ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 august 2010, reclamanta S.D.R., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plății pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamanta îndeplinește toate condițiile de eligibilitate pentru primirea sprijinului financiar nerambursabil acordat prin măsura M; să se constate dreptul său de a solicita sprijinul financiar nerambursabil născut la 01 noiembrie 2009, să se constate că dosarul cererii de finanțare a fost depus în interiorul termenului de 12 luni prevăzut de Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii M; să se anuleze pct. 84 al Raportului de contestații publicată la data de 09 iunie 2010 pe site-ul A.P.D.R.P.; sa fie obligată pârâta la încheierea contractului de finanțare și la livrarea în contul reclamantei a sprijinului financiar nerambursabil aferent proiectului; cu cheltuieli de judecată.

La data de 20 aprilie 2011 pârâta a depus întâmpinare prin care, între altele, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței. Prin sentința civilă nr. 1949 din 13 mai 2011 Tribunalul București - secția a lX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004. În speță, s-a reținut că reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, A.P.D.R.P.

fiind o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și că se contestă un refuz nejustificat al unei autorități publice ce poate fi protejat numai pe calea contenciosului administrativ, situație care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27 iunie 2011. La termenul din data de 07 februarie 2012 Curtea de apel a pus în discuția părților excepția de necompetență materială, în raport de cuantumul sumei solicitate cu titlu de sprijin financiar nerambursabil. Prin sentința civilă nr. 797 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.D.R.

în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului București - secția a lX-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a depus dosarul cererii de finanțare pe măsura M - „Instalarea tinerilor fermieri". Prin Notificarea nr. 424/19.04.2010 reclamanta a fost informată că proiectul depus nu a fost selecționat pentru finanțare neîndeplinind criteriile de eligibilitate de la pct. 1.4, 1.6 și la 6.1 din Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii M. Valoarea sprijinului nerambursabil pentru instalarea tinerilor fermieri este de 10.000 euro pentru o exploatare agricolă cu dimensiunea minimă, iar peste această dimensiune sprijinul de instalare poate crește cu 2.000 euro/lUDE, dar nu va putea depăși 25.000 euro/exploatație (pct. 2.4 Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii M - „Instalarea tinerilor fermieri"). A mai reținut curtea de apel că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la dispozițiile C. proc.

civ., în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului administrației publice și în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei de formează obiectul actului contestat. S-a apreciat că în cauză reclamanta solicită acordarea sprijinului nerambursabil pentru instalarea tinerilor fermieri, sprijin ce nu poate depăși echivalentul în lei, la cursul euro stabilit de Banca Centrală Europeană, al sumei de 25.000 euro, context în care, competența materială de soluționare în primă instanță a litigiului aparține tribunalului - secția contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. În speță, obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat verbal în fața Curții de Apel București la ultimul termen de judecată din 7 februarie 2012 (aspect consemnat în practicaua sentinței nr. 797 din 07 februarie 2012) îl constituie anularea punctului 84 al Raportului de contestații publicat la data de 09 iunie 2010 pe site-ul A.P.D.R.P., obligarea pârâților, a notificării din 19 aprilie 2010 prin care i s-a comunicat respingerea cererii de finanțare și obligarea pârâților la încheierea contractului de finanțare și livrarea în contul reclamantei a sprijinului financiar nerambursabil aferent proiectului.

Prin urmare, obiectul cauzei deduse judecății se plasează în timp în faza premergătoare încheierii contractului de finanțare și a acordării efective a sprijinului financiar nerambursabil la care aspira reclamanta, contestându-se, de fapt, refuzul nejustificat, în opinia reclamantei, al autorităților pârâte de a-i recunoaște eligibilitatea proiectului depus în vederea accesării acestor fonduri. În acest context, în speță nu se poate vorbi de contestarea unui act administrativ ce privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora, pe care le-ar datora reclamanta către autoritățile pârâte, pentru a se ține cont de cuantumul sumei ce ar fi putut fi obținută de reclamantă în cazul încheierii contractului de finanțare pentru care a aplicat și a depus proiectul apreciat ca neeligibil de autoritățile pârâte.

În aceste condiții, demersului judiciar al reclamantei, care se încadrează evident în sfera contenciosului administrativ, din punct de vedere al instanței competente material să îl soluționeze în fond, i se aplică ipoteza textului art. 10 alin. (1) teza II-a din Legea nr. 554/2004, care stabilește criteriul poziționării organului emitent al actului în sistemul administrației publice. Cum în speță, autoritățile pârâte, competente să satisfacă pretențiile reclamantei sunt organe administrative ale administrației publice centrale, rezultă că soluționarea cauzei în primă instanță revine Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor legale mai susmenționate.

Pentru aceste considerente, înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.D.R. și pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Curții de Apel București - secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.