ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4826/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea formulată, reclamantul E.L.C.

a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurale și Pescuit București, atacând decizia Comisiei de contestații, materializată în raportul final pentru măsura 112, sesiunea 01 iulie 2011, publicat pe site-ul agenției la 03 mai 2012 și notificările cererilor de finanțare eligibile neselectate pentru finanțare din 07 mai 2011 - raportul de selecție în vederea finanțării din 03 mai 2012, notificarea solicitantului privind modificarea punctajului aferent criteriilor de selecție din 15 martie 2012 - raportul de evaluare rectificat din data de 31 ianuarie 2012 și menținerea notificării beneficiarului din 07 februarie 2012 - raportul de selecție din data de 31 ianuarie 2012. De asemenea, reclamantul a solicitat restabilirea situației anterioare prin menținerea raportului de evaluare din data de 08 decembrie 2011 și a raportului de selecție din 31 ianuarie 2012 și, pe cale de consecință, obligarea paratei la încheierea contractului de finanțare și suspendarea executării actelor administrative conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Reclamantul a mai solicitat decizia comisiei de contestații materializata în raportul final pentru măsura 112 sesiunea 01 iulie 2011 publicat pe site-ul agenției la 03 mai 2012 și notificările cererilor de finanțare eligibile neselectate pe finanțare cu din 07 mai 2011 - raport de selecție în vederea finanțării din 03 mai 2012. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin notificarea din 10 decembrie 2011 a fost înștiințat că cererea sa a fost declarată eligibilă și a fost punctată la criteriul S4 cu 20 de puncte și prin notificarea din 07 februarie 2012 a fost înștiințat să se prezinte în vederea semnării contractului de finanțare. La termenul din 25 mai 2012, reclamantul a depus precizări privind obiectul acțiunii, arătând că înțelege să conteste, în plus față de acțiunea inițială, notificarea solicitantului privind contestația depusă emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurale și Pescuit.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de suspendare și respingerea pe fond a acțiunii. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 703 din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, și a anulat notificarea din 15 martie 2012, raportul de evaluare rectificat din 15 martie 2012 referitoare la reclamant, și decizia comisiei de contestații din 09 mai 2012, în ceea ce îl privește pe reclamant, și a obligat pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București să încheie contractul de finanțare cu reclamantul.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că atât notificarea din 10 decembrie 2011, cât și notificarea din 07 februarie 2012 au caracterul unor acte administrative, au intrat în circuitul civil prin comunicarea lor către reclamant și, în consecință, sunt supuse principiului irevocabilității actelor administrative. Astfel, instanța reține că aceste acte administrative nu mai pot fi revocate prin manifestarea unilaterală de voință a pârâtei, în sensul contrar. În considerarea acestui principiu, actele administrative rectificative contestate de reclamant nu pot fi apreciate ca valabile. Nota internă din 14 februarie 2012 este dată pentru o abordare unitară a criteriului de selecție S4, însă aplicarea ei în cazul reclamantului este retroactivă, după ce acestuia i s-a notificat, la data de 10 decembrie 2011, eligibilitatea și acordarea punctajului de 20 la criteriul S4.

Această notă internă nu constată fraude, însă interpretarea dată de către pârâtă, prin notificarea solicitantului privind modificarea punctajului aferent criteriilor de selecție din 15 martie 2012 este incorectă. Instanța de fond a apreciat că verificarea se realizează conform ghidului valabil la momentul iulie 2011, nu a unui alt ghid din noiembrie 2011, ale cărui cerințe reclamantul nu mai putea să le îndeplinească. Condițiile de accesare și eligibilitatea se verifica la momentul depunerii proiectului (a cererii de accesare și a dosarului) în funcție de criteriile în vigoare la acel moment, care erau previzibile și accesibile reclamantului și față de care acesta a putut să-și conformeze conduita.

Aplicarea cerințelor unui ghid ulterior, pentru documente pe care reclamantul le-a depus conform ghidului din iulie 2011, nu este legală. În consecință, s-a apreciat că suplimentarea de către pârâtă a cerințelor în afara solicitărilor din ghidul valabil în sesiunea iulie 2011 nu poate fi apreciată ca legală de către instanță, ca de altfel, nici aplicarea cerințelor unui ghid din noiembrie 2011, neprevizibil și neaccesibil reclamantului la momentul depunerii proiectului sau. De asemenea, instanța de fond a reținut că atât prin nota internă, cât și prin ghidul solicitantului valabil în iulie 2011, pârâta nu are competențe să analizeze semnături și să se bazeze pe suspiciuni proprii, ci trebuie să verifice documente, iar reclamantul a depus adeziunea și adeverința de membru, cooperativa agricolă are act constitutiv și statut, precum și certificat de înregistrare, deci sunt documente care să îi certifice existenta juridică legală.

3. Recursul pârâtei Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a istoricului cauzei și a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a probelor și cu încălcarea prevederilor ce reglementează atribuțiile autorității naționale de management, procedura de verificare și cerințele impuse proiectelor aferente Măsurii 112 din cadrul Programului Național pentru Dezvoltarea Rurală, precum și organizarea și funcționarea cooperației agricole.

În ceea ce privește proiectul intimatului-reclamant, recurenta-pârâtă a arătat că, în cadrul reverificării criteriului de selecție S4, s-a constatat că solicitantul a prezentat o adeverință de membru al Cooperativei Agricole M., însoțită de statut, act constitutiv, certificat de înregistrare și certificat constatator, dar doi membri ai Consiliului de administrație al cooperativei au același nume și același domiciliu, fiind încălcate prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 566/2004 a cooperației agricole, și art. 15 din Statutul asociației. De asemenea, s-au constatat o serie de nereguli cu privire la existența unor diferențe între semnăturile aplicate pe cererea de aderare și semnăturile membrilor fondatori din Statutul cooperativei, iar adeverința care demonstrează calitatea de membru a fost emisă anterior cererii de aderare.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 304 pct. 9, art. 304 1 și art. 242 alin (2) C. proc. civ., O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu modificările și completările ulterioare; Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013; Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa din 17 iulie 2008; Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, din cadrul P.N.D.R., aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 720 din 28 noiembrie 2008, cu modificările și completările ulterioare; H.G.

nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din F.E.A.D.R. prin P.N.D.R., cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 566/2004 a cooperației agricole; Ordinul nr. 28 din 31 ianuarie 2011 emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale. 4. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că autoritatea emitentă nu mai putea reveni asupra manifestării inițiale de voință, prin care a constatat eligibilitatea proiectului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I.1 din prezenta decizie, demersul judiciar al intimatului-reclamant vizează, în esență, refuzul rezolvării cererii de finanțare pentru proiectul „Instalarea tânărului fermier E.L.C. pentru prima dată ca șef de exploatație horticolă/pomicolă în localitatea O., județul Dolj”.

Măsurile dispuse de autoritatea competentă au fost motivate pe împrejurarea că documentele depuse de intimatul-reclamant nu respectă prevederile Ghidului solicitantului și au fost dispuse după ce, în urma unei prime verificări și evaluări a cererii de finanțare, prin notificarea din 10 decembrie 2011, solicitantul a fost înștiințat că programul este eligibil, fiind punctat cu 20 puncte, iar ulterior a fost emisă notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare, înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit 4 S.V.

Oltenia din 07 februarie 2012. Prima instanță a reținut corect că nota internă din 14 februarie 2012, emisă în vederea unei abordări unitare a criteriului de selecție S4, este ulterioară notificărilor menționate mai sus și nu face referire la existența unor suspiciuni de fraudă care să justifice reverificarea documentației. Fără a nega atribuția de control a autorității emitente ori dreptul său de apreciere în evaluarea proiectelor depuse pentru accesarea fondurilor structurale, Înalta Curte consideră relevantă împrejurarea că stabilirea punctajului inițial, în etapa verificării eligibilității proiectului, nu a fost cauzată sau favorizată în vreun fel de comportamentul solicitantului, care a depus documentația cu care tindea la demonstrarea apartenenței la o structură agricolă asociativă, iar reverificarea nu s-a fundamentat pe date sau împrejurări noi, care să justifice o soluție radical diferită.

În acest context,măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit. Așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența C.J.U.E., ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului (Hotărârea din 13 decembrie 1979, Hanur c. Land Rheinland-Pfalz, C-44/79; Hotărârea din 24 septembrie 1985, The Queen, ex parte E.D.&F.Man (Sugar) LTD c. Intervention Board for Agricultural Produce, C-181/84).

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București împotriva sentinței nr. 703 din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2012.