ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5770/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 14 septembrie 2007, la Tribunalul Olt, reclamantul B.C.C. a

cerut obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la

plata unor daune morale de 100.000 Euro și a unor daune materiale de 10.000

Euro, ambele sume în echivalentul în lei la data executării.

În cuprinsul

acțiunii reclamantul a arătat că a fost victima unei erori judiciare, fiind

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și în

timpul urmăririi penale a fost reținut la data de 19 mai 2005 și apoi arestat

preventiv de la 20 mai 2005 până la 1 iunie 2005, așa încât a fost privat de

libertate o perioadă de 14 zile.

În cererea de

chemare în judecată reclamantul a mai arătat că a fost achitat prin sentința

penală nr. 675/2005 a Judecătoriei Corabia, rămasă definitivă la 18 ianuarie

2007.

În drept

reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 504-506 C. proc. pen.

Soluționând

litigiul în primă instanță, Tribunalul Olt, secția civilă, prin sentința nr.

1125 din 19 noiembrie 2007, a admis în parte acțiunea și a obligat Statul

Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească reclamantului 1200

Euro daune materiale și 1500 Euro daune morale, ambele sume în echivalentul în

lei la data executării hotărârii.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost privat de libertate, fără

temei legal, o perioadă de 14 zile, interval de timp în care s-au agravat

bolile de care suferea, fiind necesar ulterior un tratament medical urmat în

țară și în străinătate.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 51 din 6 februarie 2008, a respins

apelurile declarate de reclamant, de Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, apeluri prin care s-au

formulat critici privitoare la cuantumul daunelor materiale și morale acordate

reclamantului și la întrunirea condițiilor cerute de lege care să atragă

răspunderea statului pentru erorile judiciare.

Împotriva deciziei curții de

apel au declarat recurs reclamantul B.C.C. și Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor.

Prin recursul

declarat reclamantul a susținut că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a

legii deoarece:

1.- instanța de

apel a respins, în mod greșit, cererea formulată la primul termen de judecată,

de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, motiv de recurs la care

reclamantul a renunțat la termenul de la 13 octombrie 2008;

2.- atât daunele

materiale cât și cele morale ce i-au fost acordate sunt prea mici în raport cu

pagubele suferite prin privarea nelegală de libertate.

Statul Român,

reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat, prin recursul

declarat, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând în esență,

că atât daunele materiale cât și cele morale au fost greșit acordate deoarece

nu au fost dovedite de către reclamant.

Recursurile

declarate nu sunt întemeiate.

Principiul

răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori

judiciare este prevăzut în art. 52 alin. (3) din Constituția României și

trebuie aplicat tuturor victimelor acestor erori.

Din actele

dosarului rezultă că reclamantul B.C.C. a fost reținut la 19 mai 2005, iar în

ziua următoare a fost arestat preventiv, fiind pus în libertate la 1 iunie

2005.

Pentru

infracțiunea pentru care reclamantul a fost reținut și arestat preventiv (furt

calificat) s-a dispus achitarea prin hotărâre judecătorească definitivă,

stabilindu-se că fapta nu a fost comisă de reclamant (filele 8-18 din dosarul

primei instanțe).

Ca atare,

probele administrate atestă că reclamantul a fost victima unei erori judiciare.

Prezumția de

nevinovăție a reclamantului a fost grav încălcată prin faptul că a fost deținut

14 zile pentru o faptă pentru care nu a fost găsit vinovat, așa încât sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 504 și urm. C. proc. pen. pentru a se

reține comiterea unei erori judiciare.

Contrar

susținerilor formulate prin cele două recursuri, daunele morale nu pot fi

supuse unei cuantificări exacte, în această materie operând pe deplin

principiul reparației integrale a pagubei.

Curtea de apel,

confirmând hotărârea primei instanțe, a estimat corect, cu privire la daunele

morale, că echivalentul în lei a sumei de1500 Euro este de natură să asigure

repararea pagubei produse prin afectarea situației profesionale, sociale și

familiale a reclamantului.

La stabilirea

cuantumului daunelor materiale, prima instanță și instanța de apel au ținut

seama de declarațiile martorilor C.I. și P.I. (filele 72 și 73) și de actele

care dovedesc asistența medicală acordată reclamantului după ce a fost pus în

libertate (filele 26-67), probe care fac dovada unei evaluări corecte a

pagubei.

Examinarea

cuprinsului deciziei instanței de apel conduce la concluzia că această hotărâre

cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea corectă a

legii, astfel încât vor fi respinse ca nefondate recursurile exercitate în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de reclamantul B.C.C. și de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 51

din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 octombrie 2008.