ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5770/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 septembrie 2007, la Tribunalul Olt, reclamantul B.C.C. a cerut obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata unor daune morale de 100.000 Euro și a unor daune materiale de 10.000 Euro, ambele sume în echivalentul în lei la data executării. În cuprinsul acțiunii reclamantul a arătat că a fost victima unei erori judiciare, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și în timpul urmăririi penale a fost reținut la data de 19 mai 2005 și apoi arestat preventiv de la 20 mai 2005 până la 1 iunie 2005, așa încât a fost privat de libertate o perioadă de 14 zile.

În cererea de chemare în judecată reclamantul a mai arătat că a fost achitat prin sentința penală nr. 675/2005 a Judecătoriei Corabia, rămasă definitivă la 18 ianuarie 2007. În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 504-506 C. proc. pen. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr. 1125 din 19 noiembrie 2007, a admis în parte acțiunea și a obligat Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească reclamantului 1200 Euro daune materiale și 1500 Euro daune morale, ambele sume în echivalentul în lei la data executării hotărârii. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost privat de libertate, fără temei legal, o perioadă de 14 zile, interval de timp în care s-au agravat bolile de care suferea, fiind necesar ulterior un tratament medical urmat în țară și în străinătate.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 51 din 6 februarie 2008, a respins apelurile declarate de reclamant, de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, apeluri prin care s-au formulat critici privitoare la cuantumul daunelor materiale și morale acordate reclamantului și la întrunirea condițiilor cerute de lege care să atragă răspunderea statului pentru erorile judiciare. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamantul B.C.C. și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin recursul declarat reclamantul a susținut că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece: 1.- instanța de apel a respins, în mod greșit, cererea formulată la primul termen de judecată, de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, motiv de recurs la care reclamantul a renunțat la termenul de la 13 octombrie 2008; 2.- atât daunele materiale cât și cele morale ce i-au fost acordate sunt prea mici în raport cu pagubele suferite prin privarea nelegală de libertate. Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat, prin recursul declarat, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând în esență, că atât daunele materiale cât și cele morale au fost greșit acordate deoarece nu au fost dovedite de către reclamant.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Principiul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este prevăzut în art. 52 alin. (3) din Constituția României și trebuie aplicat tuturor victimelor acestor erori. Din actele dosarului rezultă că reclamantul B.C.C. a fost reținut la 19 mai 2005, iar în ziua următoare a fost arestat preventiv, fiind pus în libertate la 1 iunie 2005. Pentru infracțiunea pentru care reclamantul a fost reținut și arestat preventiv (furt calificat) s-a dispus achitarea prin hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se că fapta nu a fost comisă de reclamant (filele 8-18 din dosarul primei instanțe). Ca atare, probele administrate atestă că reclamantul a fost victima unei erori judiciare.

Prezumția de nevinovăție a reclamantului a fost grav încălcată prin faptul că a fost deținut 14 zile pentru o faptă pentru care nu a fost găsit vinovat, așa încât sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 504 și urm. C. proc. pen. pentru a se reține comiterea unei erori judiciare. Contrar susținerilor formulate prin cele două recursuri, daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, în această materie operând pe deplin principiul reparației integrale a pagubei. Curtea de apel, confirmând hotărârea primei instanțe, a estimat corect, cu privire la daunele morale, că echivalentul în lei a sumei de1500 Euro este de natură să asigure repararea pagubei produse prin afectarea situației profesionale, sociale și familiale a reclamantului.

La stabilirea cuantumului daunelor materiale, prima instanță și instanța de apel au ținut seama de declarațiile martorilor C.I. și P.I. (filele 72 și 73) și de actele care dovedesc asistența medicală acordată reclamantului după ce a fost pus în libertate (filele 26-67), probe care fac dovada unei evaluări corecte a pagubei. Examinarea cuprinsului deciziei instanței de apel conduce la concluzia că această hotărâre cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel încât vor fi respinse ca nefondate recursurile exercitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.C.C. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 51 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2008.