuia, nu poate fi reținut, întrucât dacă ar fi așa, determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lăsat doar la aprecierea subiectivă a persoanei interesate. În aceeași idee, este de reținut că prejudiciul moral nu poate fi determinat nici privind eventualele oportunități de a desfășura activități sau de a continua activități în curs, la momentul lipsirii de libertate.

De altfel, nici Curtea europeană a drepturilor omului atunci când acordă despăgubiri morale nu generează criterii prestabilite de evaluare, ci judecă în echitate. Din perspectiva celor expuse, instanța de apel la evaluarea cuantumului daunelor morale ca despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin arestarea nelegală, statuând în echitate, a avut în vedere în principal criteriile referitoare la suferințele fizice și psihice, la atingerea adusă onoarei, demnității persoanei, precum și a personalității sale morale. Astfel în mod corect a reținut instanța de apel că arestarea preventivă a reclamantului a dus la lezarea valorilor morale esențiale, că perioada arestării preventive a avut într-adevăr un impact negativ asupra personalității reclamantului, astfel toate aceste criterii aplicate în concret justifică evaluarea făcută de instanța de apel, prin stabilirea daunelor morale la suma de 25.000 RON.

Critica reclamantului legată de motivarea necorespunzătoare a hotărârii de către instanța de apel este nefondată, în condițiile în care aceasta corespunde exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Motivarea unei hotărârii este o problemă de esență, de conținut, și nu de volum. Or, hotărârea instanței de apel se circumscrie atât dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. cât și celor prevăzute de art. 315 C. proc. civ. Cum din perspectiva celor expuse, nu este prezent nici unul din motivele de recurs invocate de recurenți, nefiind îndeplinite astfel cerințele art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., urmează a fi respinse ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul V.C.I. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani împotriva Deciziei nr. 142 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010. Procesat de GGC - DG