ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5801/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5801/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin Sentința civilă

nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani s-a admis în parte

acțiunea înaintată de reclamantul V.C.I. și a fost obligat Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 1.424,34

RON cu titlu de daune materiale, reprezentând 504,66 RON drepturi salariale, 355,64

RON actualizări și 564,34 RON dobânzi, suma de 100.000 RON daune morale și 700

RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că au fost încălcate dispozițiile

art. 5 parag. (3) din Convenția europeană a drepturilor omului atâta timp cât

măsura arestării preventive a fost luată de procuror, iar reclamantul nu a fost

prezentat niciodată în fața unui judecător așa încât sunt aplicabile

dispozițiile art. 504

alin. (2) C. proc. pen., situație în care

reclamantul este îndreptățit la o reparație echitabilă pentru pretențiile

materiale ce reprezintă cuantumul salariului pentru perioada cât a fost arestat

preventiv în alte condiții decât cele stabilite în art. 5 din Convenția

europeană a drepturilor omului.

De asemenea s-a mai

reținut că în raport de perioada arestării preventive de 60 de zile, de faptul

că reclamantul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare (suspendată

condiționat) prejudiciul moral poate fi acoperit prin acordarea sumei de 10.000

RON.

Această hotărâre a

fost schimbată prin Decizia civilă nr. 41 din 18 martie 2008 a Curții de Apel

Suceava ca urmare a admiterii apelurilor declarate de reclamant și Ministerul

Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei

și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice. Astfel a fost

menținută dispoziția de admitere a acțiunii, a fost obligat Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 712,31

RON daune materiale, în loc de 1.424,34 RON reprezentând drepturi salariale -

252,32 RON, 177,67 RON actualizări și 282,32 RON dobânzi, și suma de 25.000 RON

daune morale (în loc de 10.000 RON) și s-a menținut dispoziția privind plata

cheltuielilor de judecată.

Această decizie a

fost casată în parte prin Decizia civilă nr. 5260 din 7 mai 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor

declarate de reclamantul V.C.I. și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Botoșani în numele Ministerului Economiei și Finanțelor în reprezentarea

Statului Român, fiind menținute restul dispozițiilor deciziei instanței de

apel.

Astfel prin decizia

de casare s-a reținut că instanța de apel a analizat doar incidența în speță a

dispozițiilor art. 504 alin. (2) C. proc. pen., a redus la jumătate cuantumul

daunelor materiale motivat de faptul că pârâtul a fost privat de libertate în

mod nelegal, numai în perioada 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002 și a majorat

daunele morale fără să răspundă în fapt și în drept criticilor privind stabilirea

cuantumului daunelor materiale formulate de reclamant și de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Botoșani în numele Ministerul Economiei și Finanțelor în

reprezentarea Statului Român, precum și criticile privind daunele morale

formulate de pârât, iar lipsa motivării soluției face imposibilă analiza

legalității și temeiniciei soluției pronunțate în privința acestor părți.

Astfel în rejudecare

după casare prin Decizia civilă nr. 142 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel

Suceava s-au admis apelurile reclamantului și pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, s-a schimbat în

parte Sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani în

sensul menținerii dispoziției de admitere a acțiunii, obligând Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului următoarele sume:

712,17 RON cu titlu de daune materiale (în loc de 1424,34 RON) reprezentând

252,33 RON drepturi salarizare, 177,67 RON actualizări și 282,17 RON dobânzi și

daune morale în sumă de 25.000 RON (în loc de 10.000 RON).

S-a menținut

dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente.

Reclamantul a fost

arestat în intervalul 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002 fără respectarea

dispozițiilor legale, aspect statuat cu autoritate de lucru judecat așa încât

cererea de acordare a daunelor materiale este justificată, fiind consecința

directă a arestării preventive nejustificate.

În ce privește însă

cuantumul stabilit de prima instanță este de reținut că expertiza efectuată în

cauză a concluzionat că reclamantul trebuia să primească suma de 1424,34 RON

pentru toată perioada în care a fost arestat, nu doar pentru intervalul 3

aprilie 2002 - 27 aprilie 2002. Așa fiind, suma ce se justifică a fi acordată

cu titlu de daune materiale reprezentând venituri nerealizate este de 712,31

RON din care 252,32 RON drepturi salariale, 177,67 RON actualizări și 282,32

RON dobânzi.

Instanța de apel a

mai reținut ca nu este întemeiată critica formulată de apelanta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Botoșani privind faptul că reclamantul nu a avut

calitate de salariat la S.C. A. SRL Bucecea, întrucât copia cărții de muncă

depuse la dosar dovedește contrariul.

În ce privește

celelalte sume solicitate cu titlu de daune materiale, s-a reținut de către

instanța de apel că probatoriul administrat nu justifică acordarea lor.

Astfel, prin Decizia

nr. 67 din 30 martie 2002 a Comisiei pentru emiterea autorizațiilor de comercializare

a alcoolului etilic rafinat s-a respins cererea S.C. A. SRL de eliberare a unei

astfel de autorizații, a suspendat autorizația emisă la 27 martie 2001 pe

considerentul că societatea avea datorii restante la bugetul de stat.

Data emiterii acestei

decizii coincide cu cea a arestării inculpatului, însă fără îndoială că cererea

a fost formulată anterior așa încât susținerea expertului precum că prezența

reclamantului la firmă ar fi rezolvat această problemă nu are suport probator.

De altfel la 29 aprilie 2002, printr-un act adițional reclamantul a fost

revocat din funcția de administrator.

Așa fiind, reține

instanța de apel, nu este întemeiată critica apelantului privind faptul că

lipsa de la societate a avut drept consecință lichidarea acesteia.

Expertiza efectuată

în cauză a concluzionat că reclamantul nu a avut de achitat credite ca persoană

fizică, așa încât susținerea sa privind scoaterea la licitație a imobilului

proprietate personală ca urmare a arestării nu este întemeiată.

De altfel actul de

adjudecare depus de reclamant la dosar face dovada că imobilul a fost vândut

abia în 2004.

Creditele acordate de

BCR Societății comerciale „A." SRL au fost recuperate până la data

deschiderii procedurii falimentului însă din vânzarea unor mijloace fixe aparținând

acestei societăți.

S-a reținut fără

îndoială că arestarea preventivă a reclamantului a dus la lezarea valorilor

morale esențiale, afectându-i viata de familie, socială și profesională,

martorii audiați în cauză au relatat că în perioada în care reclamantul a fost

arestat, familia lui a traversat o perioadă foarte dificilă. Imaginea pe care

reclamantul o avea anterior acestui eveniment a fost puternic afectată, fiind

nevoit ulterior eliberării să suporte consecințele reacțiilor negative din

partea membrilor comunității. Condițiile de detenție au avut de asemenea un

impact negativ asupra sa, în perioada arestării suferind transformări fizice și

psihice majore.

Urmarea evenimentelor

petrecute în acea perioadă se face simțită și în prezent, martorii relatând că

reclamantul nu a reușit să-și reabiliteze imaginea, însă cuantumul solicitat de

reclamant este prea ridicat față de perioada în care a fost arestat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani

și reclamantul V.C.I.

Astfel criticile

aduse hotărârii instanței de apel de către reclamantul V.C.I. vizează

următoarele aspecte de nelegalitate, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

instanța de apel a făcut o motivare necorespunzătoare, contradictorie,

hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În acest sens se

susține că rezolvarea problemelor legate de daunele materiale trebuia făcută în

sensul dispozițiilor art. 1084 C. civ.

Se mai susține că

este criticabilă poziția instanței de apel care a respins toate probele

solicitate, inclusiv expertiza tehnică pentru stabilirea valorii de circulație

a imobilului proprietatea sa, vândut la licitație de BCR Botoșani și evaluarea

a 10% acțiuni la SC D. Prod SRL Botoșani, precum și evaluarea terenului de 3714

m.p. aferent casei de locuit, achiziționată de SC T. CO leasing în urma

licitației organizate de BCR.

Reclamantul a mai

învederat faptul că s-a respins nejustificat cererea de probațiune fiind

ignorate și înscrisurile cu valoare de probă, iar motivarea hotărârii este

necorespunzătoare, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 261 pct.

5 C. proc. civ.

O altă critică

vizează faptul că instanța de apel nu a examinat legătura de cauzalitate între

prejudiciul suportat, contravaloarea imobilului și terenului aferent, și

arestarea sa preventivă nelegală, cu atât mai mult cu cât după arestarea

nelegală, speculată de întreaga presă a vremii, nu și-a mai putut găsi loc de

muncă, și că în prezent abia poate asigura întreținerea familiei dintr-o mică

afacere privată.

O altă critică a

hotărârii instanței de apel vizează cuantumul daunelor morale, susținându-se

astfel, că diminuarea prejudiciului moral față de cel solicitat, înseamnă o

ingerință în drepturile reclamantului la onoare, demnitate și libertate.

Ca atare, reclamantul

a solicitat în principal admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu

trimiterea spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice care să

constate valoarea de circulație actuală a imobilului construcție cu cinci

camere și a terenului aferent de 3714 m.p. iar în subsidiar modificarea

hotărârii în sensul obligării la plata sumei de 2.457.848.000 lei rol

actualizată cu rata de inflație.

Criticile aduse de

recurenții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice vizează

nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține astfel că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în condițiile

în care acțiunea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 504 alin.

(2) și (3) C. proc. pen. și art. 5 pct. 3 din Convenția europeană a drepturilor

omului.

Ca atare, se susține

că răspunderea Statului este o răspundere directă, limitată doar la

prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.

Or, susține acest

recurent, în speță nu au existat erori judiciare deoarece chiar dacă sub

aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 282 C. pen., reclamantul a

fost achitat prin Decizia penală nr. 795/2004 a Curții de Apel Suceava, tot

prin aceeași decizie penală a fost condamnat la cinci luni închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În mod implicit și

arestarea reclamantului pentru perioada 30 martie 2002 - 23 mai 2002 a fost

însă legală, având în vedere procedura de la acea dată cât și pericolul social

al faptei determinat de prejudiciul cauzat bugetului Statului.

Or, susține

recurentul, achitarea reclamantului nu se încadrează în ipotezele prevăzute de

art. 504 C. proc. pen. și ca atare nu poate beneficia de aceste prevederi.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs încadrate în dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate.

Prin Decizia civilă

nr. 5260 din 7 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, admițându-se recursurile reclamantului și a

Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani s-a casat Decizia civilă nr.

41 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Suceava cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că s-a analizat cauza doar prin

prisma dispozițiilor art. 504 alin. (2) C. proc. pen., fără să răspundă în fapt

și în drept criticilor privind stabilirea cuantumului daunelor materiale

formulate de reclamant.

Din perspectiva

recomandărilor obligatorii date de instanța de recurs prin decizia de casare

sus-menționată, instanța de apel în rejudecare, s-a conformat dispozițiilor

art. 315 C. proc. civ., astfel că motivele de recurs formulate de pârâtul

Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate, în condițiile

în care prin decizia de casare sus-menționată s-a reținut incidența

dispozițiilor art. 504 C. proc. pen.

La stabilirea daunelor

materiale reprezentând venituri nerealizate, instanța de apel a avut în vedere

concluziile expertizei tehnice contabile efectuată în cauză de expert P.P.

filele 64-114 Dosar nr. 1537/40/2006 a Tribunalului Botoșani.

În ce privește

critica reclamantului privind prejudiciile cauzate de lichidarea societății,

aceasta este nefondată, în condițiile în care cererea de lichidare a societății

este anterioară arestării reclamantului.

Ca atare, și critica

legată de faptul că lipsa reclamantului de la societate ar fi avut drept

consecință lichidarea ei, este de asemenea nefondată, câtă vreme s-a dovedit

fără posibilitate de echivoc, că cererea de lichidare a societății fusese

înaintată anterior arestării reclamantului.

Nefondată este de

asemenea și critica legată de scoaterea la licitație a imobilului proprietate

personală, ca urmare a arestării reclamantului, în condițiile în care din

expertiza efectuată în cauză a rezultat că reclamantul nu a avut de achitat

credite ca persoană fizică, iar imobilul a fost vândut doar în anul 2004 la

licitație.

În ce privește

cuantumul daunelor morale solicitate de reclamant sunt de reținut următoarele:

Prejudiciul moral nu

poate fi stabilit prin rigori abstracte și stricte, el se apreciază în funcție

de circumstanțele concrete ale fiecărui caz.

Nici argumentul

potrivit căruia persoana ce a fost supusă unui prejudiciu moral poate determina

întotdeauna întinderea acestuia, nu poate fi reținut, întrucât dacă ar fi așa,

determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lăsat doar la aprecierea

subiectivă a persoanei interesate.

În aceeași idee, este

de reținut că prejudiciul moral nu poate fi determinat nici privind eventualele

oportunități de a desfășura activități sau de a continua activități în curs, la

momentul lipsirii de libertate.

De altfel, nici

Curtea europeană a drepturilor omului atunci când acordă despăgubiri morale nu

generează criterii prestabilite de evaluare, ci judecă în echitate.

Din perspectiva celor

expuse, instanța de apel la evaluarea cuantumului daunelor morale ca despăgubiri

pentru prejudiciul moral suferit prin arestarea nelegală, statuând în echitate,

a avut în vedere în principal criteriile referitoare la suferințele fizice și

psihice, la atingerea adusă onoarei, demnității persoanei, precum și a

personalității sale morale. Astfel în mod corect a reținut instanța de apel că

arestarea preventivă a reclamantului a dus la lezarea valorilor morale

esențiale, că perioada arestării preventive a avut într-adevăr un impact

negativ asupra personalității reclamantului, astfel toate aceste criterii

aplicate în concret justifică evaluarea făcută de instanța de apel, prin

stabilirea daunelor morale la suma de 25.000 RON.

Critica reclamantului

legată de motivarea necorespunzătoare a hotărârii de către instanța de apel

este nefondată, în condițiile în care aceasta corespunde exigențelor art. 261

pct. 5 C. proc. civ.

Motivarea unei

hotărârii este o problemă de esență, de conținut, și nu de volum.

Or, hotărârea

instanței de apel se circumscrie atât dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. cât și celor prevăzute de art. 315 C. proc. civ.

Cum din perspectiva

celor expuse, nu este prezent nici unul din motivele de recurs invocate de

recurenți, nefiind îndeplinite astfel cerințele art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., urmează a fi respinse ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul V.C.I. și de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Botoșani împotriva Deciziei nr. 142 din 2 decembrie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - DG